KorAP: Find »[drukola/base=maria & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...547 >

13,652 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232

care pășește prin viață plină de exuberanță, în căutarea noutății și a aventurii, încasând scatoalce pentru spiritul ei de pionierat. De fapt, pare să se considere o femeie ajunsă la frontierele experienței de viață, o fatală și strălucită combinație de Marie Curie, Anna Karenina și Amelia Earhart. În orice caz, cam asta-i imaginea romantică cu care se duce la culcare băiețelul, după ce ea i-a încheiat nasturii de la pijămăluță și l-a așezat în pătuț, povestindu-i cum a învățat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265

Într-un Lanvin uzat, și aveam În păr agrafa de fildeș a străbunicii mele. Credeam că am o ținută potrivită, dar, când privesc În urmă, e ca și cum aș fi fost Îmbrăcată pentru o Înmormântare - o, mulțumesc frumos, spuse Lauren când Maria reveni cu o carafă de limonadă cu gheață și două pahare Înalte. Scuze. Doamne, cred că va trebui să fumez o țigară. Lauren scotoci În sac și scoase o cutiuță verde din piele de crocodil de mărimea unui etui pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
din nou patinele și apoi ne-am Îndreptat către partea din spate a casei și am intrat În „camera de dimineață“ a lui Lauren. —Ei, „camera de dimineață“ Îi spune Milton. Eu o numesc Camera Albă. Că doar nu sunt Maria Antoaneta... Încă. Milton este atât de extravagant, mormăi ea. Dar eu tot Îl ador. De exemplu, pardoseala aceasta pe care m-a făcut să o pun, zise ea arătând spre podeaua din lemn lustruit de pe coridor. Parchet de Versailles veritabil

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
nu-i așa, iubito? spuse Hunter, sărutându-mi mâna cu afecțiune. Toată lumea râse. Glezna mea fusese atât de inflamată din cauza căzăturii, că evitasem pârtiile și Îmi petrecusem ultimele câteva după-amieze făcând ședințe de fizioterapie la stațiunea balneoclimaterică Les Fermes de Marie. Mai devreme În acea zi mă oprisem la buticul Hermès, unde, la fel ca și Marci, fusesem sedusă de ochelarii Jackie O. Când m-am dus să-i plătesc mi-am dat seama că Marci aproximase cu foarte mare larghețe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

