834 matches
-
ostaș al lui Hristos, până la jertfirea vieții, reprezentau suprema lege pentru Căpitan. Parcă Îl aud și astăzi după mai bine de 54 de ani pe bădia Erhan zicând cu fală: „Îi plăcea Căpitanului să facă sport. Dar nu unul de maidan, pe care Îl practică mai toți copiii și flăcăii, ci unul de performanță. Chiar multe sporturi. Le practica aproape pe toate cu rezultate bune. Era polisportiv ca un german. Îndeosebi la schi și la Înot nimeni dintre noi nu-l
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
acest subiect) despre Corneliu Zelea Codreanu (citez din evocarea „Gânduri despre Căpitan”): ,,Parcă Îl aud și astăzi, după mai bine de 54 de ani, pe bădia Erhan zicând cu fală: «Îi plăcea Căpitanului să facă sport. Dar nu unul de maidan, pe care Îl practică mai toți copiii și flăcăii, ci unul de performanță. Chiar multe sporturi. Le practica aproape pe toate cu rezultate bune. Era polisportiv ca un german. Îndeosebi la schi și la Înot nimeni dintre noi nu-l
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
străduțe necunoscute, cu clădiri vechi, năruite, cu ziduri galbene lucind ca sodiul în amurg, cu castele de apă profilate pe întunericul grena ca niște ciuperci fărâmicioase. Deznădejdea îmi devenea atât de mare, pe când mă afundam pe străzile pustii, pe când traversam maidane spectrale, cu carcase de mașini de gătit azvârlite pe grămezi de gunoi, încît aș fi vrut să abandonez deodată totul și să mă las încet la pământ, la rădăcina vreunui calcan smolit și vârstat de mulțimea șuvoaielor de urină, să
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
noi, ea neavând copii, și ne satisfăcea toate dorințele. La Neant-Oică nu încercam niciodată, n-am fi avut nici-o șansă de înduplecare, și ne trimitea din start pe câmp, n-am să uit porunca asta niciodată: „Bă băăți, tule-o pă maidan, pă Bărăgan! Tu-vă morții mă-sii dă golani, n-aveți casă”. Neant-Oică, pe lângă faptul că era un răzvrătit politic al sorții, era un talentat meseriaș, foarte priceput în specialitatea tinichigerie, lipind prin cositorire metalele cu apă tare îțipirig), cositor
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
seamă că, în plină dezordine, în orice amalgam de lucruri pestrițe, nenumărate și greu de ordonat, se creează un fel de mediu al acestei dezordini. Asta se întâmplă și cu gunoaiele, strânse laolaltă, depuse undeva și apoi aruncate pe imensele maidane prevăzute să le stocheze. Acolo unde dezordinea capătă un caracter exhaustiv și pare că stăpânește totul, în așa fel încât ordinea apare ca ceva intrus și nelalocul lui, toate elementele astea, care nu au comun decât faptul că ele compun
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
s-a decretat mobilizarea... Tăticu a plecat pe front, p-ormă a murit mămica, coșcogea femeia zăcea și aiura, îi crăpase buzele, săraca, de ce fierbințeli avea... Și ea, ce să știe ea, copil de unșpe ani ? Ea se juca pe maidan, nu se îndura să vie acasă... La urmă, a văzut pe dracu, că avea grijă de frați, că sta la coadă la pâine, ce pâine neagră, necoaptă, cu tărâțe era, și cin’ să stea la cozi ? Vica - ea era a
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ce deștept ! Păcat de capu lui, cât a fost în școală n-a luat decât premiu-ntâi cu cunună, și băiatu directorului, de ședea-n bancă cu el, n-apuca decât premiu doi. Deștept, din clasă prindea tot, că pe maidan cin’ să bată țurca ? Deștept, da nebun, că-n fiecare zi încasa o scatoalcă de la tăticu, ba că pierduse la arșice - parcă-l vede și acu ce-și păzea arșicele - și venise despuiat acasă, ba că-i luase vizitiu de la
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
paie, da ei de mult nu mai alerga să-i vază, se umpluse de păduchi și mămica îi căuta de lindeni. Nu-și mai amintește-n ce lună s-a prăpădit mămica, doar că ea și Niculaie se juca pe maidan și-a venit mătușă-sa, a lu Spală-Varză, ca să-i cheme acasă. Așa a rămas copil necăjit, de unșpe ani, și cu liota de frați după ea... La urmă, a început să le tot ceară nemții căpățâni de zahăr, și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
