1,979 matches
-
de bine! replică Eva și-și îmbrăcă pijamalele limonii. Wilt închise ochii și-și scoase cămașa. Când ieșiră din casă, bărbatul purta blugi și o cămașă roșie, în timp ce Eva, în ciuda arșiței din acea seară, insistase să-ți pună noua ei manta de ploaie și o pălărie de fetru. — Am putea să mergem și pe jos, spuse Wilt. Merseră cu mașina. Eva nu era încă pregătită să meargă de-a lungul lui Parkview Avenue cu pălărie de fetru, manta de ploaie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pretexte de a rări întâlnirile, de a încerca dezintoxicarea, desprinderea. Un amurg subțiat, otrăvit. Ploua torențial, mergea, somnambul, pe străzi, fără să știe încotro. N-avea umbrelă, apa șiroia pe frunte, pe gât. Hainele erau umede, era învelit într-o manta de apă. Strada pustie. Se trezise sub un copac pe trotuar, privind spre terasă. Un minut, cinci, zece și... apăru Ira. Se oprise, năucă, în dreptul balustradei. Privi în stradă, văzu rătăcitul, înțelese, înțeleseră. Împinse poarta metalică, urcă. În prag, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
care tunsoarea părului roșu îl face pătrățos. Pe urmă, pe măsură ce primăvara ne ia mințile, mă invadau stări de care mă credeam secătuit în anii de rutină serviciu-acasă. Stări neortodoxe, de mărturisit doar într-un fragment de carte de citit sub manta. Ieșind de la biserica Sfântul Anton, cea clădită de Mircea Ciobanul vis-à-vis de Hanul Manuc, o găsisem pe S. în stația autobuzului, încercând cu cazne să-și desfacă fermoarul înțepenit al gecii. Mă reped s-o ajut doar pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
negocieri se purtau, de acum, chiar în hanul lui, adică exact acolo unde nu putea intra nici o „ureche” străină și din care nu răsufla nimic în afară. Informatorul mai scria că, la aflarea veștii, împăratul își înfundase bărbia în gulerul mantalei și, înainte de a încăleca pe calul său favorit pentru o scurtă plimbare, șuierase printre dinți: „O să am grijă de armean!”. Prințul zâmbi, lăsând fumul să se prelingă la fel de încet ca și ninsoarea. Simți dintr-odată o mare ușurare. Trecuse printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
de bună voie să se scoale înainte de răsăritul soarelui, ca să alerge desculț prin iarba udată de roua nopții, înghițise licori foarte amare sau foarte dulci, suportase băile de șezut cu paie de ovăz sau cu flori de fân, îndurase îngrozitoarea manta spaniolă, împachetările, turnările de apă pe membrele inferioare și superioare, băile alternante în două putini, una cu apă caldă și alta cu apă rece, transpirațiile în abur, pentru purificarea sângelui, până și cumplitele masaje pe șira spinării făcute cu jeturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Întâietate au doar pământenii. Cam de pe la puterea vremelnică de ocupație din tirada lui Iancu, însuși generalul Kutuzov asculta atent și cu sprâncenele ridicate. Își scosese cușma de Merinos caucazian. Ivan, ordonanța, închisese ușa în urma lui, îl ajutase să-și scoată mantaua și, ascultând de semnul discret al generalui, rămăsese încremenit lângă acesta. În celălalt colț al salonului, ajutorul de croitor executa în disperare seria semnalizărilor de avertisment către patron, direcționate toate spre ușa de la intrare. Și, în acel moment de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-i îndeplinească dorința, gândindu-se că va scăpa măcar de plictiseală. Acum, însă, avea unele îndoieli. Cu siguranță, sala nu va fi suficient de bine încălzită. Iar perspectiva de a sta câteva ore înțepenit pe un scaun rece, îmbrăcat cu mantaua lui îmblănită și cu bicornul pe cap, îl întrista de-a binelea. Cele trei zgârieturi pe ușa cabinetului consular provocară dispariția miraculoasă a scufiei și a pledului. Valetul își descoperi stăpânul într-o ireproșabilă atitudine consulară. În timp ce îi înmâna hârtiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
nimerea exact pe dorința lui. ― Destul! Adu-mi apa aia fierbinte! Ivan se prăvăli pe ușă, apoi pe scări, până la bucătării. Marele Komandir se ridică în sfârșit din pat și, pentru că în odaie era frig, își luă pe el vechea manta pe care o purtase la Austerlitz. Mantaua înfrângerii. O mai păstra încă. Îi amintea de bătălia aia nenorocită în care tânărul țar Alexandru îl ignorase și mersese pe mâna superficialului Dolgoruki, om plin de fumuri și cu totul lipsit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-mi apa aia fierbinte! Ivan se prăvăli pe ușă, apoi pe scări, până la bucătării. Marele Komandir se ridică în sfârșit din pat și, pentru că în odaie era frig, își luă pe el vechea manta pe care o purtase la Austerlitz. Mantaua înfrângerii. O mai păstra încă. Îi amintea de bătălia aia nenorocită în care tânărul țar Alexandru îl ignorase și mersese pe mâna superficialului Dolgoruki, om plin de fumuri și cu totul lipsit de fler militar. Mersese încrezător spre dezastrul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
