803 matches
-
atât de tare-n vână Încât să zică «eu sunt», unii zic că nu există, pentru că n-au fost contactați, alții zic că există, tocmai sperând să fie contactați”. „Iar rozaruceenii tac”. „Ca peștii”. „Deschide gura. Să-ți dau puțină mamaia”. „Un deliciu. Într-acestea Începe războiul de Treizeci de ani și Johann Valentin Andreae scrie o Turris Babel pentru a făgădui că Într-un an Anticristul va fi Înfrânt, În timp ce un anume Ireneus Agnostus scrie un Tintinnabulum sophorum...” „Ce frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vâlvoi. Într-adevăr, la cincizeci de metri după intersecție, șoferul oprește și deschide ușile. Bătrâna e trasă sus. O tânără îi face vânt cu batista. Un cetățean, transpirat ca un gardian public, dă din cap revoltat: dacă nu stai locului, mamaie, uite ce pățești! Moartea vă caută pe-acasă și voi baaateți coclaurile așa, de nebuni. În timp ce vorbește, omul dă din mâini și o lovește pe tanti Cucu peste ochelari. Ochelarii se strâmbă. Victima își aranjează repede instrumentul optic de marcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și, nevăzând pe nimeni la postul de control, am traversat curtea și am purces să urcăm scările. Portarul ne-a ajuns din urmă fugind: halo, unde-ați luat-o așa? Și, adresându-i-se bunicii, ridică tonul cu două octave: mamaie, scoate buletinul, altfel nu intri nicăieri! Grecoaica își ridică voalul negru de pe chip și se întoarse spre el ca o zmeoaică: cui îi zici tu mamaie, bulaiule? Ia vezi-ți de lungul nasului! Bulaiul se retrase intimidat, cu chipiul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-ați luat-o așa? Și, adresându-i-se bunicii, ridică tonul cu două octave: mamaie, scoate buletinul, altfel nu intri nicăieri! Grecoaica își ridică voalul negru de pe chip și se întoarse spre el ca o zmeoaică: cui îi zici tu mamaie, bulaiule? Ia vezi-ți de lungul nasului! Bulaiul se retrase intimidat, cu chipiul pe ceafă. La etajul doi, salonul treisprezece, părintele cu barba albă revărsată peste bluza de pijama trona în patul din mijloc. Când ne văzu, fața i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încârligate la inimă, își strâmbă odios bărbia și buzele vinete și se prăvălește iască, la podea! Luptându-se încrâncenați cu Pizdeluș, motanii se bulucesc peste prag și se rostogolesc, odată cu potaia, jos, în curte. Unde continuă să se tăvălească! Brava, mamaie, brava! Păcat că te duseși și tu! o fericește Fratele. Cronica morților săraci, episodul doi... Băi, îl mâniem pe Dumnezeu, dacă o abandonăm pe dușumea, ca pe-o cârpă, zice milostiv Apostatul. Ajutați-mă și voi să-i dăm onoru
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
fulgul, este așezată la loc de cinste, pe dric, între lumânări. Fratele se scotocește în buzunarul de la piept și extrage toate bancnotele primite înainte, de la Domnișoară, pe care le risipește cu larghețe, în lungul mesei. Să fie banii pomană pentru mamaia, ca să aibă și ea, amărâta, cât de cât, când o fi s-o-ngroape, rostește el. Îngerul merge și deschide atunci ușa capelei, pe toată lărgimea și îi cheamă lângă sine, pe toți cei rămași. În semiîntuneric, spre Septentrion, pe
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
uliță: ― Costică, drace, acu să vii înăuntru, auzi?... Ce mi te zbenguiești pe drum? Ograda nu-ți ajunge?... N-auzi, măi băiete?... Ori înăuntru, ori pleacă acasă! Copilul se miorlăi, fără a se opri din joc: ― Ce-ai cu mine, mamaie?... Lasă-ne să ne jucăm, că nu facem nimic! Bunica, dezarmată, bolborosi ceva, trânti portița și se întoarse la cratiță: ― Să te duci dracului acasă, să nu-mi scoți mie sufletul, că n-am vreme să mă țin de coada
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Într-o zi,de la o discuție lejeră, am ajuns să-l întreb pe tata la ce vârstă a început să fumeze. El mi-a zis că la vârsta de 20 de ani. Asta a pornit de când mamaia și tataia au avut un accident. Atunci s-a apucat fiindcă așa a simțit el. Părinții săi l-au avertizat că este un viciu periculos, dar el nu i-a ascultat și a zis că hotărârile în viață îi aparțin
ÎNTÂMPLARE CU DROGURI. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by LEPĂDATU BEATRICE, FINICHIU EUGENIA-LUMINIŢA () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2027]
