1,107 matches
-
el mai rămâne o forță politică, datorită Federației Anarhiste Iberice (FAI) care se află în fruntea Confederației Naționale a Muncii (CNT), având în 1936 între 800000 și 1000000 de membri. Dar rolul crescând atribuit comuniștilor în timpul războiului din Spania* îi marginalizează progresiv pe anarhiști, dând câștig de cauză PC spaniol; luptele din mai 1937 de la Barcelona între militanții celor două orientări sunt revelatoare pentru persistența incompatibilității dintre aceste două curente revoluționare, numeroși anarhiști fiind victimele unor asasinate politice*. Cultura libertară, prezentă
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și Partidului Muncitoresc de Unificare Marxistă (POUM), condus de fostul comunist Andres Nin, favorabil unei răsturnări revoluționare a republicii după modelul bolșevic; Moscova consideră însă POUM ca troțkist* și cere lichidarea lui, în timp ce partidele republicane și președintele Manuel Azaňa sunt marginalizați. în noiembrie 1936, Franco eșuează în încercarea de a cuceri Madridul, datorită în special apărării lui de către Brigăzile Internaționale, care numără în rândurile lor 34.000 de interbrigadiști, cu mult mai puțin decât cei 70.000 de oameni trimiși de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unei ficțiuni memoriale: în numele antifascismului* „natural” al populației care s-a opus nazismului, instrument al marelui capital, este îndepărtată introspecția colectivă a trecutului, precum și orice urmă a culpabilității naționale. Iugoslavia și Albania reprezintă cel de-al doilea caz de figură. Marginalizându-i și eliminându-i pe concurenții lor în cadrul războiului civil din sânul Rezistenței, comuniștii nu se încurcă în finețuri tactice. Omițând să menționeze rolul trupelor sovietice în retragerea Wehrmachtului, iugoslavul Tito și albanezul Enver Hodja dezvoltă legenda poporului autoeliberat și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Contestația - cuvânt-cheie pentru Mai 1968 -, limitată mai întâi la studenți, se extinde, începând de pe 13 mai, la ansamblul societății*, cu o grevă genrală de trei săptămâni. La sfârșitul lunii mai, acordurile de la Grenelle duc la măriri salariale, iar stânga e marginalizată în cursul alegerilor legislative din iunie. Dacă reactivează pasiunea revoluției* și a anticapitalismului*, Mai 1968 privează PCF de monopolul de reprezentare a polului revoluționar în ansamblul câmpului politic și societal, revendicat acum de stângism*. Punând accentul pe libertățile individuale și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în 1982, în timpul războiului din Liban. Cel de-al treilea factor este de natură economică. Modelul de dezvoltare propus și finanțat de URSS n-a permis edificarea unor economii prospere. Așadar, începând din anii 1970, URSS este puțin câte puțin marginalizată în Orientul Mijlociu și nu-i mai are ca aliați decât pe cei care refuză procesul de normalizare cu Israelul angajat sub auspicii americane, adică Irak, Libia, Siria, Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OLP). Iar atunci când Washingtonul pierde unul dintre cei mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
comunist, mai mulți lideri emit o serie de critici. Unii sunt pur și simplu expulzați din mișcare, ca Troțki* - fondator al troțkismului*, activ și astăzi - sau ca șeful PCI*, Amedeo Bordiga, care dă naștere unui mic curent, bordighismul. Alții sunt marginalizați, acesta fiind cazul lui Antonio Gramsci. Născut în 1891, jurnalist socialist din 1913, Gramsci joacă un rol important în mișcarea consiliilor revoluționare din Italia de Nord în 1919-1920. Chemat la Moscova, partizan al lui Stalin, ia, în 1926, locul lui
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
îl declară „per total pozitiv” și a cărei intervenție în Afganistan* o aprobă - și-i exclude pe cei care se opun acestei reorientări. PCF este singur împotriva tuturor. Această splendidă izolare îl costă scump. Se desconsideră în politică și se marginalizează în societate. Efectivele sale regresează, iar G. Marchais este de-a dreptul umilit, cu cele 15% din voturi la alegerile prezidențiale din 1981 câștigate de F. Mitterand. Acest eșec inaugurează un declin rapid și constant care aduce PCF sub pragul
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
sfera de influență stângistă*. Rezultatul este de două ori dezastruos: M.-G. Buffet primește 1,9% din voturi - scorul cel mai mic din toată istoria PCF -, iar Josî Bovî, susținut de un anumit număr de primari comuniști, 1,3%. Din ce în ce mai marginalizat în câmpul politic, PCF nu mai obține decât 15 deputați la alegerile legislative din iunie 2007. Totuși, comunismul, ca ideal, ca cultură politică, fie ea și degradată, ca atitudine socială, ca loc vrăjit de aducere-aminte, dăinuiește și continuă să influențeze
