691 matches
-
al doilea rând (deși cred că ar trebui spus "tot în primul rând"), el întruchipează paradoxul intruvabil al creatorului generos. Artiștii, fie că sunt ai literelor, ai culorilor, ai sunetelor sau ai scenei, sunt, de regulă, naturi egolatre, invidioase, dominate maladiv de propriul orizont, însetați de laude și alergici la critică. Probabil că dacă ar fi altfel ar fi fost doar oameni obișnuiți, nu izvoditori de lumi ficționale, firește, dar printre ei se mai strecoară, iată, și câte o excepție. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
chiar dacă sunt coafate în bizareria numită "capitalism roșu"), cred că am putea vorbi, totuși, de ieșirea din ultimele rămășițe ale stalinismului. Un regim bazat pe crimă, ilegitimitate, partid unic, violență structurală, doctrină de extremă stânga și, mai ales, pe concentrarea maladivă a puterii în mâinile unei singure persoane. Pentru că aceasta este adevărata miză a modernizării statului și a garanției că pluralismul și dezvoltarea pot continua: depersonalizarea puterii. De aici, cred, ar trebui să înceapă o analiză corectă, depasionalizată, a deceniului Băsescu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
caracterul secret al scrierii anihilează o parte din presiunea colectivității. Tensiunile, traumele, obsesiile tribului implantează În individ teama de moarte. Abstragerea, izolarea, Într-un cuvânt, recluziunea asigurată de secret anulează ceva din forța inhibitorie a pulsiunilor tribale. Pentru anumite spirite maladive, cuvintele lui M. Mauss pot fi ușor explicate, schimbând doar sensul de acțiune al amenințării morții. Pentru Mauss, „În cazul multor indivizi, moartea e cauzată brutal, elemental... doar pentru că ei știu sau cred (ceea ce e totuna) că vor muri”9
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
doilea rând preocupat să motiveze o atitudine. Fie că e vorba de solilocviile (nu lipsite de perversitate) ale lui Pavese, de Îndureratele lamentouri purtate Într-un peisaj dezolant, amintind de lumina palid-cadaverică a tablourilor lui de Chirico, fie de fantasmele maladive, Înecate În lichiditatea putredă a unui Albion Înfricoșător, ale Virginiei Woolf sau de cavalerismul tragic, de hotărârea irevocabilă, În numele unui Înalt (și funest) principiu moral, la Drieu la Rochelle, accentul cade pe negarea sistematică, obsesională, coborând până În universul tulbure al
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
În scris intențiile, o va face și În faptă. Jurnalul intim se metamorfozează, astfel, treptat, Într-un adevărat carnet de operațiuni. El transformă - ca să folosim terminologia lui Jankélévitch - nu-știu-ce-ul și mai-nimic-ul Într-o nostalgie cu ochii deschiși a ireversibilului. Nostalgia maladivă, fascinația cenușiului, dificultatea de a trăi, conștiința melancolică a imposibilității atingerii absolutului intră, În proporții variabile, În alchimia derutantă a sinuciderii. Nici albedo, nici nigredo, sinuciderea e, pentru toți scriitorii care au experimentat-o, o ieșire. O despărțitură, un drum
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
La fel, Drieu consideră că „Între ideile gânditorului și ale omului de acțiune se Întinde o prăpastie”. El poate gândi ca un fascist - și o face cu infinită delectare - dar nu va acționa niciodată În consecință. Îndepărtarea de lume, Înstrăinarea maladivă, mizantropismul pornesc dintr-un dispreț programatic al oficialității, al osificatei structuri statale. Tot ceea ce decurge de aici - refuzul legii, al ordinii stabilite, al convențiilor - va fi o cădere treptată În afara societății și a socialului. Filipicele sale Îmbracă, uneori, forma răutății
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
exces. Ea pătrunde În pagină mai ales prin aproximațiile ei - transformând textul Într-o vastă anticameră Îndoliată. Chiar dacă, literal, sinuciderea e pomenită doar de câteva ori, ea plutește ca o uriașă aripă neagră deasupra Întregului text. Sub forma timidității excesive, maladive, la Început („Mă simțeam bolnavă. Nu puteam vorbi dacă Îmi adresa cineva cuvântul. Vocea Îmi era Înțepenită În gât, năclăială și câlți.”), a lucidității cucerite mai apoi, dar cucerite doar spre a mai crea un handicap. Limitată prin datele biologice
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
despre clonus ca predecesor al tonusului, contrazice realitatea, căci în foarte multe cazuri, balbismul apare dintr-o dată în forma tonică. Tulburarea ritmului este determinată de tulburarea raporturilor juste ale excitației și inhibiției în scoarța cerebrală. Fobiile și embolofraziile sunt fenomene maladive care modifică propozițiile, înlocuiesc și introduc sunete, silabe sau cuvinte suplimentare (paraziți) care, chipurile îi ușurează vorbirea. Se obține astfel o vorbire diluată, neclară, parafrazată. Simptomele motrice și psihice se află într-o interacțiune inductivă, căci apropierea fricii de a
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