era și cam așa, fără nimic pă ea, pă nicăieri. Iar junele o apucase tare... tare... așa, tot către ea... tot în... Cum să vă spui?... Hai, lasă-mă, că am treburi! Rămas singur, Kutuzov își înfundă bărbia în gulerul mantalei. Cuvântul ciudă i se părea prea șters. Pierduse bătălia. În seara aceea mersese la sigur, convins fiind că lucrurile vor evolua în sensul dorit de el. Cum ar fi putut o actriță oarecare să refuze un general, pe însuși Marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
piseții tocmai se aplecau scârțâind de zor cu penele înmuiate des în călimări, ca să transcrie, după ciorne, sprafca, otnoșenia sau sdelca cerute urgent de șefii lor, ușile pocniră date de pereți și se auzi glasul Marelui Komandir. Kutuzov năvăli cu mantaua veche pusă direct peste cămășoiul de noapte, nebărbierit, cu părul răsculat. Săriră toți în picioare, strigându-și înfricoșați salutul milităresc. Generalul smulse o hârtie dintr-un teanc mare și o puse pe cel mai apropiat birou, sub ochii bulbucați de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
dinții albi, sănătoși și puternici înșiruiți ca boabele de mazăre dintr-o păstaie despicată sub ochii lor. ― Voi trece numele cu mâna mea. ― Așa vom face, Înălțimea Voastră! Întocmai așa! turui nacealnicul, făcând o veritabilă temenea. ― Oceni harașo! Își strânse mantaua pe el și se răsti fără menajamente: Dar scrieți odată pricazul, puturoșilor! Se răsuci pe călcâie, militărește, și porni repede înapoi, spre apartament, lăsând toate ușile date de perete în urma lui. Peste o oră, nacealnicul intră sfios la general. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu Înălțimea Sa, Marele Komandir, și ar fi ajuns la Constantinopol dacă n-ar fi fost... „Frig strașnic, ca la noi, în Rusia. Ninsori, vânturi aprige. Smulgeau căciuli, fulare, care mai aveam și-așa ceva. Ba, unu’, sărmanu’, rămase și fără manta, că tocma’ să ușura la marginea drumului, când să porni vârtelnița. Noi mergeam tot înainte dimpreună cu Înălțimea Sa, care nu mai vedea și nu mai auzea nimic. Grozav ce-i place la război! Bieții de noi, degerați, cu mucii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Înălțimea Voastră! ― Ce faci, neisprăvitule? Pe unde caști gura? Te joci cu fătucele, ai? Adu-mi ceva de băut! Repede! ― Da’... ― Da’ ce? Ivan se repezi pe ușă. Asta nu era a bună! Băutură în loc de mic dejun! Și iar îmbrăcase mantaua aia veche, roasă pe la guler și pe la coate. Ce naiba l-o fi supărat așa de tare?... Să fie fătuca? Nu-i asta!... Eu... Eu nu mi-am făcut decât datoria... Să fie coniacul? E drept că aseară trăsei o dușcă-două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
detesta cel mai mult: țesătura invizibilă de intrigi, subteranele bârfelor, pârile mârșave, mierea și zâmbetele înșelătoare de la curtea Rusiei. Mai erau apoi și micile obiceiuri dobândite aici. Se obișnuise să-și ia micul dejun singur și gol, doar cu o manta aspră aruncată pe el. Perspectiva de a relua tot protocolul unui mic dejun simandicos, în compania soției sale de care aproape că uitase cu totul, îi stârnea deja o stare de iritare. Dar trebuia să se grăbească. Peste o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
uciderea, nu cu ceea ce se ocupă mama mea; și tatăl meu, Învățătorul. Zice tata, mai târziu - mult mai târziu: - Făceam clase, după amiază, cu II-IV, când se deschide ușa...Fără să fi bătut mai Întâi În ușă, intră un... tavarișci’: manta lungă, șleapcă de mușama, ciubote, Nagan la șold. Altă dată n-ar fi apucat el al doilea pas: l-aș fi scos de guler din clasă, cu-un picior În cur, cum mai făcusem, Înainte de Cedare, cu-un puțoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
mă uitam peste tejghea puteam să văd ce se-ntîmplă. Mașina era oprită și doi tipi stăteau ghemuiți În dreptul ei. Unul dintre ei avea o Thompson și celălalt o mitralieră cu țeava tăiată. Cel cu Thompson-ul era negru. Celălalt avea o manta albă de șofer. Unul dintre băieți zăcea Întins cu fața-n jos pe trotuar, chiar În dreptul vitrinei sparte. Ceilalți doi se băgaseră-n spatele unei rulote cu gheață oprite În fața barului Cunard, de lîngă cafenea. Unul dintre caii care trăgeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