CONSTANTIN MUNTEANU CURSA RAPIDĂ ROMAN Ediția a IIa Coperta: Florentina Vrăbiuță (c) CONTANTIN MUNTEANU (c) EDITURA JUNIMEA, IAȘI ROMÂNIA CONSTANTIN MUNTEANU CURSA RAPIDĂ ROMAN Ediția a IIa EDITURA JUNIMEA IAȘI 2008 Memoriei părinților mei MARIA și NECULAI care au știut să treacă demni prin urgiile secolului XX Fiicei mele IULIA care, la vremea scrierii acestui roman, mi-a inspirat paginile despre copii Gânduri de călător La câțiva ani după Revoluție, când peste țară încă mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
m-a băgat în viteză. Păcat de picioarele ei superbe! Mulțumesc de cafea! Te rog nu uita... Îți spun după-masă ce-am făcut îl asigură Mihai. Vin și eu la autogară. Tot o femeie? Două. Ooo! Două geamantane precizează Mihai. Marie, gata geamantanele? întreabă bătrînul Vlădeanu, oprind căruța la colțul casei. Bătrîna mai inspectează o dată cu privirea cele două geamantane mari, așezate deschise pe cîte două scaune fiecare. Într-unul stau rînduite pachete cu carne proaspătă din porcul tăiat ieri, iar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vezi ce-o să ningă! Ia geamantanele pe rînd, le pune în căruță, pe fîn, trage de pe cerdac un sac de cînepă și-l pune la picioare, urcă în scaun, face cruce și dă bice cailor: Dii, frumoșilor, că vine iarna! Marie, închide tu poarta că mă grăbesc să prind cursa rapidă. O muzică plăcută umple interiorul cald al mașinii. Șoferul conduce calm, cu o mare stăpînire de sine. Călătorii de pe primele locuri privesc înainte, clipind tot mai des, aproape adormiți. În spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
palma peste față, în sus, apăsîndu-și-o puternic pe frunte, lăsînd apoi degetele răsfirate prin părul bogat, semn că încearcă să mai alunge din oboseală. Se ridică încet, merge la bar și lovește furios cu degetul într-un buton al interfonului: Marie, mai vin cafelele? întreabă pe un ton neobișnuit de calm, față de nervozitatea gestului. Imediat se aude vocea menajerei. Săteanu trage de sub bar o cutie de carton, prinde cu degetele gîtul unei sticle, similară cu cea golită, și revine la fotoliu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Vocea din telefon, sigură, apăsată, întregește imaginea fetei în mintea obosită de nesomn a lui Mihai. Inflexiunea vorbelor dă contur feminin, matur, chipului de adolescentă, aprinzînd simțurile, și-așa răvășite, ale lui Mihai, pentru care fata începe să fie o Marie Săteanu tînără, fruct neînceput, gata să i se ofere; trebuie doar mîna lui să se întindă și să-l rupă. "O, Doamne, nu!..." se cutremură Mihai dezgustat de gîndul său. Azi vii pe la noi? aude întrebarea Doinei. Numai dacă mămica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
tablou din Muzeul de Artă a R.S.R.-ului. E icoană veritabilă! ripostează în șoaptă chelnerul m-a costat trei sute. Nu zău?! rîde Lazăr. Ce Isus ai văzut, care să-și lase cucul expus cu atîta inocență privirii muritorilor și ce Marie dă copilului țîță cu atîta naturalețe, afară doar de "Madona cu perna verde", a lui Solario, dar nici aia nu-i icoană, că sfinții ar trebui să aibă aureolă. Exact! N-are aureolă! Să vezi ce-i fac neveste-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
și... ca orice mamă... Te rog, te rog! Nu te înfuria face Mihai un gest de liniștire. Îți înțeleg neliniștea și furia, născute din grija ce o porți Doinei. Te asigur că... N-am venit să mă asiguri! îi retează Maria vorba, făcînd un pas spre el. Am venit să știu, să aflu! Bine, bine șoptește Mihai mai încet însă, că se aude. Se aude! Puțin îmi pasă! Ție, puțin; mie, mai mult. Te pomenești că ai o reputație foarte bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Maria, luminîndu-și pentru o clipă clipă sesizată de Mihai ca un fior -, fruntea ei întinsă tot timpul, ca de adolescentă, trădînd ochiului interesat încremenirea pietrei șlefuite. Mihai ia bricheta de pe masă și aprinde țigările. Cum ți se pare? îl întreabă Maria după ce el duce de cîteva ori țigara la gură. Mă pricep foarte puțin la țigări, aproape deloc. Uite că ai și calități! rîde ușor Maria, rîs în care Mihai ghicește deja primele flăcări ale paharului băut. Vine lîngă fotoliu, se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
să renunți la condiția impusă? Țineți neapărat să vin deseară la dumneavoastră? Nu la mine, la noi. Mihai se ridică de pe marginea patului, ia sticla și toarnă puțin în pahare. Bea, apoi așteaptă cu paharul lîngă buze pînă face și Maria același lucru. Și dacă nu mai vin la voi, deși, surîde el, jucîndu-se cu paharul obsedat cum sînt, aș dori totuși să vin la dumneavoastră?... Hm! pufnește Maria într-un surîs scurt, sorbind vodca pînă la fundul paharului n-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
atunci cînd o ținea în brațe, și șoapta ei de acum îl paralizează pe Mihai, făcîndu-l să roșească tot, în vreme ce, ridicîndu-se imediat, se retrage spre chiuvetă, să bea apă cu paharul în care a avut vodcă. Vreau și eu întinde Maria paharul. Ascultă, ridică privirea spre el cînd i se aduce apa chiar nu mai vrei să vii la noi? Nu, și-n felul acesta voi răspunde dorinței tale de-a o lăsa în pace pe Doina. Ți-am cerut eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
voastre. Nu rămîi pentru că ne consideri doi con-țărani, nedemni de nasul tău fin! Puțin îți pasă dacă, lăsîndu-te admirată de bărbați, îl jignește pe nea Toader sau nu! Ba-mi pasă, și-mi pasă foarte mult, să știi! se ridică Maria brusc din fotoliu, pornind spre fereastră. Dacă azi sînt doctoriță, sînt datorită lui! Cînd alții, din cauza tatălui meu, voiau să mă alunge din facultate, el mi-a oferit protecție: m-a luat de soție! Ba mai mult accentuează Maria, vrînd

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Cînd deschide ochii, trezit pentru că i-a fost atins piciorul din neatenție, Mihai o vede pe Maria chiar în fața sa, gata îmbrăcată, așezîndu-și partea de jos a bluzei, peste fustă, în jurul mijlocului. Dormeai tun, cum dorm călătorii în tren spune Maria simplu, firesc, pe tonul ei alb, de odinioară. Chiar mă-ntrebam dacă să te mai trezesc. Ast' noapte am fost la uzină se scuză Mihai, ridicîndu-se, intimidat de vocea femeii. Să vă fac o cafea? întreabă, mai mult ca să iasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
comporte ca un om civilizat, Da, cînd i se spune clar pentru ce a fost deranjat răspunde Mihai tăios, îndreptîndu-se spre cuier, de unde ia blana Mariei și i-o aduce: Te rog, poate te grăbești. Mă dai afară deci pufnește Maria într-un surîs scurt, ridicîndu-se din fotoliu. Același gest ca al eroului din piesa ta. Gide spunea, parcă: "Cei mai profilici scriitori au scris o singură carte: cartea vieții lor", iar tu, după cîte văd, trăiești din plin. Mulțumesc! zice

