775 matches
-
din Moisei, unul dintre cele mai violente masacre antiromânești în Transilvania de Nord. În memoria celor uciși de trupele horthyste, sculptorul Vida Geza a ridicat în 1966 un ansamblu de 12 figurine de lemn, dintre care 10 reprezintă măști tradiționale maramureșene iar celelalte 2 reprezintă chipuri umane. Din cauza climei umede din zonă, lemnul s-a deteriorat și a început să se fisureze, așa că artistul a refăcut monumentul din piatră.<br>Monumentul este completat cu o placă comemorativă, în care este săpat
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
asigurate și bine plătite, iar copiii lor puteau cu ușurință, de-acum, să învețe la oricare universitate din România. Ca obiective turistice, în zona orașului Turceni pot fi vizitate Mânăstirile Sfânta Treime și Dealul Mare, Biserica de lemn în stil maramureșean din satul Strâmba-Jiu, iar locuitorii din comună și din zonele învecinate pot participa la o serie de târguri: Târgul anual în satul Strâmba-Jiu în zilele 14-16 iunie, Târgul anual în satul Gârbovu în zilele de 6, 7 și 8 septembrie
Turceni () [Corola-website/Science/299956_a_301285]
-
Țara de Jos făcea parte și Basarabia veche (Bugeacul turcesc), care aparținuse inițial Munteniei, de la care își trage numele (Țara Românească apare inițial sub numele de Basarabia, după familia întemeietoare, așa cum Moldova apare sub numele de Bogdania, după numele voievodului maramureșean Bogdan I, care a proclamat independența voievodatului față de Ungaria). Scaunul Moldovei a fost pe rând la Baia și la Siret (sec. 14), la Suceava (sec. 15) și însfârșit la Iași (din sec. 16), pe măsură ce invaziile tătarilor scădeau în frecvență și
Istoria Moldovei () [Corola-website/Science/297920_a_299249]
-
Maramureș, azi în Ucraina - d. 14 octombrie 1914, Gherla) a fost un istoric român, membru corespondent (1901) al Academiei Române, frate mai mic al mitropolitului român unit Victor Mihaly de Apșa. Este cunoscut mai ales pentru lucrarea sa de referință "Diplome maramureșene din secolul al XIV-lea și al XV-lea" editată la Sighetul Marmației în anul 1900, lucrare care a fost premiată în anul 1902 cu Premiul Năsturel-Herescu de către Academia Română. Familia sa a purtat inițial numele Mihai, dar grafia numelui a
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
nu numai o viziune juridică pronunțată cu care operau asupra trecutului, dar totodată o bună inițiere în studiile speciale ale istoriei. Dintre profesorii de la facultatea de drept, cel care a avut o influență nemijlocit legată de viitoarea colecție de documente maramureșene a fost Gustav Wenzel. Era unul dintre cei mai prolifici editori directori ai izvoarelor diplomatice și narative privind istoria Ungariei medievale. De altfel, între lucrările sale este de menționat opul de documente maramureșene publicate în rezumat, apărut în anul 1857
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
nemijlocit legată de viitoarea colecție de documente maramureșene a fost Gustav Wenzel. Era unul dintre cei mai prolifici editori directori ai izvoarelor diplomatice și narative privind istoria Ungariei medievale. De altfel, între lucrările sale este de menționat opul de documente maramureșene publicate în rezumat, apărut în anul 1857. În 1866, ultimul an de studii al lui Ioan Mihályi, Wenzel a fost numit rector al Universității. Nu se poate explica, decât în împrejurări mai speciale decât cele obișnuite ale relației dintre profesor
Ioan Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/307210_a_308539]
-
