4,245 matches
-
blond, al cărui nume l-am uitat, intră din nou în biroul meu (era ora unsprezece) anunțându-mă că a venit momentul să plecăm. Avocatul aștepta afară, vorbea cu o doamnă. M-am ridicat, mi-am strâns în sertarele biroului mapa, dosarele, cărțile și am plecat. Merserăm cu o mașină din cele puține în oraș la vremea aceea, și oprirăm în dreptul unei case pricăjite, pe una din acele străzi periferice, în semicerc, pavată cu piatră cubică, în parte ieșită din nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fi nedrept să se comporte astfel; dar câte nu se întâmplă (când te aștepți la felicitări, primești un șut)? * Dialogul a constat într-o discuție dusă între cei 18 membri ai Comitetului (la care se alăturaseră Amnesty International care distribuise mape cu documente, mass-media din Geneva, prezența unui diplomat de la Misiunea Ungariei și alți factori văzuți și nevăzuți de mine și nu știu cine ar mai fi trebuit să fie, pentru ca lucrurile să fie duse peste limită) care duceau ostilitățile (în sensul pozitiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Comitetului. Multe dintre întrebări decurgeau din atmosfera generală care domnea în jurul României (care, fiind un stat comunist, nu excela la capitolul democrație), dar și pentru că fusese creată împotriva ei prin mass-media; în cursul discuțiilor, au fost distribuite de către Amnesty International mape cu privire la situația drepturilor omului în România (când mi-a fost pusă în față, nu știam ce atitudine să am; primind-o, puteam fi tras la răspundere de instituțiile noastre; refuzând-o, cream o situație nepotrivită și mă expuneam la comentarii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
Se pare că ea mergea pe direcția exploratorului. La zece fără cinci, Franklin ne-a făcut semn și ne-a condus pe mine și Wendell în sala de consiliu. Din direcție opusă veneau Mary-Jane și Lois. Wendell și Lois aveau mape de prezentare sub braț. Eu n-aveam nimic. Toți cinci ne-am întâlnit la ușă, unde Franklin și Mary-Jane s-au înfruntat cu un aer ostil. Pe palier, toată lumea și-a răsucit gâtul să se uite; această prezentare ultraconfidențială era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
mai târziu, când m-am dus să mă tund la domnul Albrechtino, frizerul din centru, de lângă Catedrală. Îmi plăcea, la frizerie, să răsfoiesc colecții de ziare și reviste pe care domnul Albrechtino le ținea pentru clienți într-un fel de mape maronii, cu o vergea la mijloc, pe care gazetele păreau că stăteau înfășurate. Mergeam, de obicei, cu Ghidale împreună la frizerie și, cât timp unul dintre noi era la tuns, celălalt răsfoia ziarele din colecția domnului Albrechtino. Erau ziare nemțești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să vină citiți jurnal când vrei, chiar făr’ băiat lu’ tom Ițac“. Chiar și acum, instinctiv, când intru într-o frizerie, ochii îmi aleargă spre o imaginară măsuță, dintr-un nevăzut colț al încăperii, unde vălătucii nălucirilor par stivuiți în mape maronii... Când curva ieșea în oraș, o urmăream toți puștanii strânși în poarta casei lui D. Trecea printre noi unduindu-și ușor coapsele durdulii, aranjându-și zulufii blonzi sau trecându-și degetul pe obrajii ei bucălați. O fetișcană plinuță era curva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În prag pentru a o contempla și, pentru o clipă, mi s-a părut că văd În ea reflexul Nuriei Monfort, visînd cu ochii deschiși pe banca ei din piață. Am băgat de seamă că nu avea la ea nici mapa, nici cărțile, și am presupus că nu avusese ore În după-amiaza aceea. Poate că venise doar ca să se Întîlnească cu mine. Am Înghițit În sec și am pătruns În claustru. Zgomotul pașilor mei pe pavaj mă trădă și Bea Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Penelope, i-aș fi spus șoferului să meargă Înainte. Dar mi-am fabricat un zâmbet și m-am dus În fața cozii de patruzeci de persoane, unde un tip uriaș, În costum și cu căști de agent secret stătea cu o mapă În mână. —Salut, mă cheamă Bette, am venit pentru petrecerea lui Penelope, am spus, cercetând coada, fără să recunosc pe cineva. Mă privi inexpresiv. —Perfect, mă bucur să te cunosc, Penelope. Dacă stai la coadă ca toată lumea, o să intri cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
