1,659 matches
-
-ți iau ceva de băut. De ce să nu vii la mine la hotel. Hai, dragă, doar știi cât îți place. (amestec de franceză incorectă și engleză.) Nou joc de cuvinte bazat pe numele de familie al Selinei: Street (stradă). . Scoică marină foarte netedă și strălucitoare, folosită ca monedă în anumite zone din Africa și Asia. . Termen argotic desemnând o sumă mică de bani. A face presiuni pentru recuperarea unei datorii. . Visual Display Unit - echipament pentru afișarea vizuală a informației, de obicei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
dacă se gândea că asta îl împinsese odată până aproape de sinucidere. Printre genii inteligența își pierde valoarea: se întrec unul pe altul la gătit sau la sex. Tot așa și cu nemuritorii. Când vârsta devine o constantă, ajunge irelevantă.) — Profesia? — Marinară Am fost marinar. își asta părea acum să descrie un alt Vultur-în-Zbor.) — Domeniul de interes? — Eu... poftim? — Domeniul de interes, repetă O’Toole. — Nu prea înțeleg, spuse Vultur-în-Zbor. — Vrei să dai tu explicațiile, De-Două-Ori, oftă O’Toole. între timp eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
l-a dus cu trenul la Casa de copii din Sinaia. Unele detalii din acea clădire i s-au părut, În mod ciudat, cunoscute. Ce fel de coincidență trebuie considerată aceasta? Poate Începe astfel un scenariu de Bildungsfilm? K. Infanteria Marină și forța ei perlocuționară Momentul În care adevărul Infanteriei Marine ar fi putut să vi se dezvăluie și vouă, În sfârșit, a fost ziua În care un copil cu ochii spălăciți și cu părul blond-cânepiu s-a apropiat, sub ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
un băiat, dar fetița asta asa de frumoasă m-a cucerit. Să-i mulțumim Moșului și Moașei că ne-au adus-o în dar și să bem pentru asta! spune turnând șampanie în paharele de cristal. - Am s-o numesc Marina - în dorul mării și al căldurii Soarelui, spune mama, privindu-și fiica ce sugea cu lăcomie. Scumpetea mea, tare mult m-ai chinuit, dar acum, când te privesc, am uitat de toate. - O să-i spunem și Eva - fiindcă e frumoasă
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
în valoare și porțiuni din fostul drum de strajă. La 29 iunie 1972 când s-au împlinit 300 de ani de la sfințire, mănăstirea era la fel ca atunci când a luat ființă. Meritul cel mai mare l-a avut Patriarhul Iustinian Marina, deoarece din poziția sa de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a militat ca această mănăstire să nu se desființeze. Celelalte chinovii din Iași în timpul regimului comunist au devenit parohii sau au ființat ca muzeu. Singura chinovie unde s-a continuat
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
un duhovnic iscusit al multor creștini. Spre sfârșitul vieții s-a retras la Mănăstirea Bucium de lângă Iași, într-un loc cu pravilă după Muntele Athos. La data de 11 august 1945, se tundea în monahism la Mănăstirea Cetățuia, preotul Ioan Marina, care din mai 1948 și până în 26 martie 1977 a fost Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. „În cuvântul rostit după călugărire, a făcut o mărturisire uimitoare: Viața lui, din 1935, după moartea soției, se împletise armonios cu a monahilor de la Mănăstirea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
mai mult masa. După ce am testat mai multe posibilități prin apropiere, m-am oprit asupra lui Cosmic Diner ca loc obișnuit pentru prânz. Mâncarea era cel mult mediocră, dar una din chelnerițe era o portoricană adorabilă pe care o chema Marina, pentru care am făcut rapid o pasiune. Avea jumătate din anii mei și era deja măritată, ceea ce excludea orice idee de legătură între noi, dar era o bucurie să o privești și se purta atât de frumos cu mine, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
am ras și a doua jumătate a sticlei și m-am băgat în pat. Adevărul este (și cum aș putea scrie cartea aceasta, dacă nu spun adevărul?) că am adormit masturbându-mă. Încercând din răsputeri să-mi închipui cum ar arăta Marina Gonzalez fără haine pe ea, am făcut toate eforturile să mă conving că era pe cale să intre în cameră și să se strecoare lângă mine sub așternut, nerăbdătoare să își încolăcească în jurul cărnii mele carnea netedă și caldă. Surpriza de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la gât, ca să fim siguri că stă bine. În timp ce ea moșmondea la încheietoare, în spate, am încercat să mă gândesc la ceva care să-i înfrângă opoziția. Mi-a spus cineva că azi e ziua ta, am zis. Așa e, Marina, sau tipul și-a bătut joc de mine? — Nu azi, mi-a răspuns Marina. Săptămâna viitoare. — Săptămâna asta, săptămâna viitoare, ce mai contează? E curând, iar asta înseamnă că ai intrat deja sub aura zilei tale de naștere. Ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