adevăr, dacă Muti va pleca într-o vizită, dacă mademoiselle Lisette se va duce la modistă, dacă madam Ana are să adoarmă cu croșetul în mână, Yvonne o să se poată așeza în dreptul grilajului, să vadă cum se joacă toți copiii de pe maidan, care au voie să își pună la urechi cercei de cireșe și să bată țurca. — Mais, voyons, spune mademoiselle Lisette. Soyez attentive... Cauciucurile roților de la trăsură alunecă mai departe de poarta casei. Aceeași, lumea - Muti în chioșcul acoperit de iederă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
mortăciune, îl făcu să-și ducă repede batista la nas. Apoi, nervos, să împingă cu bastonul caftanul muscalului : — Unde-ți ții ochii, dobitocule ? întoarce, n-auzi ? întoarce odată, vită ! Trecuseră, într-adevăr, de casă, și fără putoarea bine cunoscută a maidanului cine știe unde s-ar mai fi trezit ! Din fericire însă, printre scaieții ciufuliți și tufele de mătrăgună zăcea, ca de obicei, un câine cu blana putredă și dinții rânjiți, bâzâit de un roi greu de muște, sclipind verzi-negre în lumină. Ce
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
urmează însă niciun alt țârâit... Poate a fost un ștrengar atras de misterul soneriei electrice și care, după ce a intrat fără inconveniente pe poarta lăsată ca totdeauna deschisă, a apăsat o dată pe buton și a luat-o la goană spre maidanul din vecini, ca să se fudulească printre tovarășii de pozne cu vitejia lui și să-și vadă mai departe de țurcă și de arșice. Mai ascult câteva clipe tăcerea foșnitoare a casei pe care auzul meu crispat a trezit-o, așa cum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
spus -, mult n-a lipsit, să știi, ca să o omori cu zile... Așa că de data aceasta e mai greu, m-am gândit, poate că este băiat, și deodată m-a trăsnit o duhoare de mortăciune, venind probabil de peste gard, de la maidan. Și atunci mi-am dat seama că, dacă mai întârzii o clipă doar, e prăpăd ; cel puțin, bine că n-aveam grija servitorimii care să-mi încurce lucrurile și să-i deschidă ușa. Sigur că madam Ana tot îi făcea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
face ! Argumentarea mea nu a schimbat însă lucrurile, că mă lăsase singură, neștiind decât cum să se salveze mai repede. Am pornit-o și eu încet, spre cișmeaua din fundul grădinii, și, în timp ce mergeam, m-a izbit iar duhoarea de la maidanul învecinat ; prin zăbrelele gardului am văzut ciulinii plini de praf, o tufă imensă de mătrăgună crescută pe un dâmb de gunoi, un câine flocăit care tocmai ridica piciorul, câțiva pari mucezi și fără rost, care se înfigeau în cerul decolorat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
un zid dărâmat oferea, cu indecență, intimitatea sfâșiată a caselor. Am ieșit spre Covaci și deodată m-am oprit : între două case rămase întregi, un loc gol, curățit de moloz - ca o gură știrbă, după o extracție. Și pe acel maidan nou apărut ardeau lumânări înfipte în pământul proaspăt afânat, puse în formă de cruce. Ici și colo, ulcele de lut, cu dalii și cârciumărese. Trecătorii căpătau deodată o expresie obtuză și îngrozită, probabil la fel cu a mea, ce rămăsesem
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
știam io, copil de unșpe ani ! Că să fi știut câte zile mai avea de trăit biata mămica, nu m-aș fi dezlipit de lângă ea, să se sature de stat cu mine, da așa, numa noaptea ne mai adunam de pe maidan. Și-odată tocma la Gara de Est, am ajuns, cu nebunu de Niculaie, și d-asta țiu minte că era iarnă. Că bătea vântu, și era un frig și-o zloată ! Și până să plecăm din Gară, zloata a trecut
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fiind mult prea lungi; că era cocoșat, urduros și slab ca un ogar, că era foarte palid și se scărpina mereu În cap de parcă avea păduchi; unul spuse că venea pe jos la școală și că-l văzuse luînd-o spre maidanele din Callao, pe scurt descoperiră dintr-odată că era altfel decît ei... Într-o zi a cerut cu Împrumut cincizeci de bani și cu toții au schimbat priviri cu subînțeles, fiindcă Întinsese mîna ca și cum ar fi cerșit, avea o privire tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
fi putut trece neobservat, la urma urmei nu era atît de sărac, nu era sărac, era sărac numai aici, dar făcea o mulțime de imprudențe, bunăoară traversa strada printre camionete, cînd le dădeau drumul acasă și o lua pe un maidan, singur și adus de spate... Pe aici Își croia drum pe jos pînă acasă. Julius cu preludiul lui și Susan cu antichitățile ei. De cîtăva vreme se dădea În vînt după lucrurile vechi și valoroase; era un moment potrivit, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