îi minte în mod deliberat pe năvălitori, conducîndu-i pe căi rătăcite (chiar dacă pe el această înșelăciune îl va costa viața) reprezintă un caz tipic de minciună eroică (nobilă); au consecințe disfuncționale asupra emitentului, în deplină cunoștința de cauză; este situația maladivă a masochistului care minte doar din plăcerea de a minți sau de a suporta consecințele punitive ale minciunii sale (o depoziție falsă la tribunal, de exemplu), care conștient de efectele bune sau rele asupra celui mințit (acuzat, avocat, judecător) își
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
și greșeli. Măria-sa Burduja-vodă (1970), succintă relatare a domniei moldoveanului Gheorghe Ștefan, dezvoltă dorința de răzbunare a acestuia împotriva lui Vasile Lupu. Ascensiunea i se datorează abilității și sprijinului unor oameni simpli, iar ca domn e stăpânit de o maladivă sete de îmbogățire și mărire. În ambele romane perspectiva e a naratorului ce adoptă parcă mentalitatea și atitudinea vremii, inclusiv la nivelul reconstituirii lingvistice, el reușind să prindă ceva din felul mai abrupt, mai sălbatic al comportamentului și limbajului oamenilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289911_a_291240]
-
politică în care opoziția nu este automat catalogată drept anarhism, nihilism sau mai știu eu ce formă de subversiune, numai un stat de drept în care desobediența civilă este acceptată drept comportament normal și nu este persecutată drept o deviantă maladivă se poate sustrage moștenirii trecutului comunist 20. Operație dificilă, în cadrul căreia politologia și publicistica politică actuală, nu pamfletară ci ideologică, are de adus insistăm o contribuție esențială. Opoziția nu dăm sfaturi, vorbim doar în calitate de observatori va trebui să-și reechilibreze
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
la loterie, apoi colosala decepție. Între nădejde și disperare, interioritatea lui se destramă, pradă unei tragicomice surescitări (Două loturi). O problemă de ereditate nesănătoasă ar fi și în Păcat..., scriere pasională și melodramatică, punând în conflict personaje dezaxate, cu structură maladivă. Tendința etică, apăsată, a nuvelei se vădește în finalul îngroșat, în care preotul Nuță își suprimă odraslele, vinovate de păcatul incestului, prăbușindu-se și el numaidecât, răpus de un atac de cord. Atracția pentru zonele de penumbră, de mister îl
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286090_a_287419]
-
înfierbînte spiritele din acel areal geografic. De fapt, seria de litote aparent liniștitoare loc izolat, mânăstire, tinere fete se dovedește a fi o construcție sartriană, un huis clos în care frustrările și invidiile vîrstei se îmbină periculos cu efluvii etnice maladive. Astfel, junele hutu, aparținînd grupului aflat pe atunci la putere, le țin cumva ostatice spiritual pe cele din etnia tutsi, nelăsîndu-le vreo clipă să uite că sunt cel mult tolerate, sau, mai exact, dușmani în devenire. Brutalitatea lumii exterioare, filtrată
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
De fapt, Djian alunecă el însuși în pielea femeii, și de acolo tot mai departe și mai adînc, prin sex și nebunie, spre moarte. O ambianță de altfel familiară scrierilor sale, care nu au mai cunoscut pînă anul trecut febrilitatea maladivă a cursei către un mare premiu. Djian, ca și Houellebecq, nu e un tip prezentabil, agreabil, convivial, pregătit să facă jocul ipocrit al cadrelor zîmbitoare, să fixeze comercial atenția publicului și să atingă vreo coardă sensibilă a juriilor. El e
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fost Carmen femeia cameleonică, perversă, duplicitară, inca pabilă de sacrificiu sau de sentimente adevărate, cum pare uneori să se contureze în paginile romanului? Sau a fost doar un suflet chinuit, vulnerabil, însetat de absolut dar și de o nevoie aproape maladivă de protecție masculină, rătăcind fără voie și rupîndu-și singură propriile repere axiale? Tudor Alexander nu face parte dintre scriitorii care urmăresc cu obstinație deplina satisfacere a cititorului, nu ieși din carte lui cu toate răspunsurile, ci mai degrabă cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
este o axă a lumii individuale, nu mai este elementul unificator indispensabil conștiinței de sine, nu mai e acolo unde ar trebui să fie, sau așa cum am vrea să fie, nu mai e întreg, proporționat, consistent. Fluiditatea și metamorfozele sale maladive sunt urmărite și decorticate cu mare inteligență și generozitate interpretativă de Lidia Cotea, stăpînă pe arsenalul analitic constituit, ca și pe o vastă și dificilă bibliografie. Eleganța stilistică, precizia frazei și plasticitatea limbii franceze, adesea poetică, dar perfect adaptată demonstrației
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mîini și, în același timp, este sedus de ineditul situației și, pocnind de orgoliu creator, obnubilat de responsabilitatea sa de a da viață sau moarte personajului care îl imploră... nu face nimic. În orice caz, Roussy mizează pe această curiozitate maladivă, care ne face să mergem pînă la capăt, "debarasîndu-se" de autoritatea sa auctorială pe spinarea bietului cititor, care termină cartea cu un viu sentiment de culpabilitate și de neputință. NU MAI CITI. NU VREAU SĂ MOR. ÎNCHIDE CARTEA. E VIAȚA
