694 matches
-
un sculptor și grafician român. A urmat cursurile "Școlii de arte frumoase" din București, apoi pe cele ale "École des Beaux-Arts" și "École du Louvre" din Paris. A continuat cu cursul de istoria artelor la Sorbona și lucrări practice la manufacturile de porțelan din Sèvres. A fost bursier al Școlii române din Roma între anii 1932-1933. A lucrat în special sculptură, dar s-a ocupat și de arte decorative, costum și decoruri pentru spectacole de balet. A fost profesor la Facultatea
Mac Constantinescu () [Corola-website/Science/318711_a_320040]
-
teritoriul țării noastre exista o populație stabilă de origine latină, care se ocupa cu cultura plantelor, creșterea vitelor și care avea cunoștințe remarcabile in domeniul metalurgiei fierului și al ceramicii. Iau ființă formațiunile statale feudale românești. Se dezvoltă orașe mari, manufacturi, bresle și tot mai multe meșteșuguri pentru necesitățile cotidiene. Prin 1060 este atestată creșterea viermilor de mătase, dar a căror cultură începe sistematic abia prin secolul al XV-lea. Într-un document din 1075 este menționată ocna de sare de la
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]
-
La sfârșitul secolului al XVII-lea (pe timpul lui Constantin Brâncoveanu), se construiește, la Giurgiu, un șantier naval. În 1685 începe exploatarea salinei de la Slănic, Prahova, cea mai importantă din Țara Românească. Inaugurări de capacități în domeniul metalurgiei fierului: Metalurgia neferoasă: Manufacturi de sticlărie, atestări: Fabrici (mori) de hârtie, atestări documentare: Tipografii: Industria textilă: Inovații în agricultură: Alte domenii: Industria extractivă
Istoria tehnologiei în România () [Corola-website/Science/318774_a_320103]
-
Gastronomia de aici este foarte bună, existând mâncare bună la prețuri accesibile în toată coasta. Sunt de asemenea multe locuri în care se poate practică shopping-ul, aici putându-se cumpăra de la suveniruri la bunuri locale și chiar obiecte de manufactură, sau obiecte ce țin de modă. Aici se găsesc și centre moderne de cumpărături. Costă Calida este bine cunoscută pentru lacurile sărate de aici (sarea fiind o importantă sursă pentru export). Acest lucru afectează nivelurile umidității făcând că și aerul
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
foarte căutat de turiștii spanioli și de către turiștii, pensionarii și rezidenții din nordul Europei. Aici au avut loc anumite renovări ce au avut efecte adverse asupra mediului înconjurător. Motril este mai mult un oraș ce se bazează pe agricultură și manufactura, deținând și un mic port la mare, decât o destinație turistică. Orașele mici și mai puțin dezvoltate de aici fac din Costă Tropica o coastă mai în stilul tradițional spaniol, în comparație cu alte coaste precu Costă del Sol. De asemenea această
Litoralul spaniol () [Corola-website/Science/315933_a_317262]
-
mod tradițional din paie de orez. Marginea este confecționată din bumbac, in sau mătase. În Japonia, mărimea camerelor în casele stil japonez se măsoară după numărul saltelelor tatami. Depinzând de felul în care sunt așezate în încăpere, tatami identice ca manufactură reflectă lumina diferit, unele părând mai închise, iar altele mai deschise la culoare. Mărimea unei saltele tatami diferă de la regiune la regiune. În regiunea Kyoto, mărimea este de obicei de 0,955 m x 1,91 m. Se numesc tatami
Tatami () [Corola-website/Science/320030_a_321359]
-
Buzduganul (din ) este o armă albă folosită în evul mediu, formată dintr-o ghiulea de fier de circa 10 - 15 kg (după dorința celui care comanda arma la manufactură), așezată în capul unei cozi de lemn sau legată de coadă cu un lanț. Din prima formă derivă sceptrul, ca însemn al puterii suverane. A doua formă era, ca și buzduganul, o armă masivă. La o coada de lemn se
