1,154 matches
-
veteranilor Brigăzii 1. Cum Își petrec ele o seară de iarnă liberă? După ce spală vasele și strâng În bucătărie, probabil se adună toate trei În camera de zi. Fima Își imagină Încăperea sobră, puritană, În care se găseau un orologiu maro, cu litere latine În loc de cifre, un bufet și o masă rotundă, grea, cu picioare groase și scaune negre cu spătare drepte. Un câine cu blană gri stă ghemuit pe covor În colțul camerei. Pe pianul Închis, pe masă, pe bufetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
aur, pe care obișnuia să-i pescuiască Încet cu lingura când era mic. În fiecare vineri maică-sa Îl aștepta la poarta școlii la amiază, cu coada ei blondă Încadrându-i capul ca o coroană și un fel de pieptene maro, făcut din carapace de broască țestoasă, Înfipt În șuvițele aurii de pe ceafă. Mergeau Împreună după cumpărături de ultim moment În piața Mahane Yehuda, el cu ghiozdanul În spate și ea cu sacoșa În mână, iar pe unul din degetele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și simplu am crezut... — Cine ți-a permis? —Adevărul e... — Și unde e acest testament? —Aici. În geanta mea. Dă-mi-l. —Acum? Fima se ridică, Îi luă din mână servieta neagră, o deschise și scoase din ea un plic maro. Ieși fără o vorbă pe terasă, ca să fie singur, chiar În locul În care stătuseră părinții săi În acea vineri seară, acum o mie de ani, când i se păruseră doi naufragiați pe o insulă pustie. Lumina amurgului se stinsese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și cornul cu scrumbie marinată pe care Teddy i le pusese În față. Îndepărtă brațul lui Uri, care Îi Înconjura umerii. Refuză pătura de lână pe care Șula i-o Întinse ca să-și acopere genunchii. Îi dădu Înapoi Ninei plicul maro pe care Îl scosese mai Înainte din geanta ei și o rugă să deschidă testamentul și să-l citească cu voce tare. —Acum? —Acum. — Cu toate că uzanța... —Cu toate că uzanța! —Dar, Fima... —Acum, te rog. După o scurtă ezitare și un schimb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
benzină, un bărbat a cărui forță întrecea media obișnuită, scosese avionul american din Greifensee, acolo unde aterizase de urgență și apoi se scufundase și îl adusese din nefericire aici, unde stătea printre case ca o apariție stranie și amenințătoare. Table maro nituite acopereau aripile și corpul avionului, elicea era îndoită, botul ridicat spre cer, iar Felix și cu mine ne strecuram în arealul ăla neîngrădit de nimic, pătrundeam înăuntrul aparatului B27, ședeam în fotoliile rotative ale cabinei de tragere, ne cățăram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
purta un costum din gabardină de culoare deschisă, la cămașa albă o cravată de mătase de nuanță închisă, prinsă cu un ac de aur. Picioarele, pe care le ținea întinse și depărtate mult unul de celălalt, erau vârâte în pantofi maro din piele de căprioară, un model italian, iar faptul că șosetele în carouri ieșeau la iveală de sub tivul pantalonilor era un detaliu care nu-i putea scăpa lui Madame H. Aceasta stătea ca o sculptură pe marginea scaunului și inerția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care-mi scotea în evidență sânii pe care știam că-i posed, dar mă străduisem întreaga mea viață să-i ascund. Arătam altfel. Nu am găsit decât o pereche dintre pantofii Mariei în care puteam să stau în picioare. Erau maro cu auriu și cu tocuri de 18 cm. Bun, asta nu e adevărat. Dar erau sigur mai înalte de 3 cm, ceea ce mă făcea să mă simt nesigură și să mă ia cu amețeli. Poate amețeala era un simptom de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
inspectă colecția mea impresionantă (după părerea mea) de încălțăminte practică de foarte bună calitate, oftă și-și introduse cu grijă picioarele (încălțate cu cea mai bună pereche a mea de șosete Stăpânul Inelelor - singurele curate) într-o pereche de mocasini maro închis cu niște ciucurași drăguți. Arăți grozav! am spus eu admirând rezultatul. Hei, îți dai seama că asta e prima dată când a trebuit să te îmbraci ca mine, pe când eu a trebuit să mă îmbrac cu tot soiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