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Fie partidul-stat sfârșește prin a adera la ordinea internațională, dar își pierde legitimitatea; fie rămâne un outsider, dar costul contestării devine insurmontabil pe termen lung. URSS este cel mai bun exemplu în acest sens. Stat paria în anii 1920 și marginalizat în anii 1930, face un pas decisiv prin inserția sa în ordinea internațională la sfârșitul celui de-al doilea război mondial, moment excepțional în care izbutește, probabil, să depășească dilema. Această inserție se realizează fără vreo concesie acordată ordinii occidentale
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-i priveze pe democrați de mijloacele de exprimare - cotidianul pro-socialist A Republica și catolicul Radio Renascenșa sunt ocupate de „muncitori” - și să-i împiedice pe socialiști să creeze o diversitate sindicală. Formula sa este alianța popor/MFA, pârghia destinată să marginalizeze democrația, bazându-se pe Gonșalves. PS și PPD se retrag de la guvernare, coboară în stradă și încep să atace sediile PCP. Taberele sunt de-acum clar delimitate. La 8 iulie, MFA consacră alianța popor/MFA ca instrumentul înaintării spre socialism
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
fie constrânși să se dizolve în PC aflat la putere, fie forțați să servească de alibi unei pseudo-democrații. în Marea Britanie, experiența războiului îi permite Partidului Laburist să guverneze practicând o gestionare socială care garantează statul providențial - the Welfare State - și marginalizează comuniștii. în RFG, în timpul congresului său de la Bad Godesberg din 1959, SPD își abandonează raportările la marxismul luptei de clasă și propovăduiește controlul pieței prin reglarea acesteia cu ajutorul organismelor paritare, pentru a se asigura o mai bună repartiție a veniturilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
1944 în 1958, refuză alianța cu PCF, iar conducătorul ei și președinte al Consiliului, Guy Mollet, afirmă, ca și alții, că, de fapt, „comuniștii nu se află la stânga, ci în Est”. Uzura puterii și revenirea generalului de Gaulle în 1958, marginalizează o SFIO cucerită în 1971 de Franșois Mitterand, care, printr-un acord de uniune a stângii, semnat în 1972, se străduiește cu folos să slăbească PCF. Consolidat prin victoria în alegerile prezidențiale din 1981 și 1988, PS devine forța hegemonică
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
să slăbească PCF. Consolidat prin victoria în alegerile prezidențiale din 1981 și 1988, PS devine forța hegemonică a stângii, în timp ce PCF se marginealizează. în Spania, Portugalia și în Grecia, după ce luaseră ochii în anii 1970, comuniștii sunt, la rândul lor, marginalizați de partide socialiste puternice. Iar între 1956 și 1989, când mișcarea comunistă internațională* nu mai are o organizare formalizată, socialiștii construiesc o puternică internațională. Conflictul deschis de Lenin, în 1903, în sânul socialismului s-a transformat, în 1917, într-o
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
critică oferă puține răspunsuri în legătură cu ascensiunea și decăderea discursurilor. Thomas Risse-Kappen scrie: „Cercetarea despre... «comunitățile epistemice» ale rețelelor transnaționale de cunoaștere a eșuat până acum să precizeze condițiile în care anumite idei sunt alese și influențează politicile, în timp ce altele sunt marginalizate”64. Deloc surprinzător, adepții teoriei critice spun puțin despre motivele pentru care realismul a fost discursul dominant, iar acum fundațiile sale sunt atât de slabe. Cu siguranță, nu prezintă un argument bine definit despre această chestiune importantă. În consecință, este
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sugestii, opinii, informații și nefurnizând niciodată o idee valoroasă. Bales oferă și o formulă simplă de calculare a „taxei de participare” la grup a fiecăruia dintre membrii grupului, putându-se descoperi astfel liderul de opinie al grupului decizional sau persoanele marginalizate în procesul decizional. Tipul de interacțiune dintre membrii grupului decizional. Faptul că între membrii grupurilor decizionale au loc frecvente interacțiuni este de domeniul evidenței. Ceea ce contează însă nu este interacțiunea în sine ci tipul ei. Conducătorul grupului decizional interacționează cu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
tensionate și dezbinate; cei care întrețin relații conflictuale cu șefii; cei aflați la baza piramidei organizaționale (executanții); cei cu salarii mici și fără posibilități de promovare; cei care desfășoară activități ambigui, stresante; cei care practică activități simple, repetitive, monotone; cei marginalizați în procesele decizionale; cei care se simt constrânși nejustificat la locul de muncă. În legătură cu fiecare dintre acești factori au fost făcute o serie de comentarii și s-au formulat diverse explicații. De exemplu, s-a considerat că tinerii sunt mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
sau combătută (criminalii). Marginalitatea nu semnifică În mod necesar o stare negativă; unii artiști, oameni de știință sau alți creatori au nevoie de această stare pentru a putea crea. Marginalizarea Însă se referă la o Îndepărtare, la o excludere. Putem marginaliza o persoană, dar și o mișcare, o idee sau chiar un popor. Cuvântul face trimitere la un proces suferit de cineva sau ceva, spre deosebire de marginalitate, În cazul căreia actorii au ales, cel mai adesea, această stare. Anomie și devianță Acești