-
deschid pe jumătate ochiul sănătos - În cazul celuilalt nu se pune problema. Medicul care conduce vizita, fiind un om dedicat muncii lui, ne cercetează pe toți fără să se obosească și face remarci liniștitoare, din care Îți poți imagina orice. — Mamaie, acum am scos-o și n-o să te mai supere. Doar dacă nu cumva o să-ți crească alta. Mă Întorc puțin să văd reacția bătrînei. Nu are una, e inertă. După cum arată, o mînă de om, mă Întreb dacă chiar
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
fără bătrânețe, Punguța cu doi bani, David și Goliat, Păcală și Tândală, Noe, Adam și Eva. Cântecele tot el. Mai întoarce, Doamne, roata vieții, Înger, îngerașul meu, Am văzut lumina cea adevărată, Veșnica pomenire. Poeziile le făcea Moșul, tatăl lui mamaie. Era mucalit. Îl știi pe Lica Gornel din capătul satului? Lica Gornel, om nebun, a întors căruța în drum și și-a răsturnat pomana în curte la Stana. Lica Gornel râdea, și noi cu el, Stana se supăra. Fiecare după
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
aproape că rîse de ușurare. — Mulțumesc lui Dumnezeu că tu ești! Se aplecă peste tejghea și dădu mîna cu Lanark, spunînd: Nu mă cunoști? Bineînțeles că nu, eram copil pe vremea aia. Eu sînt Jimmy Macfee. Micuțul Macfee al lui mamaie Fleck. îți amintești zilele din vechea stradă Ashfield, cînd eu și surorile mele ne jucam de-a vapoarele pe patul tău? Uau, dar ai cam pus șunci pe tine. Pe vremea aia erai slab. Aveai buzunarele pline cu scoici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la mine n-am putut, că nu știam dacă vine maică-mea acasă. Când se supără, sperie lumea, cu toate că nu face rău la nimeni. Cum eram lângă biserica Icoanei, i-am zis și io, așa, cum i-ar fi zis mamaia: Mergi înăuntru, închină-te la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, cea ferecată în argint, și-o să ți se întâmple o minune. Mi s-a întâmplat deja, a zis el, în batjocură. Și-n loc să se închine, m-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe mine, cândva. Dar io te-ajut oricum, pe gratis. Nicu avea gura ca atunci când înghiți cu greu o mbucătură și o simți poticnită undeva, în gât. — Cine te-a trimis? Întrebarea suna cam aspru. Băiatul se gândi puțin. — Zicea mamaia mea că Dumnezeu ne trimite și ne știe drumul la toți... Scrie în Universu’ despre tine, adică despre dumneata, mi-a citit nea Cercel. Și io știu să citesc, puțin, mai ales când e scris cu verzale. Și scriu un
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
situația. Acum se purta cu ea cum o văzuse, până nu demult, pe bunica lui că se poartă cu ea, îi vorbea încetișor și-o potolea. Cum poate dintr-o mamă atât de cumpătată și de fericit făcută, cum fusese mamaia lui, să iasă o fiică atât de bolnavă și de chinuită de draci cum e mama lui? Spera din toată inima ca el să semene cu mamaia, nu cu mama. Oare se poate ca însușirile cuiva să sară peste copii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
poate dintr-o mamă atât de cumpătată și de fericit făcută, cum fusese mamaia lui, să iasă o fiică atât de bolnavă și de chinuită de draci cum e mama lui? Spera din toată inima ca el să semene cu mamaia, nu cu mama. Oare se poate ca însușirile cuiva să sară peste copii și să treacă direct la nepoți, ca o moștenire lăsată prin testament, de la natură? Tare bună ar fi fost moștenirea asta, pentru viitorul lui. Bunica murise la
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
tată, nu știa decât că a fost soldat sau ordonanță. Spunea tuturor că a fost ofițer. Mai spunea că e mort, dar nu era deloc sigur de asta, și se temea să nu reapară să-i încurce viața, cum zicea mamaia că i-o încurcase și bietei lui mame. Inspectă cu mulțumire cămara: aveau ce mânca. Când copiii îl întrebau cu cine vrea să semene, cu greierele sau cu furnica, îl luau în râs fiindcă răspundea foarte serios: „Cu furnica!“ Aproape
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
să semene, cu greierele sau cu furnica, îl luau în râs fiindcă răspundea foarte serios: „Cu furnica!“ Aproape toți băieții țineau cu greierele. Cămara o avea destul de bine garnisită, păstrase exact ordinea cutiilor și borcanelor pe care o gândise ea, mamaia. E drept că prieteni din diverse case îi dădeau cadou mâncare și chiar haine pentru el sau pentru mamă-sa. El mulțumea și le lua pe toate, chiar pe cele care nu-i erau de folos. Cam de fiecare dată