e cel mai bun. Pe aici, Jenny. Toffee. Am avut un ursuleț panda pe care-l chema Toffee. Un semn bun. Am traversat curtea în spatele ei și l-am privit cu groază pe un băiat aducând spre noi un animal maro și masiv. —Samson! Înainte s-apuc să fug urlând, Ed își salută calul foarte entuziasmat. Precum John Wayne, se ridică în șa. Eu am închis ochii recunoscătoare lăsându-mi inima să înceapă să pompeze sânge din nou. Când am deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
m-am așteptat pe bune să văd copacii smulși din rădăcini. E... e o greșeală la mijloc, m-am bâlbâit eu. Nu poate fi Toffee. Cu un nume ca Toffee, te aștepți să fie mic și drăgălaș și măcar să fie maro. —Toffee e prescurtarea de la Treacle Toffee 1, îmi explică Brenda. Ei bine, asta mi se părea înșelăciune pe față și mă gândeam că aș putea s-o dau în judecată pe Brenda în baza Trade Description Act2. Un asemenea cal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Uitase că, În urmă cu douăzeci de ani, Înainte de a fi fost avansat creol autentic, se exprima și el În același chip, cu s-uri tărăgănate și risipă de gesturi. Savastano și-a potrivit cravata și și-a zvârlit pălăria maro pe unul din cele două paturi reglementar suprapuse. Era brunet, băiat bun și ușor antipatic. — Don Molinari mi-a zis că să vă scot din țâțâne, a lămurit. Viu pentru crima sângeroasă de la hanu Noul Imparțial. Misteru ei ține În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Towers. În după-amiaza în care Godfrey urma să plece la aerodromul din Hucknall în prima etapă a misiunii - despre care soția și sora lui aveau doar o idee vagă - el a avut o lungă discuție personală cu Lawrence în biroul maro. Nu vor fi cunoscute niciodată detaliile acestei discuții. După plecarea lui, ambele femei au fost cuprinse de neliniște; Mildred, de îngrijorarea firească a unei soții și viitoare mame al cărei soț plecase într-o misiune importantă cu un rezultat nesigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu mi-am pierdut niciodată credința, încă de când eram mic, în puterea scrisorilor de a-mi transforma existența. E suficient să zăresc un plic pe preșul din fața ușii și mă cuprinde speranța, fie ea și efemeră. Trebuie spus că plicurile maro au rareori acest efect; plicurile cu fereastră, niciodată. Dar mai este și plicul alb cu scris de mână, acel splendid dreptunghi al probabilității pure care chiar s-a dovedit a fi, în câteva rânduri, nici mai mult nici mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
granița dintre domeniul public și cel privat, era un mic iaz mocirlos în care înotau rațe și venea din când în când câte o gâscă. Ori de câte ori ne duceam acolo nu uitam niciodată să aducem cu noi o pungă de hârtie maro plină cu pâine veche pe care o aruncam în apă sau, uneori, cutezam s-o legăn prin gardul de sârmă până când gâștele se apropiau și o ciuguleau dintre degetele mele întinse. — Asta trebuie să fie ferma care se vede din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am avut Încotro și m-am bălăbănit ca o girafă dezechilibrată, Încălțată cum eram Într-un pantof cu talpă plată și celălalt cu toc de zece centimetri. Un scurt popas la Dulap, unde am găsit o pereche nou-nouță de cizmulițe maro marca Jimmy Choo până la genunchi, care se potriveau perfect cu fusta din piele pe care am Înșfăcat-o, iar pantalonii din piele Întoarsă au aterizat În mormanul cu rufe „haute couture“ (prețul curățătoriei chimice e de minimum șaptezeci și cinci de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de tul și șifon și părea că s-ar potrivi mai bine la o petrecere În aer liber din Charleston. Una dintre fuste era din material decolorat de jeanși și avea gata prinsă la brâu o curea gigantică din piele maro, iar alta era confecționată dintr-un soi de material sclipitor, argintiu, cu dublură tot argintie, dar ceva mai opacă. Ce naiba să facem noi cu toate astea? — Sfinte Sisoe, s-ar zice că Mirandei Îi plac fustele, nu-i așa? am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
caz, tâmpiții de la departamentul de modă habar n-au ce-i place. Uită-te numai la asta, e oribilă! Și a ridicat o fustă absolut superbă, unduioasă, ceva mai elegantă decât celelalte, cu mici picățele aurii sclipind de pe un fond maro Închis. — Mda, m-am declarat eu de acord, de o manieră la care aveam să apelez de mii de ori de acum Înainte ca să aprob orice-ar fi spus, numai să o fac să tacă din gură. Arată oribil, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