el, la fel, ezitând. Cum se Întâmplă În astfel de cazuri, după un dialog de priviri furișate, el luă inițiativa și mă salută În italiană. Dintr-o dată reușii să mi-l Închipui În hainele lui adevărate: trebuia să poarte o manta lungă, gălbuie, și să fie domnul Salon. A. Salon, taxidermist. Își avea laboratorul la câteva uși de biroul meu, pe coridorul acelui soi de fabrică dezafectată În care eu o făceam pe Marlowe al culturii. Uneori mă Întâlnisem cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
geamul cu palma stângă, apropiindu-și fruntea și clipind repede din pleoape ca să vadă mai bine. Cineva se trudea să deschidă poarta. Atunci o văzu și Făgădău. Călcând anevoie, dar fără șovăială, printre troiene, înainta o femeie îmbrăcată într-o manta de ploaie, cu cizmele înalte până aproape de genunchi. Un șal a cărui culoare nu se mai putea distinge îi acoperea aproape în întregime figura. Curând o auziră pe verandă, ciocnin-du-și cizmele militărește, ca să le scuture de zăpadă. Ieronim deschise larg
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mă duc să-i iau, și apoi să găsesc o sanie sau vreo mașină, sau poate un camion de la teatru. Pe zăpada asta, îi omor sigur, și-i omor degeaba... Marina începu să-și descheie, absentă, nasturii de sus de la manta. Îi privi pe rând, oarecum la întîmplare, apoi întrebă: - Dar voi ce credeți? Doctorii, ei, nici măcar nu știu ce are. Dar voi? Voi credeți că va scăpa cu viață? Se strânseră și mai aproape unul în altul și izbucniră toți, ca o
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
luîndu-i mâna. Vreți să ne faceți un serviciu? Un foarte mare serviciu? O să vă explic îndată despre ce este vorba. Doar o clipă... O trase ușor după ea, îndreptîndu-se spre ușă. O ajută să-și încheie nasturii de sus ai mantalei și îi înfășură șalul deasupra capului. - Să nu răciți, spuse. Deși nu va dura mai mult de un minut. Ieșiți pe verandă, vă scuturați cizmele ca și cum le-ați scutura de zăpadă, apoi intrați. Și când Ieronim vă deschide ușa, îi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
șerpi? - El spune că e Boddhisattva... Ieronim ridică exasperat amândouă brațele în sus: - Nu! Nu! Nu! Pur și simplu, nu poate începe așa! Deocamdată, uităm tot, și apoi încercăm altceva. Maria o ajutase să-și descheie nasturii de sus ai mantalei, silind-o apoi să se așeze în jilț. - Numele meu este Maria Daria Maria, dar mi se spune Maria da Maria. Eu nu fac parte din trupa lui Ieronim, eu sunt muzicantă. Violoncelistă. Dar mă fascinează ideea lui. Închipuiți-vă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
picior de masă? întrebă. Nu. Picioarele de masă le-am ars săptămâna trecută. Acesta e picior de cuier. Cel mai gros cuier din tot cartierul. Mândria Generălesei!... Marina tresări, parcă ar fi pătruns-o deodată frigul, și-și încheie nasturii mantalei, până sus. Apoi porni mai departe, de-a lungul pereților goi, cu zugrăveala căzută, cârpită pe alocuri cu cartoane și jurnale nepriceput lipite. - Dar ce-o să faceți într-o zi, două? Nu mai aveți nimic de ars. Nu puteți arde
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
într-o claie cu fân, și auzeam cum lucrează femeile la câteva sute de metri în preajma noastră... Dar ce mă tortura mai mult era accidentul meu. Nu știu cum au reușit să mă transporte atâtea nopți, când pe carabine, când într-o manta rusească. Nu-mi mai amintesc. Probabil că leșinam, sau eram atât de secătuit, încît nu-mi mai dădeam seama de nimic. Dar mă gândeam la Ivan, la discuția noastră, care mă impresionase atât. Unde i-a fost binecuvîntarea? Că pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ginerele ei Niki, care tot timpul aleargă după curve, sora ei Margot, tracasată de Securitate. De la un personaj la altul, de la primul război mondial la perioada stalinistă, de la un câmp de luptă la închisorile unde putrezesc prizonierii politici, Istoria în manta roșie și neagră defilează în această „dimineață“ pentru totdeauna pierdută. Dimineață pierdută te arde, ațâțată de suflul magistral al unei proze incendiare. André Clavel, „Adameșteanu, romanciera care citește în suflete“, Lire, noiembrie 2005 * Mai multe narațiuni se încrucișează printr-un
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]