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pe toate, chiar pe cele care nu-i erau de folos. Cam de fiecare dată când mergea în vizită la Jacques, era trimis acasă, în mahalaua Olari, cu trăsura și cu o cutie de bunătăți pe care, de când rămăsese fără mamaia, le gospodărea cum putea mai bine. Mulțumirea lui cea mai mare era să desfacă pachetele și să aranjeze pe rafturi, în cămară, comorile de acolo, zahăr pisat, sare, untură, mălai, dulceață, brânză. Proviziile pe multă vreme, făina sau orezul, le
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
întâlnirea cu Dumnezeu, oprindu-se-n drum, ca să dea o mână de ajutor unui țăran căruia i se împotmolise carul. Așa că a ajuns la Dumnezeu și târziu, și plin de noroi pe ghete. Dar Dumnezeu nu s-a supărat, zicea mamaia. Nicu îl ținuse minte și pe Sfântul Spiridon, care era „pentru dovedirea hoților“. Nu știa ce înseamnă să-i dovedești pe hoți, dar negreșit că ei trebuiau dovediți. Și, firește, icoana de argint de la biserica Icoanei, care tot pentru boală
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
boală era, dar mai ales sufletească. Cât despre Fecioara Maria de la Sărindar, biserica pe care Nicu Filipescu a hotărât s-o dărâme când era primar, ea era cea mai frumoasă, cea mai faimoasă, avea luceferi de diamant pe umeri, spunea mamaia, dar Nicu n-o văzuse și nu știa unde se mai află acum și nici la ce e bună, fiindcă el folosea icoanele ca pe leacuri sau ca pe medicamente. În schimb, se gândi că, dacă domnul cu care împărțea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Căsătoria domnului Tho-mas Leo de de Șong cu donșoara Șeperd fusese aranjată încă de pe timpul când fata avea opt ani.“ — Ca mine, se bucură Nicu, foarte sensibil la știrile despre amor. Crezi că trebuie să-mi caut o logodnică? Și mamaia mea îmi tot zicea de însurătoare. — Stai să-ți zic: „Logodiții rămăseseră mai mulți ani despărțiți, fără să se vadă, și când domnul De Șong a sosit la Șicago pentru ca să se însoare, donșoara Șeperd, găsind, fără îndoială că logodnicul său
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
arătă și ei desenul din Universul ilustrat, iar ea râse de spinarea lor cu zimți de fierestrău și de coada lor lungă cât o zi de post. Râsul îi aminti bine de tot de alt râs, al mamei ei, de parcă mamaia ar fi rămas toată în gura mamei, așa cum oamenii de departe pot să stea în întregime în gura telefonului. Era mic atunci, mic de tot, și mâncau împreună cireșe pietroase. Mamaia i le rupea în două ca să le poată mesteca
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
pietroase. Mamaia i le rupea în două ca să le poată mesteca mai ușor. El a luat una și, spre uimirea lui, a descoperit că ceva drăguț se ițește și se mișcă ușurel acolo înăuntru, ca coarnele melcului. I-a arătat mamaiei și ea a spus Pfui!, iar când el a nceput să râdă, au repetat operația la fiecare cireașă, și când apărea un viermișor, ea spunea Pfui! și râdeau amândoi de-i durea burta. Cireșele fără viermi n aveau nici un haz
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o femeie destul de țeapănă, umbla anevoie până și prin casă. Era foarte greu s-o recunoască, toate vrăbiile seamănă între ele, și nici una n-a părut încă să se bucure în mod deosebit la întâlnirea cu el. Era sigur că mamaia i-ar fi atras atenția cu un semn din aripi. Pe drumul spre strada Fântânei, în capul lui Nicu se făcu auzită o voce care-i zicea: o să fie bine! o să fie bine! o să fie bine! Nu știa a cui
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
hainele în genți, aș vrea în rafturi, dar degeaba, că aici este control în fiecare lună și ți le ia, ți le răscolește, e datoria oamenilor. Mai mult se murdăresc pe rafturi. În genți e miros specific, nu ca la mamaia mea în dulap la țară, cu levănțică, de mirosea la circumferință de zece metri. E greu, în timp o fi mai bine. Haine n-am multe. După dimineață închid televizorul, nu știu ce fac ăștia că se țin numai în seriale, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]