și Aloha" de către misionarul italian Giovanni da Plan Carpino (1247), întâlniți la curtea hanului tătar sunt indicii prețioase că în prima parte a secolului al XIII-lea cei doi erau deja cunoscuți. Între această epocă și cea a prezumtivei consemnări maramureșene s-a scurs un veac și jumătate. Anonimul care îi dă forma ajunsă până la noi din "Cronica moldo-rusă" a încercat să istoricizeze urmările plecării fraților întemeietori din "Roma Nouă", identificată aici cu Italia, arătând că s-au stabilit în "Roma
Roman și Vlahata () [Corola-website/Science/307217_a_308546]
-
românești în Maramureș, în urmă cu un secol. Ioan Mihalyi de Apsa a remarcat-o în 1900 printre cele mai frumoase din Maramureș. În 1909 Ioan Bîrlea a adunat inscripțiile din biserică în valoroasă să colecție de însemnări din bisericile maramureșene. Doi ani mai tarziu Țiț Bud a datat biserică din 1364, considerând-o cea mai veche biserică din Maramureș. Etnograful Tache Papahagi a remarcat biserică din Ieud Deal în cercetarea să în Maramureș, în primii ani după primul război mondial
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
în altar, naos și pronaos. Ansamblul picturii murale, remarcat de istoricul de artă Anca Pop-Bratu pentru bogăția programului iconografic, complexitatea rezolvărilor compoziționale și varietatea decorativă, nu este nici datat nici semnat. Anca Pop-Bratu a atribuit lucrarea pictorului itinerant de biserici maramureșean Alexandru Ponehalschi, al cărui stil caracteristic se poate distinge din alte ansambluri murale semnate în Călinești Căeni (1754), Sârbi Susani (1760), Budești Susani (1760), Berbești (1769), Desești (1780). Ea a forțat însă datarea picturii din Ieud Deal în anul 1782
Biserica de lemn din Ieud Deal () [Corola-website/Science/308021_a_309350]
-
construit: „Casa de stejar”(1965), „Casa stăreției”(1969-1970), „Casa cu paraclis”(1973-1976) - în care se găsește și biblioteca, una dintre cele mai mari comori din zonă a cărui ctitor este P.S. Justinian, „Casa Poetului”(1978-1980), „Altarul de vară”(1983), „Poarta maramureșeană”(1988), „Casa Albă”(1989-1992), „Muzeul”. După 1990 obștea mănăstirii condusă de tânărul stareț Justin Hodea ajunge la peste 25 de viețuitori, motiv pentru care se dorește construirea unei biserici mult mai mare. În 1996, vechea bisericuță este demolată, iar pe
Mănăstirea Rohia () [Corola-website/Science/307833_a_309162]
-
deschis, mai larg ca de obicei. Acoperișul are poală dublă, streașina interioară fiind continuă de jur împrejurul monumentului. Turnul-clopotniță, cu foișor și coif prelung, se află deasupra pronaosului. În exterior sunt de remarcat: tocul ușii de la intrare, unde se regăsesc decorațiile porților maramureșene, și funia împletită, sculptată, care înconjoară biserica. În 1899, după mutare, biserica a fost renovată și pictată de Dionisie Iuga și fiica sa Aurelia, zugravi din Nicula. Pictura constă în mare parte din motive florale. Pictura iconostasului este mai veche
Biserica de lemn din Botiza () [Corola-website/Science/307969_a_309298]
-
Biserica de lemn Sf. Nicolae din Cuhea (azi Bogdan Vodă, Maramureș) se crede că a fost construită în 1718. Spre deosebire de majoritatea bisericilor maramureșene, aflate pe coline, biserica Sf. Nicolae se află în mijlocul satului, în mijlocul cimitirului vechi. Pereții sunt construiți din bârne cioplite, fără decorațiuni, singura excepție fiind frânghia răsucită sculptată, care înconjoară biserica. Pereții interiori au fost pictați în 1754 la comanda ctitorului
Biserica de lemn din Bogdan Vodă () [Corola-website/Science/307970_a_309299]
-
a teritoriului național. Pe lista din 2010 are codul LMI . Biserica de lemn cu hramul „Sfântul Nicolae” a fost ridicată la 1718, pe locul celei vechi, arsă de tătari la 1717, este reprezentativă pentru arhitectura bisericilor de lemn de tip maramureșean datorită corpului său rotund, înălțat în două trepte, având acoperișul cu poală dublă, susținut de console extinse în trepte egale, pe sub care se desfășoară o torsadă în relief, ce înconjoară pereții exteriori ai treptei inferioare. Turnul-clopotniță, foarte zvelt, are foișorul