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
prăfuite, Cu muncite file pline de trunchiate însemnări, Ca să fiu din nou copilul cu privirile-nsorite, Când neștiutor de toate alergam spre larg de zări. G. V. BACOVIA G. Bacovia moștenește de la Traian Demetrescu sentimentalismul proletar, ținuta de refractar, nostalgia maladivă, "filozofiile" triste și mai ales tonul de romanță sfâșietoare, cu complicări estetice, precum audiția colorată. Simbolismul poetului e acela din tradiția sumbră a baudelairianismului, cu ploi insinuante, provincie, urât funebru, monotonie burgheză, tristeță autumnală: Plouă, plouă, plouă Ce melancolie! Vreme
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de feminitate este cel romantic (preromantic) În care se prelungesc, la noi cel puțin, elemente de mitologie clasică. El va căpăta desăvîrșire În poezia lui Eminescu la care erotica reprezintă un mod de a cuprinde marile mituri ale existenței. Sensibilitate maladivă, vocație a morții, diafanitate și, mai ales, o poziție privilegiată În lume. În ierarhia afectivă, iubirea trece pe primul loc. De la Eliza la Veronica aflăm toate nuanțele unei feminități care exprimă În grad maxim răul veacului. În locul Seducătorului apare Logodnicul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
1976). Precizată de la început, menținută pe parcursul deceniilor, caracteristica poeziei scrise de Ș. e un lirism în care intră intimitate sobră, confidențe cuminți, melancolie discretă și, mai ales, contemplație interiorizantă. O figurație rurală, în covârșitoare proporție, devine suportul unei sensibilități ușor maladive. Factura versurilor, libere cu moderație, când albe, când rimate, fluente în permanență, la modul minor, adesea elegiace, produce o tonalitate vag simbolistă: „Puțin dacă în toamnă ar mai tăcea salcâmii / Și plopii s-ar opri din foșnetul știut / Și păsările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
roman, Dealul. Aurel Brumă ne propune o nouă enigmă, o ,,nucă încuiată" un Deal mitic, ancestral, unul ,,mai bătrân ca bătrânii uitați..." 57. Dealul lui Aurel Brumă este un ,,pântec al Pământului". Unul mare, diform, sterp și crăpat. Este excrescența maladivă, pe deplin vizibilă, a unui sterp și imens deal interior. Un relief straniu al pustiului spiritual în care rătăcim cu toții. Existența prenatală htonică ce ființa a priori de magică atingere invocată de Eliade este reactivată de scriitorul Aurel Brumă cel
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
unor destine tragice. Primite cu reticență de o parte a criticii vremii, schițele și nuvelele se fac ecoul unor drame ale sărăciei și singurătății, ale lipsei de șansă în fața sorții (Despărțire, Trezire..., Roșu). Sunt selectate și alte ipostaze, bunăoară existențele maladive sau condamnate la suferință (Mărgelele, Pe maidan, Ispășire, Pe șantier, De ziua lui..., Dolorosa ș.a.). Nuvela titulară a volumului Șovăiri (1921) este interesantă prin analiza psihologică a protagoniștilor, plasați într-un conflict ce se dezvoltă amenințător, viața lor eșuând tragic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
tipică, a lui E. Cioran. și este dominată de un violent complex de inferioritate, tradus prin sarcasmul bombastic pentru condiția, pretins oribilă, de a fi român. Disprețul său pentru poporul român că nu este european atinge intensități nihiliste, maxime, aproape maladive. Semn de dezechilibru interior în orice caz. Ne aflăm chiar în fața unui caz. probabil însă și a unei poze. Singura reacție firească este doar aceea de a fi, a scrie și a rămâne român și a locui în România. Fără
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
ni l-a revelat pe Caragiale nuvelistul ca precursor al curentului realist-magic. Dincolo de nivelul primar al story-ului, Înainte de tăcere oferă simultan o dramă a însingurării și a iubirii ratate, a fracturii cuplului, a patimei distrugătoare, a înavuțirii și a geloziei maladive. Pe ecran, drama unui gospodar înstărit și a nevestei care îl luase de bărbat deși îl iubea pe fratele lui, transcede conturul banal al triunghiului adulterin. Deși îmbogățit cu precise sugestii de natură istorică și socială foametea și exasperarea țăranilor
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mimare dupa cum mimare a vieții adevărate, de interior,este tot ce însemnă realitate în filmul propus de regizorul Alexa Visarion. Regizorul își face cunoscută sensibilitatea pentru temă printr-o mărturisire dureroasă, o tutelă ce o ai asupra unei filiații maladive, diforme și gata să nu mai reprezinte umanul. Filmul meu, spune regizorul, nu cu mândrie ci cu resposabilitate este unul al nefericirii creatorului și asta fiindcă despre mine știu să vorbesc. Fără să părăsescă această călătorie spre centru , leitmotiv al
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]