940 matches
-
cinstiți, retrași în domeniul lor de activitate, sunt indivizi de pe urma cărora alții câștigă, dar care nu renunță la a crede că valoarea va redeveni singurul criteriu demn de luat în seamă. Camil Petrescu dispune de o gamă interesantă de intonații malițioase, mefiente. Gheorghe Grigurcu remarcă cum "Condeiul prozatorului așterne textul critic cu o elegantă dezinvoltură, modelând o frază nervoasă, înzestrată cu epitete de accepție morală. Imboldului satiric îi răspunde mereu un subtext al propriei problematici și chiar al propriului concret existențial
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
patru vânturi. Altminteri, el se vede nevoit să ducă o dublă bătălie: cu publicațiile guvernamentale și cu cele străine, între care Românul, Corespondența politică, Gazeta St. Petersburg, Viedomosti, Le Nord (ultima, din Bruxelles, publicație finanțată de ruși) ș.a. O dezinformare malițioasă ca aceea din Le Nord este ușor de distrus. Eminescu publicase în Timpul versiunea în românește a scrisorii de protest a locotenent-colonelului Ioan Alecsandri, adresată principelui Alexandr Gorciacov, cu privire la cererea reanexării Basarabiei de către ruși. Un colaborator rus al publicației din Bruxelles
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
și prieten mereu alături, a cărui înțelepciune fericită mi-a fost întotdeauna de un mare ajutor, încă și mai mult în această aventură. Sprijinindu-mă cu zâmbetul lui, acoperind uneori, cu o ușoară ironie, numeroasele-mi lacune teologice, observînd cu malițioasă bucurie cât de ignoranți sunt în acest domeniu unii contemporaneiști... În cazul meu, e drept, răul părea foarte avansat, fiind eu însămi foarte puțin religioasă. Ca o elevă sârguincioasă, cum n-am fost niciodată, am învățat zi de zi să
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
nouă scenă dintre Tezeu și Hipolita -, au năluciri, vedenii (shaping fantaisies), în miezul cărora se ascunde uneori fascinația pentru cea mai monstruoasă alteritate, chiar dacă până la urmă acestea se dovedesc a fi doar amăgiri, iluzii create de vreun duh răzbunător și malițios, destul de îngăduitor totuși, ca să nu-și ducă sinistra farsă până la capăt. Ci doar până la limita unei experiențe dincolo de care așteaptă amenințătoare nebunia. Unele comedii (de pildă, Cum vă place sau Noaptea regilor), explicitează relația dintre iubire și spațiul sălbăticiei apelând
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
lumi ghidate de principiile minții și ale gândirii. Mai mult, subiectivitatea și îndoiala de tip cartezian pot funcționa nestingherit în dimensiunile globale ale rețelei Internet: ceea ce omul crede a fi realitate nu este decât o simulare digitală a unui „spirit” malițios, care intenționează să inducă umanitatea în eroare. Aceste concretizări discursive neocarteziene completează o perspectivă a ontologiei virtuale ca o încununare a proiectelor iluministe de raționalizare și de separare minte-corp (vezi Penny, 1994, pentru înclinarea balanței spre un asemenea punct de
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ani cu conversații insipide aș fi putut învăța chineza sau sanscrita” (28 august 1972 Ă 439). Nu-i vorbă, lui Cioran îi place flecăreala, conversația, cazuistica. E un socratic, preocupat nu de adevăr, ci de plăcerile asigurate de vocația sa malițioasă. Ajuns în Scoția, regretă, ce-i drept, cu vreo douăzeci de ani mai devreme, locul în care putea flecări: „Scoția e o țară minunată. Însă stilul de viață anglo-saxon e insuportabil. Aici se trăiește fără mâncare și fără conversație. Tăcere
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
puțin ironic mi-a spus că personajul respectiv nu a avut o moralitate exemplară. Aceeași întrebare a avut-o, fără nici o înțelegere cu mine, vărul meu Eugen, profesor la Politehnica din București, absolvent al aceluiași liceu. In ciuda acestei observații malițioase a fostului meu profesor și director, pot conchide totuși că acești oameni, cu slăbiciunile lor, au contribuit la construcția școlilor și nu la închiderea lor, așa cum fac guvernanții de astăzi. Doi oameni devotați Tecuciului au construit un spital, singurul care
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
frondă și aici, accentuând persiflarea a tot ce ține de convenție. Poetul își manifestă ostilitatea față de "războiul odios, față de literatura de goarnă și cădelniță care acompania zelos și festiv crimele și teroarea fascismului"9. Este epoca în care el persifla malițios arta, prietenia, adolescența, romantismul, eroismul: Mai sus, mai sus, vom trece de Dumnezeu/ pământul este o virgulă, cercul un ban -/ de sete, de veacuri, suntem beți,/ pentru disprețul tuturor crucilor înșirate,/ pentru chibriturile cu creier, de jos,/ pentru prea frumos
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
