967 matches
-
companii pentru a supraviețui. Abia în 1972 a construit prima sa mașină - Politoys FX3, numită așa după numele sponsorului său, dar aceasta a fost distrusă în prima cursă. Criza financiară în care era l-a dus alături de Walter Wolf, un magnat canadian de origine austriacă din domeniul petrolului, care cumpără Frank Williams Racing Cars. Relația nu a funcționat însă, astfel că Williams pleacă din nou înființata echipă Wolf după numai un an și fondează la Williams Grand Prix Engineering împreuna cu
Istoria Formulei 1 () [Corola-website/Science/304560_a_305889]
-
la Expoziția Jamestown doar ca să-l zărească pe . S-a bucurat de prietenia mai multor celebrități, între care autorul și criticul literar William Dean Howells, politicianul și autorul Booker T. Washington, inginerul și inventatorul Nikola Tesla, scriitoarea Helen Keller și magnatul Henry Huttleston Rogers. Autorul american William Faulkner a scris despre Twain că a fost „părintele literaturii americane”. Twain a murit în 1910 și este înmormântat la Elmira, statul New York. Samuel Langhorne Clemens s-a născut în localitatea Hannibal, statul Missouri
Mark Twain () [Corola-website/Science/304188_a_305517]
-
A încercat imediat să-l convingă pe Theodoric I să i se alăture. Regele vizigot a decis să-i aștepte pe huni pe teren propriu, după ce a aflat ce oaste mică are Aetius. Aetius l-a convins atunci pe infuențialul magnat local Avitus să-l ajute, iar acesta l-a convins nu numai pe Theodoric să se alăture romanilor, ci și alți "barbari" care locuiau pe teritoriul Galiei ("Carmina" 7.332-356). Armatele unite au pornit spre Aurelianum, ajungând la destinație în jurul
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304235_a_305564]
-
războaie în toată Europa. Lorenzo Corsini caratterizzň a caracterizat pontificatul său mai ales cu marile opere urbane (edificii) pe care le-a comandat și susținut în toată Roma. În acest caz mottoul s-ar referi la activitatea sa neobosită de magnat și de iubitor al artei, cu precădere de arhitectură urbană. Nici o explicație plauzibilă în privința acestei profeții care-l privește pe Prospero Lorenzo Lambertini, din Bologna. Totuși nu lipsesc exegeși care pun mottoul în legătură cu faptul că Benedict al XIV-lea a
Profeția Papilor () [Corola-website/Science/304217_a_305546]
-
soția lui. După încă o zi, un poștaș din New York a descoperit încă 16 pachete asemănătoare, care conțineau suficientă nitroglicerină cât să ucidă un om. Bombele fuseseră trimise pe adresele mai multor afaceriști sau politicieni importanți ai vremii, printre care magnatul petrolului John D. Rockefeller. În total, au fost trimise 38 de bombe. Pe 2 iunie, o bombă a distrus, parțial, fațada casei Procurorului General al SUA, A Mitchell Palmer. Atentatorul, Carlo Valdinoci, a declanșat bomba mult prea devreme, provocându-și
Panica roșie () [Corola-website/Science/303912_a_305241]
-
fiind 'una din cele mai bune zone pentru construit din Florida'. Marele îngheț din 1894-95 a încetinit creșterea orașului Miami din moment ce culturile au fost singurele din Florida ce au supraviețuit. Julia Tuttle ulterior l-a convins pe Henry Flagler, un magnat al căilor ferate, să își extindă căile ferate din zona de est a Floridei în această regiune, fapt pentru care a devenit cunoscută că 'mama Miami-ului'. Miami a fost încorporat oficial ca oraș pe data de 28 Iulie, 1896 cu
Miami () [Corola-website/Science/304285_a_305614]
-