departe și Mercedesul străbate o zonă Întinsă care se năruie Încetul cu Încetul de mai bine de o sută de ani și coboară Într-un loc straniu, de parcă ar fi ajuns pe lună: aceste clădiri enorme, ivite dintr-odată printre maidane și maghernițe, sînt ca niște munți palizi și există o lumină stranie, de parcă ai Înainta acum pe fundul unui lac secat, În care drumul se preface În drumeagul-pe-care-timpul-l-a-șters și Mercedesul suferă ducînd dorul marilor autostrăzi. Arminda parcă atunci se trezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întoarcă de la școală și acum, dacă stătea mai mult, ea se speria și el ar fi putut s-o găsească moartă de frică. N-avea altă soluție decît să se Întoarcă În fiecare zi trecînd peste terenuri virane și maidane. Era singurul mod de a evita moartea bunicuței și fără ea ar fi rămas singur pe lume. În schimb, dacă ești un copil bun și ajungi mereu la timp acasă, bunica o să poată trăi liniștită pînă ce-o să te faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cine n-a simțit în sărutul unui bătrân inutilitatea infinită a timpului? De oameni mă separă toți oamenii. De-aș alerga ca un nebun în căutarea mea, cine-mi spune că nu-mi voi ieși niciodată în cale? Pe ce maidan al universului mă voi fi rătăcit? Mă duc să mă caut acolo unde se aude lumina..., căci de mi-aduc bine aminte, iubit-am altceva decât sonoritatea transparențelor? Cui nu i se pare că după fiece amărăciune luna a devenit
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înclină din cap. Au venit și asupra lui. Grămadă. Se clatină spre bar. La al patrulea pahar de șampanie, insectele încep să se târască mai încet. — Femeia, îi spune maiorul unui tip în costum argintiu, poate să prindă porcul pe maidan, dar numai bărbatul îl poate ucide în jhow. — Fascinant! toarce Jean Loup. În interior, De Souza și femeile încearcă să-l înveselească pe prințul Firoz. Acesta este convins că totul s-a dus de râpă. Curaj, bătrâne! Ce-ai zice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fii mândru de națiunea din care faci parte. Gândește-te la viitorul ei. Ar trebui să fii mândru de ceea ce ești. — Ce sunt eu, de fapt? întreabă el și trântește ușa, ieșind fără a mai aștepta răspuns. Se duce spre maidan, unde are loc un concurs de hochei. O echipă de tineri musulmani joacă împotriva alteia de la căile ferate. Soldații englezi stau pe linia de tușă și-și trec o sticlă dintr-o mână în alta, încurajându-i pe anglo-indieni. — Haideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
care desfășoară plutoane de soldați englezi în locații strategice prin tot Bombayului. Pe la prânz, Falkland Road este o fabrică de zvonuri, concentrată în jurul tarabelor de paan. Zvoniștii cu scuipatul roșu spun că greviștii au încercat să organizeze o adunare pe maidan, dar au fost împiedicați de poliție. Spuneau că anarhiștii au încercat să pună foc la fabricile lui Readymoney, dar au fost împușcați. Sau că, fiind comuniști au scăpat. Motilal Nehru a ținut o cuvântare. O femeie a fost călcată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
resturile acelea, ca și când toți cei de aici ar fi copiii mei, și iat-o pe Hani zâmbindu-mi confuză, chiar mult mai jenată decât mine să mă vadă într-o asemenea ipostază, aruncându-mă asupra resturilor ca o pisică de pe maidan. Asta e farfuria ta, întreb eu, iar ea neagă cu un gest plin de ezitare, dar îmi este clar că minte numai pentru a mă face să mă simt bine, iar eu îi întorc zâmbetul și prind cu degetele o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cutiuța secretă a sufletului, așa că începură să se reașeze ca frânturi din viața ei. „Părinții mei au fost model în toate. Nu au greșit cu nimic nimănui, iar eu și Tinu am fost preocupați numai de învățătură..., nu am bătut maidanele și nici nu am trecut pragul cluburilor de noapte, nu am dat în cap nimănui și nu am furat nimic de la nimeni, Doamne. De ce ne este dat să trecem prin atâtea necazuri? Cu ce ți-am greșit noi Ție, Doamne
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]