bere ("o adunare de atîția maeștri a fost o minune pe care numai flerul artistic al maestrului Beligan a putut-o înfăptui"); apoi, sînt creionați cu spirit de observație Mircea Șeptilici (unul dintre puținii intelectuali autentici ai trupei, care spunea, malițios: Cine a mai pomenit ca actorii să citească cărți de teatru?!"), Dumitru Rucăreanu (care în viață avea un defect de vorbire, bîlbîială ce dispărea ca prin farmec, pe scenă; replicile lui sînt transcrise cu mult haz, în jurnal: "Mmai llămmurit
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
Cei ce făuresc imperii M. Vișniec Ușa, Nina O. Wilde Salomeea T. Williams Vară și fum Mulțumesc, d-le Cehov! F. Wedekind Deșteptarea primăverii Lulu V. Zografi Oedip la Delphi Petru M. Zorin Un bărbat și mai multe femei Maliughin Malițioasa mea fericire Am muncit o zi să alcătuiesc acest repertoriu. Niciunul dintre texte nu a fost montat. De altfel, la cîteva luni directorul a fost demis și Studioul, închis. Salata berlineză românească din Austria... Domne', ce să mai zic? E
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
de scris a trecut prin toate genurile. Caragiale scrie poezii, vodeviluri, sonete și o dramă. Umple o activitate gazetărească desfășurată pe tot parcursul operei cu nuvele, schițe, cronici de artă și articole politice, dar și cu simple note, anecdote, cugetări malițioase. Supusă în general contingențelor, opera aceasta se impune prin unitate. Fragmente de forme și dimensiuni diferite se îmbină și construiesc întregul. Înrudirile dintre Jupân Dumitrache și Leonida sunt clare, ceea ce îi apropie fiind pasiunea pentru gazeta liberală și, deci, limbajul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
caz de o cunoaștere uimitoare a întregii literaturi din toate timpurile, situația asta era imposibil să mai poată continua. Și chiar așa a fost. Astfel că, după ce, în starea aceea de spirit, când toți citeau Contrapunct și se "desfătau" cu malițioasele, cinicele și subtilele sale paradoxuri, a venit și momentul de a se sfârși cu aceasta: "am început să simțim nevoia a ceva mai puțin perfect, dar mai profund (și mai naiv), a ceva mai aproape de viață, fiindu-ne dor, în virtutea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
sau efortul de privilegiile de clasă sau de averea și abilitățile moștenite), foarte periculoase (datorită riscului mare de eroare în aprecierea meritelor indivizilor și de infiltrare în aceste aprecieri a prejudecăților sociale ale evaluatorilor) și nu în ultimul rând potențial malițioase și degradante (pentru cei care ar fi supuși unor astfel de evaluări). Din acest motiv, susține Veatch, politica de distribuție a serviciilor de sănătate nu ar trebui să se ghideze după acest criteriu. Există, totuși, o singură excepție: "această singură
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
vulgare", crede Iorga, i-a dăunat mult țicăuanului, a cărui reputație adevărată avea să fie pusă la locul ei, reabilitată, abia după 1890, odată cu formarea la Iași a "grupului moldovenesc poporanist, din rămășițele vechiului socialism al fraților Nădejde". Observația aceasta, malițioasă, răfuială tardivă cu "Junimea", produce o sensibilă schimbare de ton în poziționarea lui Creangă în sânul societății ieșene, fiind chiar mustrat pentru faptul de a fi dat curs invitațiilor frivole venite dinspre colegii de "divan" de la conacul Pogor: "Creangă se
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
zece ani de la apariția Introducerii sintetice, G. T. Kirileanu le va publica într-o serie restrânsă a integralei operei lui Creangă, inițiativă care a stârnit rumoare în rândul pudibonzilor, lămurind totodată discuțiile pe seama "anecdotismului" neaoș coroziv al preotului răspopit. Tinctura malițioasă va fi menținută și în Istoria literaturii românești contemporane, 1934, sinteză de referință în care fiul de țăran plecat din munții Neamțului e numit în două rânduri povestaș, zeflemea neglijabilă dacă ținem seama de perspectiva echilibrată, favorabilă asigurată scriitorului în
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
puterea Parizienei? Frumusețea? Bogăția? Elegantă? Toate împreună, dar mai ales o armonizare a acestor trăsături. Chiar în primele fiziologii literare, portretul Parizienelor denotă o ființă complexă, ca în baladele lui François Villon, în care el apreciază senzualitatea lor spirituală, finețea malițioasa și arta replicii. Paul de Kock da o definiție concisa și comuna a Parizienei din perioada cercetată: "une femme réellement belle, riche, élégante et spirituelle est Parisienne" [p.IX]. Fiind de acord, în principiu, cu fiecare dintre aceste epitete, vom
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cea pascoliană, si pe această filiera cea leopardiană, a rezistat de-a lungul timpului și a rodit în opera de maturitate. Observând imaginile și modulațiile preluate de la cei doi literați, mai ales de la cel din urmă, criticii au formulat comentarii malițioase semnalând în cazul primului Quasimodo, naufragii iremediabile în pascolianism. Cu toate că era mereu în căutarea originalității, avea și vocația preluării, ce nu îl va părăsi în anii următori. La Messina Quasimodo a legat amiciții de o viață: i-a cunoscut pe