Ruțkoi sau Hasbulatov. După zece ani, rușii considerau că aceste evenimente au fost generate de politica de privatizare promovată de Elțin și guvernul lui, care a dus la acaparara unei însemate părți a averii naționale de către un număr redus de magnați, cunoscuți mai târziu ca oligarhi, în calea îmbogățirii cărora Parlamentul devenise principalul obstacol. În săptămânile care au urmat asaltului asupra Casei Albe, Elțin a emis o serie de decrete prezidențiale menite să-i consolideze puterea. Pe 5 octombrie, președintele a
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
educației, vieții intelectuale, artei și, mai ales către sfârșitul perioadei, evoluția sistemului social și politic. Alegerile regale din 1764 au avut ca rezultat urcarea pe tron a lui Stanisław August Poniatowski, un aristocrat rafinat, cu legături cu o facțiune de magnați, dar ales și promovat de împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei, care se aștepta ca Poniatowski să-i urmeze instrucțiunile întocmai. Regele și-a petrecut domnia rupt între dorința de a implementa reforme necesare pentru salvarea țării, și necesitatea
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
A încercat imediat să-l convingă pe Theodoric I să i se alăture. Regele vizigot a decis să-i aștepte pe huni pe teren propriu, după ce a aflat ce oaste mică are Aetius. Aetius l-a convins atunci pe infuențialul magnat local Avitus să-l ajute, iar acesta l-a convins nu numai pe Theodoric să se alăture romanilor, ci și alți "barbari" care locuiau pe teritoriul Galiei ("Carmina" 7.332-356). Armatele unite au pornit spre Aurelianum, ajungând la destinație în jurul
Bătălia de pe Câmpiile Catalaunice () [Corola-website/Science/304377_a_305706]
-
aspecte publice sau private, instrucțiunile către trimișii regli, comiți sau episcopi. De aplicarea măsurilor se ocupau comiții și missi. Principalele surse de venit proveneau din domeniile regale, fostele domenii merovingiene, din ridicarea dărilor de către comiți, vămilor, amenzilor, ce suplimentau tezaurul. Magnații și mănăstirile aveau obligația de a se prezența cu ocazia adunărilor generale cu donum publicum-daruri oferite în bani sau în alte moduri. O altă sursă semnificativă de venit erau prăzile sau tributul plătit de populațiile supuse. Activitățile comerciale se desfășurau
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
a răspuns invitației unor membri nobili nemulțumiți de domnia să. Carol cel Pleșuv, bun diplomat și luptător fără experiență, a atras de partea să nobilii franci din nord. În Aquitania s-a stabilit Pepin al II-lea, însă din 848, magnații, episcopii și abatii au cedat și l-au ales că rege pe Carol cel Pleșuv, fiind uns la Orleans. Nu a mai acordat provincii fiilor săi, astfel, nobilii urmau să depindă de rege pentru obținerea favorurilor. Regatul franc s-a
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
devenind indispensabilă pentru menținerea puterii regale. Autoritatea regelui s-a diminuat, iar forțele locale s-au extins și au devenit autonome. În final, succesiunea de regi minori sau neexperimentați au dus la stingerea dinastiei Carolingienilor. Cei doi regi încoronați de magnații regatului în 880, care au împărțit Francia apuseană: Ludovic al III-lea (Neustria) și Carloman (Aquitania) au murit la scurt timp. Carol cel Gros a reunificat nominal Francia Apuseană fără Provența, Francia răsăriteană și Italia, domnind că împărat din 881
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
că moștenitor. După scurtă domnie marcată de ceartă dintre rege și arhiepiscopul de Reims, acesta a murit în 987, din cauza unui accident. S-a evidențiat Hugo, numit "Capet", fiul lui Hugo cel Mare. A fost unul dintre nobilii influenți, iar magnații l-au acceptat că lider al adunării. A fost proclamat rege și încoronat și uns la Adalberon.