Buzdugan (armă) () [Corola-website/Science/320854_a_322183]
-
mitologică, a proiectat tapiserii, decoruri de teatrale și figurine de porțelan. Provenind dintr-un mediu social modest, Boucher a reușit să facă o carieră extraordinară: a lucrat pentru regele Ludovic al XV-lea, pentru metresa acestuia, marchiza de Pompadour, pentru manufacturile regale, pentru curțile regale ale altor țări, pentru colecționari particulari, tablourile sale fiind primite cu entuziasm de public și de critici. Părinții lui , născut la Paris în ziua de 29 septembrie 1703, au fost Nicolas Boucher - pictor la academia Saint-Luc
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
repurtează primele succese cu adevărat importante. La 30 ianuarie a prezentat juriului tabloul "Rinaldo și Armida" și a fost primit în Academie ca pictor de scene istorice, gen considerat de cea mai prestigioasă categorie. În același an conducerea și administrarea manufacturilor de postavuri din Beauvais este preluată de pictorul Jean-Baptiste Oudry (1686-1755). La propunerea acestuia, Boucher va picta mai multe proiecte de tapiserii și "goblenuri" cu scene variate. Între anii 1735-1745, la atelierele din Beauvais, se vor realiza trei cicluri după
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
mese din palatul de la Fontainebleau. În scurtă vreme, favorita regelui se erijează în protectoarea artistului. Marchiza are liberatatea deplină de a lua hotărîri în sfera artei. Influenta doamnă îi încredințează numeroase lucrări de prestigiu, îl introduce în mediul înfloritor al manufacturilor regale. Datorită ei, Boucher pictează câteva dintre cele mai strălucite opere ale sale, printre care se numără numeroase portrete ale puternicei lui protectoare. În iunie 1752, marchiza obține pentru Boucher o locuință la Louvre. Un an mai târziu îi comandă
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
Bellevue și Crécy. Tot datorită ei, Boucher este numit în anul 1755 director artistic al celebrelor ateliere de țesături pariziene "Gobelins" (de unde provine numele renumitelor tapiserii). În același timp desenează multe motive ornamentale pe bibelouri de porțelan neemailate, produse de manufacturile de la Sèvres. Începând din anul 1759, comentariile criticilor devin mai aspre. Cele mai înverșunate atacuri provin din partea filosofului Diderot, care preferă stilul neoclasic. În anul 1763 prezintă la Salon un număr de unsprezece tablouri, care vor avea un răsunet nefavorabil
François Boucher () [Corola-website/Science/317451_a_318780]
-
obiective: Biserica "Sf. Voievozi" din Huși a fost construită în perioada 1849-1855 prin osteneala protoiereului Ieremia Folescu și pe cheltuiala breslei negustorilor bogasieri, pe locul altei biserici mai vechi, construită din paiantă pe la 1770. Bogasierii erau negustori de articole de manufactură, în special de pânzeturi fine pentru căptușeli de haine. În acele vremuri, ea străjuia piața și centrul orașului. Pe peretele sud-vestic al bisericii se află o placă de marmură cu un pomelnic scris în limba română cu caractere slavone, având
Biserica Sfinții Voievozi din Huși () [Corola-website/Science/321851_a_323180]
-
pentru cavaleri era o bandă îngustă care se întindea peste fiecare umăr, până la tivul de pe tunică sau de pe dalmatica descinsă. Folosirea unei clavi purpurie este atestată în „Historia Augusta” și pe picturile de la Dura-Europos. Clavi erau țesute în fabrici în timpul manufacturii. La mons Claudianus, majoritatea clavi-lor de pe fragmentele textile aveau o lățime cuprinsă între 1 și 4 centimetri. Clavi erau uneori decorate și unele exemple erau largi de șapte centimetri. Clavus erau împărțite în: Atât pantalonii lungi, cât și scurți erau