pe Dimitrios cu voce tunătoare și belicoasă dacă Nathan era acolo, Nathan Glass, am înțeles că domnul Belea folosește numele de cod Roberto Gonzalez. Și am mai înțeles că nici colierul nu se mai afla în casa de marcat. Biata Marina uitase să-l scoată de la gât când se dusese acasă, marți seară. O greșeală minoră, poate, dar nu reușeam să-mi scot din cap felul în care folosise termenul „bum“ când încercase să-mi refuze darul, iar când am legat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
m-a ars ca dogoarea unui fier înroșit. — Nu te îngrijora, a spus el. Nu e vina ta. Dar era vina mea. Eu eram vinovat pentru toată porcăria asta și mă disprețuiam pentru nedreptatea pe care i-o făcusem inocentei Marina. Primul ei impuls fusese de a refuza colierul. Ea știa ce fel de om e soțul ei, dar, în loc să ascult ce-mi spunea, o obligasem să îl primească și mișcarea asta tâmpită, mișcarea asta tâmpită nu adusese decât necazuri. Fir-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la celălalt colier, provocându-mi câteva junghiuri de remușcare în timp ce retrăiam dezastrul pe care îl atrăsesem asupra capului Marinei Gonzalez. Atâtea femei în jur de treizeci de ani, mi-am spus, atâtea vieți de femei tinere învârtindu-se în jurul meu. Marina. Honey Chowder. Nancy Mazzucchelli. Aurora. Rachel. Dintre toate membrele acestui grup, fiica mea mi se părea a fi cea mai echilibrată și mai de succes, cea mai solid așezată pe picioare, în cel mai mic pericol de a fi copleșită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
amețește acest amestec. Sunt atât de beată, că aș putea să-i sărut fiecare centimetru pătrat al corpului. Și aproape că reușesc. Iar el îmi întoarce „serviciul“. Capitolul XXIV Jake trage vânturi în somn. Presupun că sunt de vină ouăle marinate pe care le-a mâncat, fiindcă nu i s-a mai întâmplat până acum. Fereastra e deschisă, iar mirosul nu e chiar atât de nasol. Mai mult, sunt destul de amețită ca să consider asta un semn al naturii sale umane supuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
se înțelegea tot pe mutește; Mona, sora lui Dan, psihopată ca și el, cu ochișorii galbeni sticlind de ură, singura care era admisă la Vrăjitroaca; Fiordalis, fata unor greci care se numeau Zorzon; Marinela, căreia Jan îi cânta pe melodia Marina, Marina, Marina cuvintele "Blondă, blondă, blondă, 'naltă cât o sondă", în fine, Iolanda, care mi-a apărut în vis. Nu vreau să insist mai mult asupra lor. Toți acești norișori colorați și parfumați sânt doar pitorești, iar eu nu-mi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
înțelegea tot pe mutește; Mona, sora lui Dan, psihopată ca și el, cu ochișorii galbeni sticlind de ură, singura care era admisă la Vrăjitroaca; Fiordalis, fata unor greci care se numeau Zorzon; Marinela, căreia Jan îi cânta pe melodia Marina, Marina, Marina cuvintele "Blondă, blondă, blondă, 'naltă cât o sondă", în fine, Iolanda, care mi-a apărut în vis. Nu vreau să insist mai mult asupra lor. Toți acești norișori colorați și parfumați sânt doar pitorești, iar eu nu-mi pot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
tot pe mutește; Mona, sora lui Dan, psihopată ca și el, cu ochișorii galbeni sticlind de ură, singura care era admisă la Vrăjitroaca; Fiordalis, fata unor greci care se numeau Zorzon; Marinela, căreia Jan îi cânta pe melodia Marina, Marina, Marina cuvintele "Blondă, blondă, blondă, 'naltă cât o sondă", în fine, Iolanda, care mi-a apărut în vis. Nu vreau să insist mai mult asupra lor. Toți acești norișori colorați și parfumați sânt doar pitorești, iar eu nu-mi pot permite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
necesse! adăugă cineva. Necunoscuta își scutură de câteva ori, cu gesturi scurte, pletele și zâmbi din nou. - Te cunosc bine, spuse. De aceea am îndrăznit să te caut pe o vreme ca asta, deși nu știi cine sunt. Eu sunt Marina Darvari. - Nu. Nu cred că ne-am cunoscut. - Dar nu e vorba de mine. E vorba de o fetiță, un fel de nepoată de-a mea. O fetiță bolnavă, într-o odăiță întunecată și umedă, și nici o păpușă, nici un ursuleț