Imperiul Carolingian () [Corola-website/Science/297921_a_299250]
-
al Transilvaniei și regent al Ungariei. Era unul dintre cei mai bogați nobili ai Europei timpului său. Moartea prematură a regelui Albert de Habsburg a deschis o perioadă de frământări în Ungaria legate de succesiunea la tron. Marea majoritate a magnaților ungari, printre care familiile "Cillei, Gara, Ujlaki" și "Szécsi", o sprijineau pe regina văduvă "Elisabeta", care aștepta un copil, viitorul Ladislau V Postumul, în speranța că o vor putea domina cu ușurință și, pe această cale, își vor subordona puterea
Ioan de Hunedoara () [Corola-website/Science/298042_a_299371]
-
orice bărbat ar putea să o vadă astfel. După cum spune ea, "Bărbații nu sunt atrași de fetele care poartă ochelari." (care provine de la remarca lui Dorothy Parker "adesea bărbații sar peste fetele care poartă ochelari.") Ea se îndrăgostește de un magnat arab scrintit, fără să știe că el este de fapt un speculant pârlit. Din fericire, când ea ia avionul pentru a se întâlni cu arabul, citește greșit un indicator pentru avion, și ajunge într-un avion care merge într-un
Cum să te căsătorești cu un milionar () [Corola-website/Science/312123_a_313452]
-
vinovat și plătește o amendă de 7 milioane de dolari. în 1957 pune bazele Olympic Airways (astăzi Olympic Airlines) compania națională de transport aerian a Greciei. Onassis se căsătorește pe 28 decembrie 1946 cu Athina Livanos, fiica lui Stavros Livanos, magnat al transporturilor. Fiul lor, Alexander (30 aprilie 1948 - 23 ianuarie 1973), și fiica lor Christina (11 decembrie 1950 - 19 noiembrie 1988), se nasc la New York. După divorțul lor, Athina se căsătorește cu John-Spencer Churchill, marchiz de Blandford. Mai târziu ea
Aristotel Onassis () [Corola-website/Science/312257_a_313586]
-
ai lui Hugo Capet pentru succesiunea la tronul Franței. Fără legea salică, după moartea lui Ioan I, coroana ar fi trecut la sora sa vitregă, Joan (mai târziu Joan de Navarra). Oricum, paternitatea Joanei era suspectă din cauza adulterului mamei sale; magnații francezi au adoptat legea salică pentru a împiedicat succesiunea la tron a unui posibil bastard. În 1328, regele Carol al IV-lea al Franței a murit fără a avea moștenitori masculini, frații lui murind înaintea sa. La vremea aceea, singurul
Dinastia Capețienilor () [Corola-website/Science/311644_a_312973]
-
cu o situație similară cu cea a tatălui său, Henric a republicat Magna Carta în schimbul unei taxe, reușind să strângă incredibila sumă de 45.000 de lire englezești. Acest lucru a fost adoptat într-o adunare a baronilor, episcopi și magnați, prin care au fost dezbătute și discutate în comunitatea politică, prerogativele feudale ale regelui. Papa i-a oferit lui Richard, fratele lui Henric, Regatul Siciliei, însă a recunoscut că prețul pentru acest lucru era prohibitiv. Matthew Paris a scris că
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
de atunci, Franklin Pierce, recunoaște noul regim. Walker recrutează noi soldați, în special europeni și americani, cu scopul de a cuceri celelalte patru state central-americane: Guatemala, El Salvador, Honduras, și Costă Rica. Datorită anulării unei concesiuni de transport din Nicaragua a magnatului american Cornelius Vanderbilt, acesta reușește să convingă administrația de la Washington să anuleze recunoașterea regimului lui Walker. Pentru a-l îndepărta, el finanțează o coaliție a celor 4 țări central-americane amenințate de Walker. În aprilie 1856 trupele costaricane pătrund în Nicaragua
William Walker () [Corola-website/Science/311193_a_312522]
-