tot; doar paznicul care mă ținuse atâta vreme În purgatoriul clubului rămăsese. Îmi pregăteam replicile șmechere În caz că mi s-ar fi adresat Într-un fel sau altul, dar el se mulțumi să rânjească și-și Îndreptă din nou atenția spre mapa care părea o cutie de chibrituri În mâinile sale mari. Păcat că era așa frumușel, dar toți idioții sunt frumoși. Deci ce anume nu ți-a plăcut la mine? n-am reușit să mă abțin să nu remarc. Încercam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
nu se mai vedea nicăieri. Hei, l-ai văzut pe Sammy? l-am Întrebat pe Anthony, Încercând să păstrez un ton obișnuit. Părea să se fi calmat de la ultima noastră interacțiune și a clătinat din cap, În timp ce se uita pe mapă. Nu, a plecat mai devreme să se Întâlnească cu tipa lui. M-a lăsat singur aici la una dintre cele mai mari petreceri ale anului. N-ar face asta de felul lui, așa că trebuie să fie ceva important. De ce, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
își vedeau de treburile lor. Nu uit 46 IOANA CELIBIDACHE, O MĂTUȘĂ DE POVESTE râsul lui Suzanne care, într-un grup de prietene, făcea haz de poeziile mele. Urmă o scurtă pauză, timp în care Ioana se aplecă asupra unei mape, începând să caute febril printre foile vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
fiert de rușine: "Fiul meu, în sus, fiul meu, în jos" ― încît a trebuit să-i șoptesc, cu riscul de a o supăra: "Mai taci, mamă, din gură, ce naiba?!" Pe lângă cărți și diplomă, secretarul "Tinerimii" mi-a dăruit și o mapă foarte frumoasă, cu două scoarțe de pânză roșie, în formă de caiet, cu vreo șase coale de sugativă, înăuntru, pe care am păstrat-o până astăzi! Mama, în culmea fericirii, m-a plimbat cu trăsura prin tot orașul, mi-a
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
decât din refrenul "Rim" al bunei Lina. Pe atunci nu-i mutase catedra la București. își anunțase de o vacanță sosirea și o telegramă desperată prevenise pe Lina că a rămas în Brăila, fiindcă i s-a furat în tren mapa cu stampe. Omul astfel amorezat de "imagini" îi păruse lui Mini a fi foarte interesant... și pe urmă sosise, cu mapa regăsită, Rim - Rim cel care gemea dincolo! Acela! Dar stampele erau interesante și printre cele mai atrăgătoare, prin factura
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
și o telegramă desperată prevenise pe Lina că a rămas în Brăila, fiindcă i s-a furat în tren mapa cu stampe. Omul astfel amorezat de "imagini" îi păruse lui Mini a fi foarte interesant... și pe urmă sosise, cu mapa regăsită, Rim - Rim cel care gemea dincolo! Acela! Dar stampele erau interesante și printre cele mai atrăgătoare, prin factura, concepția și enigma lor, acea Eva neizbăvită, 39 Hans Uys van . . . Un olandez fără glorie în viață, mort prematur și recent
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
frumoasă, proaspătă. Câteva zile în șir l-am văzut la același colț al Fântânei cu Calea Victoriei. Ocoleam de câte ori treceam. . . . Altul purta o redingotă lungă, fără altă haină, în toiul iernei, cu o pălărie tare, avea barbă neagră și ținea o mapă veche de piele în mână, cu aer grav, cuminte, umbla liniștit, cu pași egali, după femei, pe același parcurs între Alcalay și Socec, rostind un fel de rugăciune, care la sfârșit implora în termeni ecleziaști miluirea dragostei. Cerșetor flămând, de
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Mika-Le și am pentru arta ei prisma mea." A râs de nevoie, pe când mititica se strâmba, deplasând linia eternei nemișcări, care e formula ei. Văzând că e vorba de un control asupra bunului dumisale plac, își otrăvise ochii și strângea mapa. Dar fie că n-a observat, fie că n-a îngăduit, pictorul a întins mâna. Atunci Scampolo, cu surâsul ei ofilit și pueril, a întins desenul. O comedie!. Ovalul frumos al Elenei era tras cu o linie neagră, îl umpluse
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
fim bine-crescute, deoarece aveam guvernante, iar părinții își vedeau de treburile lor. Nu uit râsul lui Suzanne care, într-un grup de prietene, făcea haz de poeziile mele. Urmă o scurtă pauză, timp în care Ioana se aplecă asupra unei mape, începând să caute febril printre foile vechi. Deodată exclamă triumfătoare, scoțând o hârtie din teancul de pe genunchi: — Am găsit una dintre poezii. Pregătește-te să leșini. Se porni să declame solemn, traducându-și în româ nește versurile: Soarele lunecă Și
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