o săptămână teribil de lungă și, pentru că te cunosc, mi-am Închipuit că nu te-ai obosit să te duci să mănânci, așa că ți-am adus eu ceva de mâncare. Și a dat la iveală o pungă mare din hârtie maro, din cele pe care le găsești la magazinele alimentare de modă veche, pe care transpăreau deja niște delicioase pete de grăsime. Și am realizat brus că mi-e o foame de lup. — Nu se poate! De unde ai știut că zac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
chiar am bătut din palme, deși În imaginația mea a răsărit, pentru o clipită, expresia dezaprobatoare de pe chipul Mirandei, care spunea: „Tu? Tu chiar mănânci un hamburger?“ — Stai, că n-am terminat Încă. Ia uite aici. Și din punga lui maro au ieșit o mână de lumânări cu aromă de vanilie, o sticlă de vin roșu și două pahare de carton. — Glumești, am zis cu voce domoală, nevenindu-mi a crede că făcuse toate astea pentru mine, după ce eu anulasem Întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
uneia din pungi pe covor, lângă biroul meu și am Început să-l sortez. Erau acolo două perechi de pantaloni Joseph, una caramel, cealaltă antracit, ambele lungi, cu talie joasă, dintr-o lână incredibil de moale. O pereche de pantaloni maro din piele, marca Gucci, dădeau impresia că sunt În stare să facă din orice grăsună un fotomodel, În vreme ce două perechi de jeanși Marc Jacobs, perfect prespălați, păreau croiți anume pentru mine. Erau acolo și opt sau nouă articole pentru partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ton relaxat. Tata a intrat și a deschis punga pe care o cărase toată ziua după el, În care presupusesem că se află treningul În care avea să joace squash mai târziu. Dar el a scos din ea o cutie maro pe care scria „Ediție limitată!“. Scrabble. Ediție de colecție, În care tabla era montată pe propriul suport, iar plăcuțele aveau marginile ușor ridicate, pentru ca literele să nu alunece. Îl admiram amândoi de vreo zece ani Încoace În magazinul special de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
foarte multă vreme. Purta niște jeansi strâmți, prespălați, până la genunchi, care‑i scoteau În evidență forma șoldurilor, la care potrivise o ie albă, cu model floral. O pereche de șlapi, pe care n‑o văzusem niciodată până atunci - din piele maro, cu breteluțe și mărgele turcoaz - Îi completau toaleta. Se și machiase, iar buclele ei păreau să fi avut contact cu un uscător de păr la un moment dat În decursul ultimelor douăzeci și patru de ore. — Arăți superb, i‑am zis eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am aflat ulterior, Într‑adevăr nu se obosise. De ce să o fac? râsese ea. Doar oamenii ăștia nu vin aici ca să se uite la mine. Părul ei castaniu era curat și drept, dar pieptănat fără un stil anume, iar pantofii maro fără toc nu erau câtuși de puțin În ton cu moda. Dar ochii albaștri erau strălucitori și blânzi și mi‑am dat seama instantaneu că aveam să o plac. — Tu trebuie să fii Ilana, am zis eu și am simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
avea umerii lați, pe cînd Duncan era suplu; era bronzat, cu o față plesnind de sănătate, și Într-o formă trăsnet. Era Îmbrăcat cu niște pantaloni din catifea reiată, cu o cămașă cu gulerul răsfrînt și o haină din tweed maro, cu petice de piele la coate. Avea un săculeț ca un rucsac de autostopist, iar cureaua Îi stătea de-a curmezișul pe piept. Părul blond era lung - Duncan, desigur, Îl văzuse doar tuns scurt - și nu era dat cu briantină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu asta spune. Vocea ei spune că e o gazdă ofensată și plină de Înciudare. Care cină de Anul Nou? După câteva minute de săpături În grămada de pe masa din hol - broșuri cu mâncare indiană tandoori, frunze uscate, o mănușă maro fără degete desperecheată - descopăr un teanc de scrisori de Crăciun nedesfăcute. Mă uit printre plicuri până când Îl găsesc pe cel cu scrisul caligrafic al lui Janine. Înăuntru, o felicitare cu un montaj de fotografii: Graham, Janine și copiii lor perfecți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]