16,589 matches
-
tăinuite-n tufișuri, de chitare, / de pantaloni în carouri”...) propune o lirică de atmosferă, de album vechi, cu evocări de interioare și mici întâmplări domestice ori de viață socială de “belle époque” (“Fiecare zi e o pleoapă închisă la birou / manuscrise, table, bonton; acasă Șaliapin / la patefon... “), readuse în memorie cu un soi de elegantă oboseală, variantă a spleenului simbolisto-decadent, detensionat, însă, și lipsit de “nevroze”. Fluența muzicală a poemelor servește în chip ideal această atmosferă amintind oarecum de “crepuscularul” italian
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
eseist ( monografia Ion Creangă, 1944), a trăit în ultimele decenii de viață ( până la moartea survenită la 29 ianuarie 1976) la Mogoșoaia, retras din viața literară, traducând ( din Thomas Mann în special) și scriind pentru sertar. Au rămas se pare în manuscris o Viață poetică a lui Descartes, drama în versuri Exilul poetului, la care se referă probabil Cioran, pagini de jurnal și de memorii. Scrisoarea pe care o oferim spre lectură cititorilor noștri i-a fost dăruită de destinatar profesorului Șerban
O scrisoare inedită de la Emil Cioran by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/13793_a_15118]
-
cele șapte poeme civilizatoare". Autorul prezintă într-un aide-memoire "adevărul", "intențiile", "modul în care a conceput" diferitele fragmente ale cărții, anticipîndu-le și justificîndu-se. E vorba, evident, de mărturisiri pe jumătate jucate: cartea ar avea "pretenția de a fi obiectivă, imparțială", manuscrisul lui Grig Georgescu ar fi "fotografiat după regulile criminalistice ale cercetării la fața locului" -, iar fotografia din secțiunea finală a cărții, cea de planșe, arată un manuscris în iarbă. De fapt, explică autorul în același aide-memoire, "poemul planșă a fost
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
mărturisiri pe jumătate jucate: cartea ar avea "pretenția de a fi obiectivă, imparțială", manuscrisul lui Grig Georgescu ar fi "fotografiat după regulile criminalistice ale cercetării la fața locului" -, iar fotografia din secțiunea finală a cărții, cea de planșe, arată un manuscris în iarbă. De fapt, explică autorul în același aide-memoire, "poemul planșă a fost structurat după o lege julesverniană, care stipulează în ce fel trebuie ilustrată o carte de aventuri. titlul ilustrației, care prinde un moment dat - de cotitură, aș putea
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
un moment dat - de cotitură, aș putea spune - al realizării textului, trebuie să fie un fragment senzitiv". În acest fel, o fotografie cu Umberto Eco la tribună va ilustra fraza: „umberto eco, din postura sa arheologică de descoperitor al unor manuscrise ezoterice, m-ar fi privit în ochi și m-ar fi înjurat...". Înghesuite "fără milă" în aceeași listă, alcătuită după dicționarele savante ale lui Mircea Horia Simionescu, personaje reale ale lumii literare capătă statut fictiv: "aldulesei, radu - voyeurist/ arun, george
LECTURI LA ZI by Roxana Racaru () [Corola-journal/Imaginative/13813_a_15138]
-
1981, la Tulcea) este studentă în anul al III-lea la Facultatea de Litere din București. Am remarcat-o la un curs despre poezia lui Eugen Ionescu din Elegii pentru ființe mici. După o săptămână, cînd mi-a adus un manuscris, am înțeles de ce: Veronica Gavrilă scrie și ea poezii „pentru ființe mici", pornește așadar de la aceeași sursă de inspirație, dacă nu cumva Ionescu însuși a inspirat-o. . Are „acel ceva" personal care o face să merite mai mult chiar decît
POEZIE by Veronica Gavrilă () [Corola-journal/Imaginative/13816_a_15141]
-
urmări cititorul în sintetica prefață a cărții. O viață care însemnă revelație - prima trăită pe cînd asculta muzică gregoriană la abația Solesmes - și dorință de sacrificiu. Greutatea și harul cuprinde o selecție a meditațiilor spirituale ale Simonei Weil rămase în manuscris și grupate sub acest titlu de Gustave Thibon, cel căruia autoarea îi încredințase însemnările ei. Probabil cel mai aproape, ca stil, sînt aceste însemnări de meditațiile pascaliene, deși apropierea nu trebuie totuși dusă prea departe. Aparența unei clarități concentrate și
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13861_a_15186]
-
Timpul" la care lucra Miron Radu Paraschivescu, liderul grupului. Marin Preda a citit ulterior și în cenaclul "Zburătorul", a fost recomandat de Lovinescu pentru postul de secretar de redacție la "Evenimentul zilei", a primit o sumă importantă de bani vânzând manuscrisul povestirii Calul lui Dinu Nicodim prin intermediul criticului. În memoria afectivă a romancierului, toate acestea nu echivalează cu sprijinul primit de grupul din jurul revistei "Albatros". Iată cum își amintește Al. Cerna-Rădulescu figura tânărului Preda: Era un tânăr firav, de statură mijlocie