Îmbrăcămintea în armata romană () [Corola-website/Science/321453_a_322782]
-
Ioan Sturdza, decedat la 25 august 2005, a formulat o plângere în justiție prin care solicita anularea dispozițiilor Primăriei Țibănești. Încă din 2004, arhitectul Șerban Sturdza, președintele Ordinului Arhitecților din România, afirma că dorește să realizeze în sat ateliere de manufactură destinate salvării patrimoniului. În iunie 2009, Ordinul Arhitecților din România, împreună cu mai multe organizații neguvernamentale din Franța și România, Școala "Petre P. Carp" din Țibănești, Consiliul Local și Primăria Țibănești, a organizat la conacul din localitate un "Atelier de forjat
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
este o fabrică înființată în anul 1864 în municipiul Iași, pentru producerea de țigarete și alte produse de tutun. Clădirile fostei Fabrici de Țigarete se află situate pe Șos. Națională nr. 1. Fosta manufactură de tutun, azi , este inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Iași, având codul . Pe această listă, este trecut anul 1894 ca an al construcției clădirii. Manufactura de tutun din Iași este una dintre cele mai vechi fabrici înființate pe
Fabrica de Țigarete din Iași () [Corola-website/Science/316902_a_318231]
-
fostei Fabrici de Țigarete se află situate pe Șos. Națională nr. 1. Fosta manufactură de tutun, azi , este inclusă pe lista monumentelor istorice din județul Iași, având codul . Pe această listă, este trecut anul 1894 ca an al construcției clădirii. Manufactura de tutun din Iași este una dintre cele mai vechi fabrici înființate pe teritoriul orașului Iași, ea datând din anul 1864 . În anul 1875, pe un teren viran situat între calea ferată și râul Bahlui, s-a început construcția unor
Fabrica de Țigarete din Iași () [Corola-website/Science/316902_a_318231]
-
construcția unor clădiri mai mari cu destinație industrială, clădiri care mai există și în prezent. La sfârșitul anului 1876, după finalizarea lucrărilor de construcție a clădirilor industriale, noua fabrică a început să funcționeze. Odată cu reglementarea activității de producție a tutunului, Manufactura din Iași a intrat în anul 1879 în proprietatea statului, fiind inclusă în Regia Monopolurilor Statului. De-a lungul timpului, fabrica și-a extins și diversificat activitatea, construindu-se noi ateliere, depozite, uzina termică, uzina electrică, depozite pentru carburanți etc.
Fabrica de Țigarete din Iași () [Corola-website/Science/316902_a_318231]
-
rit vechi ortodox. Ei nu au acceptat reforma bisericească a patriarhului Nikon din 1655-1656 și s-au refugiat în mai multe regiuni ale țărilor vecine, de altfel și în Basarabia. Trăiau izolat de moldoveni, se ocupau cu agricultura, vităritul și manufactura de casă, nu au studiat limba română, aplicau obiceiurile ritului vechi ortodox. În 1868 în Basarabia locuiau 9.800 de rascolnici. După datele publicate de I.A. Anțupov în 1861-1865 în ținutul Orhei trăiau 865 de rascolnici, inclusiv 250 în
Colonizarea Basarabiei () [Corola-website/Science/328966_a_330295]
-
înregistrată în anii 1850-1860 în Albion a prilejuit un exod masiv al mâinii de lucru calificate spre continent, cu precădere către Franța, unde Revoluția Industrială nu luase o așa mare amploare și unde erau căutați profesioniștii acestei bresle, pentru numeroasele manufacturi încă în funcțiune. Textiliștii englezi s-au mutat peste Canalul Mânecii împreună cu familiile și și-au adus cu ei și animalele de companie. Astfel începe istoria modernă a rasei care își va lega numele de noua sa patrie de adopție. Unele
Bulldog francez () [Corola-website/Science/323045_a_324374]