ca făcând parte din același mare domeniu al cetății Șoimoșului, aflat, la 1517-1518, în proprietatea aceluiași George de Brandemburg. La 1597, principele transilvan Sigismund Báthory îl donează lui Ștefan Török, unul din căpitanii săi. Mai apoi ajunge în proprietatea marelui magnat Ștefan Béthlen, pentru ca, în anul 1658, cetatea Șoimoș dimpreună cu întreg Banatul de Lugoj- Caransebeș să fie ocupată de turci. Conscripția din 1717 pomenește Curtea cu un număr de 50 de case, fiind una din cele mai mari localități din
Biserica de lemn din Curtea, Timiș () [Corola-website/Science/311891_a_313220]
-
Făgăraș Pecenegii și cumanii constituiau așa-numite caste "pastoralo-militare" și există documente care îi consemnează pe pecenegii din zona Făgărașului ca participând adesea, pe lângă atribuțiile lor oficiale de "grăniceri", ca mercenari sau voluntari pe lângă saxoni și români în armatele diferiților magnați locali din Transilvaniei cum a fost cea a comitelui Ioachim din Sibiu Cavalerii teutoni, a căror prezență in zonă a fost scurtă (1211-1225) au fost chemati pentru ca apararea oferita de pecenegi a dezamagit regii Ungariei. Ei s-au așezat în
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
prin 1725 de către comitele Iosif Teleky de Szek — a cărei „curte” era vizavi de prima familie, începând de la gospodăria lui Aurel Fogoroș până la cea a profesorului Octavian Mînduc. În plus de acestea existau posesiuni de pământ a cunoscutelor familii de magnați unguri ai vremii cum au fost: Bánffy, Bethlen, Bornemisa, Lázar, Toröczkai, Vaida. Din documentele istorice, precum și din tradiția orală, reiese că racovicenii nu s-au înrolat de bună voie în miliția de graniță și, ca urmare, o mare parte dintre
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
o populație numeroasă față de așezările din jur, cu excepția Avrigului. În acest context apare mai mult decât firesc de ce ea a fost obiectul a numeroase procese desfășurate pe parcursul câtorva secole între numeroșii pretendenți aparținând fie Cetății Sibiului, fie din rândurile numeroșilor magnați ai țării. <br> Scăderea simțitoare a populației în anul 1700 poate fi pusă pe seama emigrărilor racovicenilor care nu au îmbrățișat Unirea cu Biserica Romei. Chiar dacă, abia după 50 de ani populația satului a ajuns la cea înregistrată în 1698, numărul
Populația comunei Racovița () [Corola-website/Science/309983_a_311312]
-
Mihailovici Hmelnițki (în limbile ucraineană: "Богдан Зиновій Михайлович Хмельницький", poloneză: "Bohdan Zenobi Chmielnicki"; rusă: "Богда́н Зиновий Хмельни́цкий" (* cca 1595 — †6 august 1657) a fost un hatman al Hetmanatului cazacilor zaporijieni (din Ucraina) și liderul rebeliunii împotriva magnaților polono-lituanieni (1648-1654), care a dus la apariția statului căzăcesc. El a încheiat în 1654 tratatul de la Pereiaslav cu Țaratul Rusiei, care avea să ducă în cele din urmă la pierderea independenței Ucrainei în fața Imperiului Rus. Deși nu există documente care
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]
-
în ierarhia militară. El a dat dovadă de certe calități de negociator, motiv pentru care a fost inclus în delegația care a pledat cazaul cazacilor la Varșovia în fața regelui Poloniei, Władysław al IV-lea. Îndeplinindu-și serviciul militar sub comanda magnatului polonez, marele hatman Stanisław Koniecpolski, el a participat la campania victorioasă împotriva tătarilor crimeeni în 1644. În această perioadă, după cum arată documentele vremii, Hmelnițki a avut o întâlnire la Varșovia cu ambasadorul francez, contelel De Bergie, în timpul căreia s-a
Bogdan Hmelnițki () [Corola-website/Science/310077_a_311406]