Portretul artistului la tinerețe by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/13798_a_15123]
-
a fost niciodată mulțumit de rezultat și atunci s-a hotărît să scrie direct în franceză. Așa s-a născut culegerea de proză și versuri L’Archisucre. Nouvelles, încă inedită. Acum cîteva luni, la Stockholm, Ulrica Cugler mi-a arătat manuscrisul. Sortit să rămînă necunoscut timp de aproape patru decenii, textul va apărea la Editura Fundației Culturale Române chiar în anul în care autorul lui ar fi împlinit 100 de ani. Să mai amintim că Editura Cogito din Oradea a publicat
Grigore Cugler omagiat în Peru by Dan Shafran () [Corola-journal/Imaginative/13928_a_15253]
-
astăzi cîte gafe voi fi săvîrșit în atîția ani de viață, neînregistrînd adevărata valoare a întîmplărilor. La două zile de la acea ședință, directorul editurii "Socec" îmi adresă o scrisoare prin care îmi cerea să-i comunic data cînd pot depune manuscrisul romanului la a cărui lectură asistase. Am fost tulburată. Mi se cerea să depun în cel mai scurt timp manuscrisul romanului din care eu nu aveam mai mult de 20-30 de pagini scrise. Lovinescu mi-a explicat că mă aflu
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
acea ședință, directorul editurii "Socec" îmi adresă o scrisoare prin care îmi cerea să-i comunic data cînd pot depune manuscrisul romanului la a cărui lectură asistase. Am fost tulburată. Mi se cerea să depun în cel mai scurt timp manuscrisul romanului din care eu nu aveam mai mult de 20-30 de pagini scrise. Lovinescu mi-a explicat că mă aflu în fața unui contract ce trebuie onorat. Trebuia să mă apuc de scris. În vremea aceea mulți scriitori se izolau la
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
recluziune în care mă afundasem. Am încheiat drama eroinei mele cu o întoarcere la căminul lipsit de poezie dar sigur și fără surprize. M-am întors la București unde mă aștepta directorul editurii "Socec" căruia i-am pus în mînă manuscrisul ce urma să fie dactilografiat și apoi editat în forma lui tipărită. De atunci au trecut peste 60 de ani. Aprilie 2003
Evocări spontane by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/13845_a_15170]
-
e cerul anticariat în care Bibliotecarul miop rînd pe rînd ne adună, cenaclu, vitrină de antichități, planetariu? ia-l, pe nimic îți dau trupul, strig, ostile-s în el elementele, din toate cele suprafirești, suprafiresc e numai somnul! o, Bucuria - manuscris tremurînd, răcoroasă boare pe aorta lividă, așternutul fragilei întrupări îți evocă odele semințiilor lăudîndu-ți ivirea! oxidat saxofon, trandafir nins dăruit ca o petardă secretă amurg fără filosofie - nu are nevoie de sfinți metafizica ea există grație nuferilor ofeliei. din aforisme
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
unanim recunoscut, de mare editor al operei lui Ion Creangă, ediția sa, apărută în 1939 la Editura Fundațiilor Regale, fiind una de referință, adică o ediție critică, cu note, variante și glosar, alcătuită de unul care mai recuperase ceva din manuscrisele lui Creangă și cunoștea foarte bine limba acestuia. A mai dat, pe lângă această ediție, altele, vreo douăzeci, multe semnate împreună cu Ilarie Chendi. Condeie de seamă au recunoscut marile merite ale acestei ediții, care a fost, de altfel, și este singura
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
Bogrea, Leca Morariu, Ion Scurtu, Jean Boutière, Petru Caraman, Victor Tufescu, Ion Conea, Gh. Ungureanu, Aureliu Sacerdoțeanu. Multora le-a stat la dispoziție vasta bibliotecă a cărturarului nemțean, alcătuită nu doar din cărți și reviste, ci și din nu puține manuscrise, unele cu adevărat rarisime. Virgil Cândea a constatat cu mirare cu câtă ușurință i-a încredințat spre studiere manuscrisul unei cronici, prima versiune a Letopisețului Țării Românești. Omul avea "sufletul cu adevărat nobil" (Damian P. Bogdan), îl caracterizau "demnitatea și
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
a stat la dispoziție vasta bibliotecă a cărturarului nemțean, alcătuită nu doar din cărți și reviste, ci și din nu puține manuscrise, unele cu adevărat rarisime. Virgil Cândea a constatat cu mirare cu câtă ușurință i-a încredințat spre studiere manuscrisul unei cronici, prima versiune a Letopisețului Țării Românești. Omul avea "sufletul cu adevărat nobil" (Damian P. Bogdan), îl caracterizau "demnitatea și bunul simț" ( Gh. Bobulescu). Prin caracterul său a rămas, toată viața sa, cu adevărat un mare generos. S-a
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
la care am fost invitat să colaborez și eu; și profesorul Constantin Prangati, autor al unui dicționar al personalităților nemțene și de mulți ani truditor pentru înfăptuirea ediției Jurnalului lui G. T. Kirileanu, pentru care a făcut cercetări, a studiat manuscrisul, nu prea pus la punct de autorul lui, în sensul că l-a scris pe tot felul de foi disparate. Revenind la generozitatea lui Kirileanu, să amintesc ultimele ei manifestări; dăruirea vastei sale biblioteci (20.000 exemplare) orașului Piatra Neamț și