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pe scena politică poloneză. C. Perspectivele divizării politice Ultima sursă posibilă de emergență a clivajului provs. anti-Bruxelles în politica poloneză este rolul elitelor intelectuale ale țării. În timp ce baza potențială a dezvoltării mișcării anti-UE se situează în electoratul mai puțin educat, marginalizat din punct de vedere social și cultural, posibilitatea schimbării atitudinilor la nivelul cel mai elevat al ierarhiei sociale, nu este, în general, nici măcar luată în considerare. Electoratul antieuropean a fost atras până în prezent mai ales de partidele antielitiste, precum Liga
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
Noua elită comunistă, în cea mai mare parte neintelectuali, punea în discuție rolul vechilor elite ale capitalului cultural și a obținut în 1968 victoria în conflictul dintre cele două facțiuni ale Partidului Comunist. De fapt, o parte considerabilă a elitelor marginalizate de intelectualitatea liberală a intrat puțin câte puțin în alianța anti-Moscova, alături de opoziția anticomunistă și de Biserica Catolică, adoptând din punctul de vedere al Moscovei o "poziție nationalistă". În concluzie, acest exemplu ar putea fi utilizat ca un cadru de
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
legate de context; aduce un nonagent în poziția subiectului, creează un pivot sintactic. Conform ipotezei lui Shibatani, explicația apariției pasivului în sistemele ergative ar fi faptul că pacientul nu poate fi promovat, pentru că este deja primar, dar agentul poate fi marginalizat din poziția de secundar în poziția de oblic. Deși, de obicei, pasivul apare în limbi acuzative, iar antipasivul, în limbi ergative, Dixon (1994: 149−152) înregistrează limbi preponderent ergative în care există, conform definiției adoptate de acest autor − nu la fel de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
LABRADORIMIUTUT, NUNATSIAVUT, NUNATSIAVUMMIUT) Dialect estic al limbii INUIT, în varietatea INUKTITUT. Ergativitate marcată mai slab decât în dialectele vestice. Construcția ergativă este folosită mai rar decât cea pasivă. În dialectele de est, antipasivul reprezintă deci alegerea nemarcată, iar ergativul este marginalizat. Construcția ditranzitivă și cea aplicativă sunt neobișnuite. LADAKHI Limbă din familia tibeto-birmană, vorbită în India și în zona chineză a Tibetului. Peste 200 000 de vorbitori. Numeroase dialecte. Cazul genitiv are aceeași flexiune cu a ergativului. LAK Limbă din familia
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
plecat, Petru Dumitriu era, alături de Preda, cel mai important prozator român și, deși expulzat din posturile de conducere și influență directă În literatură, prin trilogia Cronică de familie, prin puternica sa personalitate, dar și prin noua sa poziție socială de marginalizat, continua să fie un lider de prim rang, iar Preda, dar și alții, cohorta de critici și de mai tineri creatori, Îl urmăreau cu atenție și admirație nedisimulate. Dumitriu Însă nu și-a Înțeles bine puterea - noua putere ce venea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
de mare poet lui G. Bacovia - până atunci, autorul volumului Plumb trecea drept un poet minor, eroare ce venea probabil din Istoria... lui Călinescu - și, mai ales, o primă și foarte elogioasă cronică la poezia lui Lucian Blaga, care era marginalizat, scos de la catedră, Întreaga sa filozofie fiind atacată grosolan de Crohmălniceanu, Tertulian, Paul Georgescu și alții pe care nu-i mai numesc deoarece, spre deosebire de cei trei citați mai sus, nu aveau altă calitate decât aceea de a fi „câini de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
trebuie să o accepte, dacă nu chiar să i se Închine, „drepturile” lor vechi se cheamă abuzuri sau chiar crime, păturile „de jos” tresar la cea mai măruntă Încălcare a principiilor „inventate” și afirmate de acei scriitori „exaltați”, „apatrizi” sau „marginalizați”, precum Elvețianul J.-J. Rousseau sau acidul Voltaire, prieten cu Frederic al II-lea; sau Diderot, „ateul”, Montesquieu, care propune „Împărțirea puterii În stat”, dând astfel o tribună majoră tocmai acelor „pături sărace”, care, iute, Încep să se chivernisească. Nietzsche
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
nostru Îngâmfat iconoclast, ce vor ei să ne transmită prin mesajele lor cifrate mai mult sau mai puțin, văzând că nu suntem capabili să ne descifrăm visele, cât de cât, observând cu tristețe, cu uimire, că ne-am ucis sau marginalizat profeții! Că nu-i mai recunoaștem, că vocea lor - a Poeților, de exemplu, sau a „nebunilor” din științe și artă! - se Îneacă În hărmălaia „bunului-simț” a atotputernicei mass-media?! De ce ne prezintă această oglindă „neagră”, teribilă, a „feței noastre”? La ce
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]