870 matches
-
se creează și se recreează din lut. În fiecare zi. În fiecare an. Nu ești de acord? — Ba da. Total. Se plimbară până la lac, locul unde meditase atâtea ore, urmărind reflexiile de albastru, roz, roșu și auriu ale luminilor pe maiestuoșii zgârie-nori moderni de lângă Central Park West - San Remo, Beresford, El Dorado. În ultima lună colindase fiecare locșor din parc cu gândul la el, cuprinsă de dorul lui, măcinată de presimțirea că nu-l va mai vedea, dorindu-și să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Când l-a văzut, s-a oprit o clipă din răsfoitul revistei, zâmbindu-i. Iorgu simți în adânc, aproape de inimă, ceva ce se oprea în loc și aștepta să se rupă ori să se dezlege. Apoi, o privi cum se depărta maiestuoasă... și, i se părea că rămâne în urma ei o trenă de lumină. Ar fi vrut să alerge după ea, să-i sărute mâna, dar picioarele ca de plumb, îl țintuiau locului. Alteori, o vedea alergând pe străzi oprindu-se la
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
de ce veneau peste mine și acolo? "Lăsați-mă-n pace! Lăsați-mă dracului în pace!" strigam pe coridoarele pustii și în sălile înghețate în plină vară. Am ieșit, căci mă înăbușeam, pe ușa principală și am coborât scările înghiocate și maiestuoase. Cobo-rînd treptele, mângâiam cu palma spinarea balustradei: cât de sfărîmicioasă! ce încrustată de licheni! Totul era putred în conacu-ăsta de țărână aglutinată. Șobolani, libărci, urechelnițe săpaseră milioane de galerii și pori în lemnărie și-n stucatură. Fețele heruvimilor erau mâncate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
ar ști pe ce lume trăiește. Dimpotrivă. De-atunci am încetat să-l judec (nici înainte nu exagerasemă. Doar Cel-de-Sus ne cântărește faptele. Altădată ne-am pomenit la aceeași masă cu Marele prozator Nicolae Breban. „Amfitrionul“ trona într-un cap, maiestuos și apoftegmatic, înconjurat de curtea sicofanților de ocazie. Pittiș la coada mesei, cu mine și încă un rocker. Pe cât de gomos era Breban, pe atât de volubil și natural Pittiș. Pe unul îl da afară din costum gravitatea; pe celălalt
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
zile în urmă tot în șifonier și de la care îi plecase de altfel hotărârea cea mare pentru seara de azi. Scoase și acum, cu același suspin recunoscător, superbul obiect. Era o perucă blondă neobișnuit de bogată, cu bucle care coborau maiestuos și cât se poate de natural până între omoplați. Pe dinăuntru avea o căptușeală moale și foarte elastică, așa încît, după un sfert de oră de purtare, nu te mai îndoiai că porți pe cap părul tău natural. Își puse
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe o punte de corabie: ne lăsam în față, când ni se părea că parchetul se ridică, și ne dădeam drumul pe spate, punând frână, când acesta părea că se duce la vale sub picioarele noastre. La poartă, unde portarul maiestuos și, totodată, umil părea un împărat în dizgrație, Iag mai cumpără niște samahoncă și reuși să convingă două chelnerițe să se plimbe și să vină cu noi acasă. Jos, în pasajul întunecat și plin de ecouri, unde a trebuit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
încolo". "Mai încolo", când s-au revăzut, începuse o ploicică de primăvară, picăturile sunând vesele pe acoperișul casei. Au "servit" câteva aperitive în muzica ploii și în aerul proaspăt, apoi Petre i-a invitat la masă, unde îi aștepta, întins maiestuos, pe un fund mare de lemn, purcelușul de lapte, rumen și apetisant, cu mărul tradițional în gură. Petre pregătise și un ceaun cu cartofi prăjiți și murături, așa că din purcel, spre disperarea lui Toni, n-a mai rămas mare lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
liniștit ca un copil, ce ascultase o poveste frumoasă. La treburile zilnice din livadă, din grădină și chiar la "Observator", era asistat de Toni, alături de care începuse să facă excursii tot mai îndelungate în pădurea din spatele casei. Îl atrăgeau brazii maiestuoși, aerul proaspăt, păsărelele, umbrele și luminile pădurii. Găsea câte o poieniță unde întindea pătura și, cu fața în sus, privea albastrul cerului. Câteodată mai și adormea, fiind trezit de Toni care-l trăgea cu colții de pantaloni, atrăgându-i atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