se întrulocau la școală și-și povesteau isprăvile. Dintr-o dată echipa tovarășului Șoptelea dispăru din Dobrina. Aneta Gărgăun ne-a anunțat că au primit alte sarcini iar noi trebuia să le ținem locul. De la raion sosi primul secretar cu o mapă de indicații, recomandîndu-ne pe tînărul „dornic de muncă” care va rămîne la Dobrina. Era instructorul utece Cucolaș. Acesta se dovedi a fi un bețiv. Chema la primărie pe activiștii comunali și, mort de beat, îmbrăcat în haină de piele, începea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
altceva. Un somn cosmic, total, de parcă nimic suspect n-ar putea fi descoperit în budoarul lui Mata Hari. Și în jur, pe jos, cărți haine tacâmuri, de-a valma, cum le zvârlise cutremurul. Răsfoi câteva cărți de pe covor, deschise sertare, mape, albume, dulapuri, să descopere arma ofițerului deghizat sau legitimația secretă. Se tot întorcea, din prag, să se asigure că nudul se afla în aceeași poziție, anesteziat. Somn impudic, intangibil. Căută printre sutiene și ciorapi și fotografii, între prosoape, cosmetice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pe clanța ușii. Ușa avea un pătrat de sticlă, acoperit cu pânză neagră. Se depărtă, se opri în fundul vestibulului. Deschise ușa din dreapta. — Acesta e biroul lui Tavi. Un birou, un scaun, o canapea uzată. Rafturile până la tavan erau pline cu mape groase, de toate culorile. Se spune că s-ar fi îmbogățit. Nici vorbă. Atât are, un apartament acceptabil, atât. Un refugiu, atât. Averea lui aici este, în această cameră. Aici și-a strâns opera. O operă, ai să te convingi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ușă, propunându-i o gustare. — Nu, deloc, deloc. Dar poate vreți să plecați, să mergeți acasă. Eu am cam terminat. Dacă vreți, putem pleca, putem pleca. — O, nu-ți fă probleme, pot dormi și aici. Văd că te interesează aceste mape, te interesează. Îl privea cu un zâmbet ironic, condescendent. Privi tava cu tartine și ceașca cu ceai de care detectivul nu se atinsese și se retrase. La ora 11 noaptea, profesorul Vancea ieși din cameră, cu geanta pe umăr. — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
stradă. Duminica rămase închis în casă. Scosese telefonul din priză, nu răspunse când domnul Gafton ciocăni, sfios, în ușă, îngrijorat, probabil, că nu auzise nici o mișcare a vecinului. Tolea zăcea în pat: gândea. Mai curând furios, decât încântat de amintirea mapelor cu fotografii cu care îl onorase doamna Venera. Dimineață, după-masă, zăvorât în casă. O duminică lungă lungă, lată lată, nesfârșită. Timpul fără timp, în afara timpului. O duminică surdomută: nu răspunsese la telefon, nu auzise când vecinul Gafton bătuse, sfios, o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lungă, lată lată, nesfârșită. Timpul fără timp, în afara timpului. O duminică surdomută: nu răspunsese la telefon, nu auzise când vecinul Gafton bătuse, sfios, o dată și încă o dată și încă o dată, în ușă. Tolea zăcea în pat: gândea. Furios. Rememora sâmbăta-capcană. Mapa cu fotografii Cușa nu oferise cheia mult așteptată. Îl înfuria, mapa îl înfuria, fără să știe prea bine de ce. Nu aflase nimic! Aflase prea multe, fără să afle nimic?... Istorie, într-adevăr, succesiunea câtorva decenii. Străzi, chipuri, clădiri te urmăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
surdomută: nu răspunsese la telefon, nu auzise când vecinul Gafton bătuse, sfios, o dată și încă o dată și încă o dată, în ușă. Tolea zăcea în pat: gândea. Furios. Rememora sâmbăta-capcană. Mapa cu fotografii Cușa nu oferise cheia mult așteptată. Îl înfuria, mapa îl înfuria, fără să știe prea bine de ce. Nu aflase nimic! Aflase prea multe, fără să afle nimic?... Istorie, într-adevăr, succesiunea câtorva decenii. Străzi, chipuri, clădiri te urmăreau multă vreme. Armata Roșie intrând în București, în 1944. Decorarea Regelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Grupele de defilare, grupele de tricotaj, grupele de haltere, orgia și beția și rugăciunile surdomuților. Da, forța imaginilor persista, într-adevăr. Profesorul privea, hipnotizat, fără curajul de a-l deschide, carnețelul gros și îngust pe care îl sustrăsese din prima mapă, mapa purtând titlul ÎNCEPUT. Se încovoiase, electrizat, peste mapa aceea verde cu fotografii din tinerețe: Tavi licean, Tavi funcționar, Marga, Gafton, Sonia, Claudiu. Ofițeri, cazarme, afișe rasiste. Jandarmi îngrămădind deportații în vagoane de vite într-o ploioasă dimineață de toamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]