Biserica de lemn din Bogdan Vodă () [Corola-website/Science/307970_a_309299]
-
și pictat în culori specifice zonei. Se mai rețin ușile împărătești și jilțul arhieresc, candelabrul, icoanele de lemn și pictura murală, ce lasă să se întrevadă caracterul static al desfășurării epice într-o cromatică deschisă, specifică tuturor bisericilor de lemn maramureșene, în care predomină roșu, albastru și alb puse în evidență de tonurile pastelate de ocru, galben și verzui. Se mai reține o cruce-candelabru, din cele două, care inițial încadrau candelabrul mare, fixat pe apogeul bolții naosului, exact la mijloc, și
Biserica de lemn din Bogdan Vodă () [Corola-website/Science/307970_a_309299]
-
iconografic dominat, în naos, de scene din Geneză, iar în pronaos de Judecata de Apoi, ca și de discursul moralizator pus în evidență de paralelismul dintre scenele din Vechiul Testament și Patimile lui Iisus. Zugravul Toader Hodor introduce în pictura murală maramureșeană motive decorative de inspirație barocă și rococo și un mod de reprezentare pictural și dinamic, străin tradiției postbizantine. În cadrul creației sale pictura de la Bârsana reprezintă cel mai coerent ansamblu decorativ, ce include pictura murală, iconostasul și mobilierul, interiorul bisericii dând
Biserica de lemn din Bârsana () [Corola-website/Science/307971_a_309300]
-
85-106; "Biblioteca lui Inochentie Micu-Klein", ibid., XXXV, 1995, p. 347-373 și în broșură, ca supliment la “Viața creștină“, VI, 1995, nr.23-24 (141-142), decembrie; 1996, nr.1-2 (134-144), ianuarie; "Sate și genealogii din “Ierașul de Sus” (Contribuții la istoria nobilimii maramureșene în sec.XVIII)", ibid., XXXVII, 1997, p. 27-53 și în vol. "Maramureș, vatră de istorie milenară", III, 1997, p. 75-105; "Originile Școlii Ardelene", în “Revista de istorie și teorie literară”, XXXIV, 1986, nr.4, p. 20-25; XXXV, 1987, nr. 1-2
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
întregul mausoleu. Veturia neavând însă răbdare să aștepte până când Brâncuși va putea începe, îl va contacta pe George Matei Cantacuzino, care îi va realiza planul mausoleului, decorurile fiind proiectate de Nora Steriade. Pentru ridicarea lui se va apela la meșterul maramureșean Iosif Kuczka. Mausoleul este construit din marmură și mozaic de Murano adus din Italia. Placarea cu mozaic a fost efectuată de însăși Veturia, care a lucrat aproape 20 de ani pentru a finaliza lucrarea. Aceasta nota: În 1966 Veturia Goga
Conacul Octavian Goga din Ciucea () [Corola-website/Science/307449_a_308778]
-
istorice Bucovina și Moldova ale României, afluent de dreapta al râului Siret. După tradiția păstrată în ""Letopisețul anonim al Moldovei"", apoi în unele copii ale cronicii lui Grigore Ureche cu părți interpolate, precum și la Miron Costin, se spune că voievodul maramureșean Dragoș (1351-1353) a ieșit cu oamenii săi din Maramureș și a descălecat în Moldova ""în zilele lui Laslău craiul unguresc, care cu ajutorul românilor i-a scos pe tătari din Moldova, gonindu-i peste Nistru"". Conform legendelor, voievodul român Dragoș se
Râul Moldova () [Corola-website/Science/302436_a_303765]
-
cercetător al culturilor din sud-estul Europei, laureat al premiului Herder (1967), membru de onoare al Academiei Române (2000). S-a născut la data de 18 noiembrie 1907 în satul Glod, comuna Strâmtura, județul Maramureș, provenind dintr-o străveche familie de nemeși maramureșeni, tatăl său fiind preot greco-catolic. Urmează Liceul „Dragoș Vodă” pe care îl absolvă în 1925. Între 1925-1929 urmează studiile la Facultatea de Litere și Filozofie a Universității din București, obținând licența în litere cu o teză elaborată sub îndrumarea lui