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vag cu cel al unui șef de trib indian, cu cele câteva fire de păr electrizate, cu nasul în forma unui cioc de vultur ce se înalță deasupra pipei al carei fir de fum capătă forma unui nume: Montale. Desenul malițios reamintește de acuzațiile de montalianism aduse lui Quasimodo în anii debutului literar și dovedește răceală care pusese stăpânire pe relația lor. Rivalitatea dintre ei s-a perpetuat. După ce Quasimodo a fost distins cu Premiul Nobel pentru literatură, în presa din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
încartruit cu trupele chiar pe domeniul de la Brideshead. S-a convertit la catolicism, iar vizitarea vechii capele a familiei Marchmain îi creează sentimente înalte, imposibil de imaginat, cu decenii în urmă, pe cînd privea rugăciunile locatarilor moșiei cu un zîmbet malițios. Waugh precum majoritatea prozatorilor moderni refuză liniaritatea tipologică, supunîndu-și personajele (altfel credibil, fără artificii de construcție) mutațiilor structurale de identitate. Fie și numai pentru aceste spectaculoase transformări, romanele sale și, cu precădere, Întoarcerea la Brideshead merită citite. Bibliografie Evelyn Waugh
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
a se povesti în nebunii intime întîlnește vîrtejul istoric și aruncă o mulțime de ochiade corozive și amuzate unei epoci întregi, unui climat cultural complex. "Doar Legenda e mai puternică decît Legea." Putem spune că sub acest semn evoluează, ușoară, malițioasă, scăpărătoare, generoasă și neverosimilă, istoria celor patruzeci de ani de pasiune sucită, dar neclintită dintre Gabriel și Elisabeth, pe care o după-amiază de iarnă i-a reunit provizoriu la Grădina Botanică din Paris. El, botanistul care se destina normalității, fuge
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
irelevant pînă la urmă. Rămîne urma de foc a traiectoriei aparte a unei cărți. Dragostea, poveste veche... Si în 2013, maratonul tomnaticelor premii literare pariziene a debutat pe 10 octombrie, cu Marele Premiu pentru Roman al Academiei franceze. Unele voci malițioase (cum ar fi cea a laureatului Goncourt de acum opt ani, academician de altfel, François Weyergans) susțin că "Nemuritorii" curăță terenul pentru cel mai plebiscitat premiu, Goncourt (decernat pe 4 noiembrie), eliminînd potențialii candidați inconfortabili de pe lista scurtă a celeilalte
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
încînte. Ca și autorul însuși, jovial, deschis, histrionic, dar care-ți alunecă printre degete în clipa cînd crezi că ai început să-l înțelegi. Sunt ceva decenii de cînd Jean d'Ormesson încarnează spiritul francez prin excelență, un spirit șampanizat, malițios, care forfotește spumos în mintea cititorului. Și asemenea băuturilor fine, se bonifică an după an, astfel încît ultimul său opus reprezintă un adevărat tur de forță. O îndrăzneală nemărginită, aproape o impietate. Se pune, nici mai mult nici mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
și refuzînd să mai citească, cu atît mai mult să scrie, renunțînd de bună voie la acest "act sinucigaș", cum definea ea scrisul, act pe care l-a purtat pe culmile ambiguității literare, tulbu rîndu-și și rătăcindu-și cititorii cu malițioasă virtuozitate. Moartea e o vocabulă inconsistentă și irelevantă pentru o ființă ce pare definiția însăși a exilului, care și-a petrecut viața apărînd și dispărînd, lăsînd mereu, drept urme de neșters, texte scurte și aspre, ca niște pietricele albe, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fatalist, și-a încredințat îndiguirea lavei incandescente unei limbi de adopție, parfumată, frivolă și strictă precum o cămașă de forță. Sufletul barbar, repliat, dar niciodată complet redus la tăcere, și-a făcut mereu simțită prezența discretă în celălalt Cioran, cel malițios, lucid și insolent, care a continuat să cearnă viața, oamenii și pe Dumnezeu prin sita ironiei sale tonic asasine, croindu-și o cale regală printre toți scepticii parizieni. Saltul fără plasă de protecție într-o limbă spre care nimic nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Din moment ce reprezentările ce provin de la ecranul televizorului nu pot fi coroborate, cunoașterea câștigată de aici este deschisă îndoielii"483. În al treilea rând, Anthony King interpretează capitolul dedicat strategiilor ironice din Strategiile fatale (ce conține trei subcapitole denumite sugestiv "Geniul malițios al socialului", " Geniul malițios al obiectului", "Geniul malițios al pasiunii" [în trad. rom.]) ca o indicație de lectură ce vine din partea lui Baudrillard, care pare a-și dezvălui propria înțelegere a hiperrealității în termenii unui moment de îndoială carteziană extremă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]