împingându-i pe scări în jos pe reverendul dr. Lionel J.D. Jones, pe Fuehrer-ul negru și pe părintele Keeley. Dr. Jones s-a oprit la jumătatea scărilor și i-a înfruntat pe călăi. Tot ce-am făcut, a rostit el maiestuos, a fost să fac ceea ce ar trebui să faceți voi. — Și mă rog ce-ar trebui noi să facem? l-a întrebat un agent F.B.I. care, evident, conducea descinderea. — Să apărați Republica, i-a răspuns Jones. De ce ne șicanați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
cred că am să pot merge! - Refuz nu se poate. Am ordin să te aduc. Mai dă-le draculuide examene! Mi se pare c-o să-ți arăt o fată faină. Încredințat că a aruncat argumentul suprem, Stănică ieși pe ușă maiestuos. Într-adevăr, Felix se duse la restaurant, fiindcă moș Costache ținu neapărat să fie însoțit, și apoi pretindea că trebuie să închidă casa peste tot cu cheia, fiindcă a aflat că umblă niște hoți care se introduc prin case și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
actele de prezență în lume. Maiestatea vacii, oricât de placidă ar fi, nu poate reprezenta și ea o formă de cuviință și înduplecare a vieții? O formă de viață pe care omul o poate admite ca superioară, întrucât vaca e maiestuoasă prin natură, prin simpla ei prezență, și nu așa ca omul care, ca să pară maiestuos, recurge la solemnitate și ceremonie? Oare când batem mătănii, cu ochii în pământ, nu putem oare da dreptate și celui care se oprește în fața vacii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
și ea o formă de cuviință și înduplecare a vieții? O formă de viață pe care omul o poate admite ca superioară, întrucât vaca e maiestuoasă prin natură, prin simpla ei prezență, și nu așa ca omul care, ca să pară maiestuos, recurge la solemnitate și ceremonie? Oare când batem mătănii, cu ochii în pământ, nu putem oare da dreptate și celui care se oprește în fața vacii, ca să recunoască în suflarea ei suflul care o hrănește, în fața căruia merită să te pleci
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
de repede aminte de amintiri, încât nu mai au timp să lase memoria să lucreze în adânc, în gestația ei ventrală și misterioasă, acolo unde lucrurile rămân în propria lor urmă; acolo, mai ales, unde memoria lucrează cu gesturi ample, maiestuoase și lente, ca și mișcările elefanților - adică, nu cu „aduceri“-aminte scurte, repezi și fără întoarcere târzie dintr-un trecut îndepărtat. Însă, pentru ca lucrurile să „prindă“ urmă, așa cum se prinde o rădăcină, ele trebuie să „rămână“o vreme în trecut
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ca să aibă sens, trebuie să se facă „simțită“ pe plan mental ca o lume plină de sensuri, ca o înmulțire a sensurilor care țes împreună o rețea, o încrucișare, un țesut conținut în noi sub termenul de „lume“. Femeia este maiestuoasă prin feminitate. Bărbatul, ca să apară măreț, are nevoie de solemnitate. Bărbatul, ca să conducă, are nevoie de efort și de sprijinul unei formule, rituale sau nu. Femeia nu are nevoie să conducă, ea guvernează prin simpla ei prezență. Este mult mai
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
îl umilește și îl revoltă, sus, la etaj, uși închizându-se, deschizându-se, pași înceți pe scara de lemn. — Cum, domnule Ialomițeanu ? Cum, nu rămâi să cinezi cu noi ? Cum, dezertezi ? întreabă doamna Mironescu, ce coboară cu pași înceți și maiestuoși scara. Domnul Ialomițeanu este un perfect cavaler, așa cum prea bine se știe. Deși timid, se complace în societatea doamnelor, vara vine cu trăsura, iarna vine cu sania să le ia la plimbare, ninge fără întrerupere, zurgălăii cailor clinchetesc, Margot și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pe care le folosesc mereu ca alternativă la mersul la sală. Plus că, din fericire, marketingul e la etajul Întîi. Tocmai am ajuns pe palier, cînd Jane țipă: — Uite ! O, Doamne ! El e ! Pe stradă cotește, cu un tors egal, maiestuos, o limuzină care oprește exact În fața ușilor de sticlă de la intrare. Nu-nțeleg deloc ce e cu mașinile astea. SÎnt atît de strălucitoare și de lustruite, de parcă ar fi făcute din cu totul alte metale decît mașinile obișnuite. Ușile liftului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
foarte ușor strînsă pe talie, pare zveltă, cu o mare degajare în mișcări. A terminat de aranjat florile și tocmai se întoarce spre el. Cei doi-trei pași, făcuți de la pian pînă în fața lui, au, prin eleganța și simplitatea lor, ceva maiestuos. Te rog, Mihai Vlădeanu, să încercăm să depășim primele minute, care pot fi pline de stîngăcie. Simte-te în largul tău. De altfel, vei rămîne singur un timp, cît pregătesc cafeaua. Ce naiba poartă în oraș cizmele alea diforme, cînd are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