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o mai face să râdă... Numai rouă dacă-ar bea, Cu cenușă, scrum de stea... recită melancolic un tânăr cu fruntea larg descoperită. Apoi, înclinîndu-se, adăugă: Numele meu e Petru Lorinț. Student în anul III. Conservator și Facultatea de Litere. Marina îl privi adânc, cu gravitate, ca și cum și-ar fi cumpănit bine răspunsul, apoi își plecă fruntea. - E adevărat, spuse. Poate că nici nu-ți dai seama cât este de adevărat!... Dar nici măcar ninsoarea, chiar acolo, la fereastră, nu o mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Numele meu este Maria Daria Maria, dar mi se spune Maria da Maria. Eu nu fac parte din trupa lui Ieronim, eu sunt muzicantă. Violoncelistă. Dar mă fascinează ideea lui. Închipuiți-vă că... - Cred că am înțeles ceva, o întrerupse Marina. Scena se petrece într-un lagăr de concentrare și de exterminare; să-i spunem, Buchenwald... Maria da Maria întoarse brusc capul către ceilalți și-i privi speriată. - Dar cum ați ghicit? Ați aflat de la cineva? Marina își scutură din nou
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
de Zeiță, o nevoie personală, adăugă coborând ușor glasul. Manole o privea stânjenit, neștiind ce să facă cu mâinile. - Ne-am învățat cu ea, cu Zeița, spuse în cele din urmă. Ne va lipsi... - Un an trece repede, îl întrerupse Marina. Și când veți vedea ce vă aduc în loc!... Traversă repede salonul, deschise ușa și, după câteva minute, se întoarse însoțită de o foarte tânără pereche. - Proaspăt logodiți, îi prezentă ea. Apoi, tustrei, cu mare grijă, începură să desfacă sforile și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să-i spun doar atît: că nu e nevoie să caute începutul, pentru că îl va găsi de la sine, fără nici un efort. De-abia atunci Maria da Maria își dădu seama că plânge. - De ce te uiți așa la mine? o întrebă Marina. Pentru că plâng sau pentru că ți se pare c-am îmbătrînit peste noapte? Nu-i lăsă timp să răspundă. - Ah! dacă aș ști să răspund la întrebarea aceasta, câte alte răspunsuri nu ne-ar cere să le mai întrebăm o dată, și
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
umeri, apoi își apăsă bascul pe frunte. - De ce să-mi pară rău? spuse întorcînd capul spre casă. Era de mult o ruină. Până și șoarecii o părăsiseră... - Întrebam așa, cum am învățat la școală, dar și din anumite romane, reluă Marina după o lungă tăcere. Trecutul. Urmele sfinte ale trecutului... - O parte din viața mea care se duce, o întrerupse Ieronim, copilăria și adolescența mea, îngropate pentru totdeauna, fără urme etcetera, etcetera... Și pentru că îl vedea că privește visător brațul macaralei
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o voce caldă, schimbată, privim și de data aceasta petele de pe zid, petele pe care ni le-ai arătat astă-iarnă. Multă vreme n-am înțeles ce voiai să spui. Dar, acum cred că încep să înțeleg. - Numai atît? îl întrerupse Marina, hotărîndu-se brusc să închidă umbrela. Numai să înțelegi? - Așteaptă, continuă Ieronim zâmbind, făceam doar istoria descoperirii mele... Camionul se urni brusc, și Ieronim începu să-și șteargă, cu o copilărească încîntare, stropii de noroi de pe bărbie. - Lecția era prea simplă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
atent, căci este periculos mai ales în curbele mai accentuate. Aceasta este situația între Alassio și Andora, și apoi, la fel, până la Cervo, unde Via Aurelia este mai mult în pantă lină de urcare, și tot așa continuă spre Diano Marina și până la Imperia, deci pe o distanță de aprox. 20 km. Imi zic că nu este bine să pun Providența divină la încercare, și cu teama cuibărită în suflet, după mai multe ore de mers în aceste condiții ajung la
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Gură de Aur, ale Sfinților Mucenici uciși în Muntele Sinai, Rait și Ierusalim, ale Sfântului Apostol Filip, ale Sfântului Apostol Andrei, ale Sfântului Ioan cel Nou de 69 la Suceava, ale Sfântului Mucenic și Arhidiacon Ștefan, ale Sfintei Mare Mucenițe Marina, ale Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul, ale Sfântului Cuvios Serafim de Sarov și a Sfântului Cuvios Ioan Iacob Hozevitul; spre bucuria și binecuvântarea viețuitorilor mănăstirii și a credincioșilor ce vin să se închine cu multă evlavie și credință. Căci rugăciunea este
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]