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
de autorul lui, în sensul că l-a scris pe tot felul de foi disparate. Revenind la generozitatea lui Kirileanu, să amintesc ultimele ei manifestări; dăruirea vastei sale biblioteci (20.000 exemplare) orașului Piatra Neamț și a bogatului său fond de manuscrise Bibliotecii Academiei Române (era membru de onoare al Academiei din anul 1948). Am toate motivele să aștept cu mare interes apariția acestui veritabil document, care îmbogățește literatura română de acest fel și adaugă operei lui Kirileanu un titlu semnificativ. Totodată, laud
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
peste care ploile duc în lume șiroaie de uimire, de extaz și sudoare; de tot ce-ai pierdut, de ochii tăi în lacrimi Daruri care vin prea târziu în Kungliga Bibliothek, intru cu mâinile 'n frigul de pe unul din acele manuscrise insulare suflate de evul mediu în aur scriu în hiragana peste peisajul ud din ecluza privirii care te adoarme: râuri și Carul Mare, obsesia, visul maori, valuri și palisade și case pe care le schimbi la apriga ruletă a nopții
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
ei, o fac să fie un warrior sarmat petrecut în legendă ferecat în zale podul vin până la pod: ești mereu acolo, te sprijini ca nimeni de transcendent îmi aduci și azi autograful: esența dimineții de aur din colecția regală de manuscrise văzduhuri se schimbă 'ntre ele; zile și nopți s-au alchimiat noaptea ies prin dâra lactee vin la malul pământului greu sunt amestec de viscol și stea tămăduiesc iarna ta interioară viața ta e noaptea mea albă o văd peste
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
despre păduchele de pe gulerul de blană al unei cucoane. Versurile satirice despre ierarhiile rigide din biserică și societate i-au adus simpatia celor de-o seamă cu el și conflicte cu notabilitățile. După ce unele dintre poeziile lui circulau deja în manuscris, Burns a reușit să tipărească pe cont propriu, în 1786, o primă culegere de versuri. În acest fel a ajuns și lumea bună din Edinburgh să deschidă ochii la "poetul-plugar". Intelectualii scoțieni din timpul Iluminismului au fost entuziasmați, ei găseau
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
mesaje, telegrame și scrisori de condoleanțe de la personalități ale Bisericii (în frunte cu Papa Ioan Paul al II-lea și Patriarhul Teoctist), și până la personalități politice și culturale. Albumul fotografic de la sfârșitul volumului transpune în imagini multe secvențe autobiografice din manuscrisul Firul tors din caierul vieții și cele de triumf, de după 1989, când Biserica Blajului este scoasă dintr-o profund nedreaptă ilegalitate, lupta pentru redobândirea bisericilor și a Catedralei Blajului, reînființarea Academiei Teologice Greco-Catolice din Blaj, la care o vreme însuși
LECTURI LA ZI by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/14276_a_15601]
-
la Bacău, lucrează ca muncitor în cadrul procesului de reeducare operat de comuniști, iar acum e pensionar la București, aproape împăcat cu lumea, și aproape senin. Cel puțin așa apare din rândurile sale confesive. Horia Gane are și vreo 12 cărți manuscris dar și o frumoasă epopee în nouă cânturi sub titlul de Grădinile suspendate ale cuvântului bine cântărite în metrul lor clasic, dificil de îmblânzit, și demonstrând răbdarea cea bună de a cizela forma până la picioarele metrice perfecte. Ineditul formulei dar
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
aceste pagini eul se estompează pînă la ștergere și personajele sînt formate numai din cuvinte, din cuvinte urîte. Replicile se aud una după alta, sînt, parcă, fără "stăpîn" sau spuse de un cor antic și se tot "corectează" pînă cînd manuscrisul vieții nu se mai înțelege deloc. Colegii de la corectură vorbesc îngrozitor de brutal, folosesc din abundență cuvinte fără perdea, dar o fac cu nevinovăția copiilor și, tot ca aceștia, ca să șocheze. Pînă la urmă, înjurătura lor nediferențiată se adresează vieții în
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14359_a_15684]
-
cîntărit cartea în palme, mi-a strîns mîna și m-a întrebat ce mai am de gînd să scriu”. O altă întîlnire istorică însemnată în paginile jurnalului este la 7 mai 1970, cu C. Noica, care încerca să-și recupereze “manuscrisul Goethe”: “Audiență, pe stradă, cu Constantin Noica, aranjată de Adrian șAnghelescu, n.m. Armand-Ion Popescuț căruia cîndva i-a dat lecții de franceză la Câmpulung. ș...ț Noica n-a acceptat în ruptul capului să treacă pragul stabilimentului șComit. Central n.m.
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]