unul de sărbătoare; niciodată nu poate intra la vreun spectacol fără să-i fie teamă că gîndurile lui o vor rechema pe femeia aceea care terminase de dat rest unui spectator și s-a apropiat de el cu mersul ei maiestuos... ("Cînd vei avea copii, Mihăiță, i-a spus într-o seară, căci sigur vei avea, ce fel de Vlădeanu ești dacă nu ții să ai urmași?, să-i înveți de mici să meargă frumos, mai ales pe fete; să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
așteptînd în anticameră, se oprește o clipă nedumerită, potrivindu-și mai bine ochelarii. Pentru întîa dată, de mulți ani încoace, Mihai are o tresărire interioară, ca o dragoste la prima vedere, născută dintr-un sentiment prodund: o femeie într-adevăr maiestuoasă; nu numai în ținuta ei, dar și privirea îi este de-o limpezime răscolitoare. Atît m-am gîndit la tine în ultima vreme, rîde ea cîteva clipe mai tîrziu, cînd stau amîndoi față în față la masa de discuții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
bulevard. Trecut cu bine dincolo, poate c-ar găsi curaj să meargă în Piața Rosetti, să împingă ușa masivă și să urce la etajul patru, acolo unde, cu ani în urmă, îl aștepta o femeie frumoasă, superbă, cu un mers maiestuos, căreia el, instruit magistral la mansardă, știa să-i spună la telefon vorbe alese, pe care simțea Ella că și le dorește. Apoi, peste ani, în aceeași casă, l-a întîmpinat o Ella în vîrstă, lovită cumplit de bătrînețe, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
Nu-i așa că-i superbă, în ciuda anilor mulți și grei făcuți la Canal... Mihai nu mai poate spune nimic; stă ca paralizat; chiar se teme că ar putea face o criză de apoplexie; atîta grație și o ținută atît de maiestuoasă nu a mai văzut decît atunci, demult, în serile în care lua lecții de la femeia aceea care urca prin ușa de metal de lîngă ghena de gunoi în cămăruțele ei de la mansarda blocului Yanis. Toate femeile de excepție seamănă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
și tragic (Ce fel de iubire e asta, să-l desparți de tine ca să-l svârli în calea morții ? - I 3). În mod evident, Chrysis și Ifigenia nu aparțin aceleiași lumi. Clitemnestra lui Eliade este mai palidă și mai puțin maiestuoasă decât pătimașa eroină a lui Euripide care își apără dârz fata ajungând ca în tulburătorul discurs final să-i arate soțului la ce se poate aștepta la întoarcerea dintr-un război câștigat cu prețul sângelui propriului copil. După cum sugerează indicațiile
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
a se apăra de mort pacificându-l. Eliade crede că ciobanul mioritic conștient că nu te poți apăra împotriva destinului cum te aperi împotriva dușmanului (p. 247) preface nenorocul care-l condamnă la moarte într-un mister al tainei nunții maiestuos și feeric care, în cele din urmă, îi permite să triumfe asupra propriului destin (p. 248) . Eroul baladei a reușit să găsească un sens nefericirii lui asumând-o nu ca pe un eveniment „istoric” personal, ci ca pe un mister
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
care apasă asupra generațiilor succesive dintr-o familie, impunând perpetua ispășire a păcatului primordial și împlinirea justiției prin crimă. La Victor Eftimiu, iubirea înșelată, gelozia, invidia, setea de putere și ambiția constituie mobilul tuturor acțiunilor unor personaje lipsite de statură maiestuoasă, dispuse uneori să dezvăluie caracterul fictiv al celor întâmplate și să-și pună astfel în discuție propria legendă. Surplusul de autenticitate realizat prin înlocuirea forței destinului abstract prin cea a patimilor omenești antrenează în același timp și diminuarea eroicului, banalizarea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
i se schimbase... ...În luna octombrie a anului 1914, un artefact pe care mulți Îl luară drept un cavou ambulant se opri, Într-o după-amiază, În dreptul magazinului de pălării Fortuny, În Ronda de San Antonio. Din el ieși figura semeață, maiestuoasă și arogantă a lui don Ricardo Aldaya, Încă de pe atunci unul dintre bărbații cei mai bogați nu numai din Barcelona, ci din toată Spania, al cărui imperiu de industrie textilă se Întindea, În citadele și cartiere, de-a lungul rîurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]