-
ușa sacristiei, cu un sistem foarte complicat de 19 încuietori, realizată de meșterii locali în anul 1515 și care a stârnit un interes deosebit, fiind premiată la Expoziția Mondială din 1900 de la Paris și care constituie un exemplu reprezentativ de manufactură săsească medievală, datorită excepționalelor intarsii și a sistemului original de închidere, care funcționeaza și astăzi. Fortificațiile din jur sunt considerate drept cele mai puternice din Transilvania, de la o cetate țărănească. Are trei rânduri de ziduri, 6 turnuri și 3 bastioane
Biserica fortificată din Biertan () [Corola-website/Science/326579_a_327908]
-
castel este camera de artă și curiozități, așa-numita „Kunstkammer”. Aici se află o colecție vastă și rafinată de „elemente naturală” (caracterizate de forme antropomorfe, pești ciudați, colonii de corali), „elemente artificiale” (produse ale naturii prelucrate artistic) și elemente de manufactură. Între 1590 și 1595, Francisc Ernest, arhiducele Țărilor de Jos, colecțioanează tablouri flamande. Printre acestea se numără "Anotimpurile anului" și "Nuntă țărănească", pictate de Pieter Bruegel, artist îndrăgit și susținut de arhiduce. În anul 1605, Carol, fiul și moștenitorul lui
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
Rusia. În același an, Aradul a fost ales ca centru al organizației "Comunități de Nobili". În timpul domniei Principesei Maria Tereza (1740 - 1780), orașul s-a dezvoltat sub aproape toate aspectele. Populația a crescut la 1.321 familii în 1752. Ponderea manufacturii a crescut în economie. Numărul meseriașilor a crescut de la 90 în 1746, la 299 în 1774. S-au organizat în bresle și au căpătat privilegii de la autorități. Prima breaslă înregistrată oficial era una a blănarilor germani (1702). Până în 1845, numai
Istoria Aradului () [Corola-website/Science/322607_a_323936]
-
al Școlii politehnice, devine fabricant de instrumente științifice și își comercializează alcoolmetrul. Începând cu anul 1806 și timp de mai bine de treizeci de ani, Gay-Lussac a fost unul din membrii cei mai activi al Comitetului consultativ de arte și manufacturi. A fost, de asemenea, membru al Comitetului consultativ de praf de pușcă și salpetru (1818) și membru al consiliului de perfecționare al Conservatorului de arte și meserii. În 1829 îl urmează pe Vauquelin, în funcția de agent al biroului de
Joseph Louis Gay-Lussac () [Corola-website/Science/322682_a_324011]
-
construcții hidrotehnice ale romanilor (apeducte, diguri de protecție împotriva inundațiilor, canalizări, băi publice) s-au bazat pe cunoștințe de hidraulică, având un caracter predominant experimental. Dar problemele hidraulicii s-au conturat mai concret abia în secolele XVI - XVII, odată cu dezvoltarea manufacturilor, în epoca Renașterii. Lucrarea lui Leonardo da Vinci (1452-1519) intitulată „"Despre mișcarea și măsurarea apei"” (publicată însă abia în secolul XIX) este remarcabilă prin modul de a pune și a rezolva unele probleme de hidraulică. Leonardo da Vinci a făcut
Hidraulică () [Corola-website/Science/328009_a_329338]
-
Füssen a achiziționat domeniul Ponickau, inclusiv clădirile fostei abații (în afară de biserică). Aripa de nord a fost folosită ca primărie. În aripa de sud se află acum Muzeul orașului Füssen, cu prezentarea istoriei mănăstirii și a orașului și în special a manufacturilor tradiționale de chituri și viori din Füssen. Se pot vizita de asemenea camerele de primire în stil baroc ale abației. Până în 919 nu a existat nicio evidență documentară a stareților din această abație. Potrivit tradiției, Sfântul Magnus este considerat a
Mănăstirea Sfântul Mang din Füssen () [Corola-website/Science/328189_a_329518]