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
dacă n-a făcut-o, te rog să uiți; n-aș vrea să am neplăceri. Puteți conta pe cuvîntul meu că n-o să afle. Dacă i-ai spune, ar însemna să-i mărturisești că am fost aici, nu? îi aruncă Maria o privire în care sclipește ironia așternută vizibil în colțul gurii. Te-ar face bucăți, fii sigur, dacă ar afla... Iar dacă mă mai înfurii, îl amenință ea cu arătătorul întins îi spun eu, așa, să știe că și spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
n-aș vrea să ai și certitudini. "Coca Muraru!" tremură toată Maria, cu privirea fixă într-o parte, către un ungher. Parșiva naibii! exclamă ea ca un șuierat de șarpe. Ce-i? întreabă Mihai. Viața asta e-o parșivă clătină Maria afirmativ din cap. Dar mai parșivi sînt cei ce murdăresc și distrug tot ce ating. Tu surîde ea ironică ai avut măcar bunul simț să te fi spălat pe mîini... Dar proasta inspirație de-a-mi fi închipuit că ești femeie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
nu l-aș vizita nici acum." În neclintirea ei, bătrîna, cu expresia feței îmbogățită în lumini de o amintire frumoasă, începe să surîdă. Are impresia că stă la masa de pe terasa restaurantului bucureștean, împreună cu Theo, pe care, în disperarea ei Maria nu mai avea nici o șansă, chiar și cel de la minister, la care au fost în dimineața aceea amîndouă, a strîns din umeri l-a căutat la telefon (aflat de la uzina din Iași), călcînd peste ura și dragostea ce i-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
încerca să o pună pe pat, țipa și se ținea cu mîinile de guler, că, mult timp, pînă spre seară, nu a putut nici haina să și-o lase. Nu te temi că o să ai neplăceri la serviciu ? își amintește Maria Bujoreanu că l-a întrebat pe un ton cald, prietenesc, în clipa cînd fiica ei a ieșit spre bucătărie. Nu, doamnă a rîs Săteanu bine dispus. Mă așteptam la întrebarea asta. Ce credeți că am făcut pînă acum? M-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Doina încearcă Mihai s-o tempereze. Fata își șterge ochii umezi, bea încă o înghițitură bună din paharul cu coniac și continuă să mănînce tăcută, devenind senină, parcă nimic nu s-ar fi întîmplat. Dacă nu mi-ar fi spus Maria azi că nu-i a lui nea Toader, aș fi jurat că-i leit Aglaia și iar i-aș fi strigat: Săteanco, pătimașă ca tot neamul vostru... singurii care se băteau la horă cu alde Vlădeanu." De ce nu vrei să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-i arăți ce condiție materială grozavă ai? De unde-ai mai scos-o și pe asta? rîde Maria. Eu sper că nu ți-am spus așa ceva. Nu; tu ai urlat ca înjunghiată cînd ți-am spus niște vorbe frumoase. Da șoptește Maria pe un ton amar -, vorbe frumoase, Mihai; cînd vă răscolesc hormonii, știți al dracului să compuneți vorbe alese... Din astea mi-a mai spus și altul, unul care, după cîtva timp, cînd a aflat că tata..., mi-a întors spatele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
utilizată în literatură, în nici un caz în piesele tale pe care le cunosc, duce la reușite... Ia stai! tresare Mihai, rămas pe gînduri. Vrei să zici că totuși ai întrerupt...? Eu da. Mama, care rămăsese și ea gravidă, nu răspunde Maria cu simplitate. Doina e a ei, dar nu cu tata, sînt sigură. Cînd mi-a dat hîrtia s-o declar, am modificat doar o cifră, pe 4 în 2, și am declarat-o ca fiind a mea. L-am căutat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întrebat? Acesta-i fostul meu prieten, Teofănescu, iar acesta, prietenul său, doctorul Marcu, cel căruia i-am dat brățara de aur, ca să mă... siluiească. Cei întărîtați de frumoasa Evelina, soția lui Marcu, au la dispoziție aceste două femei... prezentabile rîde Maria ironică, fluturînd pozele. M-au costat douăzeci de mii, dar merită. Dacă vrei un adevărat spectacol, vino deseară... conchide ea plină de ură. Mihai rămîne sprijinit de calorifer, aproape nemișcat, cu privirea aruncată în gol, fără să înțeleagă, fără să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]