Mihai Pop () [Corola-website/Science/302912_a_304241]
-
de șarpe, prezent la fiecare poartă. Pe munte așteptau până dimineața, pentru ca la apariția soarelui, să arunce cu ce aveau la îndemână spre soare, ca nu cumva "vârcolacii" să răpească soarele. Era cultul soarelui de la daci, conservat simbolic în poarta maramureșeană și în efigia stemei moldovenești. Se știe că geții credeau că astrul dătător de viață era mâncat de balauri, iar acest cult al soarelui era celebrat mai cu seamă primăvara, încât este explicabilă prezența acestuia în obiceiul Junilor. Dacă acest
Junii Brașoveni () [Corola-website/Science/312234_a_313563]
-
iconografic dominat, în naos, de scene din Geneză, iar în pronaos de Judecata de Apoi, ca și de discursul moralizator pus în evidență de paralelismul dintre scenele din Vechiul Testament și Patimile lui Iisus. Zugravul Toader Hodor introduce în pictura murală maramureșeană motive decorative de inspirație barocă și rococo și un mod de reprezentare pictural și dinamic, străin tradiției post-bizantine. În cadrul creației sale pictura de la Bârsana reprezintă cel mai coerent ansamblu decorativ, ce include pictura murală, iconostasul și mobilierul, interiorul bisericii dând
Mănăstirea Bârsana () [Corola-website/Science/311707_a_313036]
-
dând impresia unui spațiu plastic inedit prin raport cu tradiția post-bizantină, dominantă până spre sfârșitul secolului al XVIII-lea. Ansamblul monahal a fost construit din lemn, după tradiția locală, sub direcția arhitectului Cordoș Dorel. Acesta este compus din: poarta specifică maramureșeană, turnul cu clopotnița, biserica (cu o înălțime de 57 m), altarul de vară, chiliile călugărilor, capela (construită pe mai multe nivele), casa maiștrilor și casa (atelierul) artiștilor. Recent a fost construit Muzeul din incinta mănăstirii. În prezent, hramul mănăstirii se
Mănăstirea Bârsana () [Corola-website/Science/311707_a_313036]
-
ea niciodată. Sunt mândru și solidar cu Academia de Științe a Moldovei, care a știut să apere demnitatea adevărului pe care trebuie să-l slujească. Nu există națiune moldovenească și limbă moldovenească după cum nu există națiune și limbă oltenească, bănățeană, maramureșeană, bucovineană, transnistreană. Există români și limba română și punctum, vorba clasicului. Cu această convingere am să intru și în mormânt. Savant basarabean cu renume mondial în anii 1943-1944 a fost elev al Liceului „Ioan Vodă” din orașul Cahul. În anul
Eugeniu Grebenicov () [Corola-website/Science/311089_a_312418]
-
a fost executată în anul 1811 de Ștefan Zugravul din Șișești și se păstrează fragmentar pe bolta naosului, unde se remarcă imaginea Sfintei Treimi, scene din Apocalips sau din Ciclul Patimilor, într-o paralelă moralizatoare, caracteristică programelor iconografice din bisericile maramureșene; pictura tâmplei și cafasuluisunt opera aceluiași zugrav. Aceluiași pictor îi datorăm și pictura unor icoane, între care și cea de pe masa altarului. În sprijinul acestei afirmații vine inscripția aflată pe spatele icoanei de prestol, inscripție ce atestă paternitatea acesteia, respectiv
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]
-
și natură. Ea se diferențiază de alte biserici de lemn prin înălțimea pereților, care sporește amploarea spațiului interior. Biserica din Plopiș reprezintă un exemplu tipic pentru bisericile de lemn din zonă, rezultat al interferenței între tipul de biserici de lemn maramureșene și tipurile de biserici de lemn din zonele etnografice învecinate. Construită din lemn de stejar, biserica din Plopiș are numeroase particularități ce îi dau o notă de unicitate și realizare tehnică. Remarcabila compoziție volumetrică este subliniată de accente decorative sculpturale
Biserica de lemn din Plopiș () [Corola-website/Science/311159_a_312488]