1,400 matches
-
La toamnă ăștia atâta așteaptă! Pici la admitere, te-au și încălțat! Trageri, cu duiumul! Noaptea, cu masca de gaze pe față! Și nu la poligon. Pe cine știe ce câmp nenorocit, plin de smârcuri împuțite. Treceau pe lângă movile vechi de zgură, maronii, aproape conice, brăzdate dinspre vârf către bază de albii miniaturale săpate mărunt, șerpuit prin zgrunțuri de apa ploilor din ultimii ani. Ici și colo zăceau colaci ruginiți de sârmă ghimpată. Și casele din margine tot nu se iviseră. În schimb
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
pe covertă, Juan și nu mai importă cum, un matroz nenorocit, scuipa cu sârg resturi de tutun peste bord în totală necunoaștere a faptului că respectiva plantă încă nu fusese descoperită de europeni. Dar ce-i asta? La capătul smocului maroniu un alt maroniu tivit cu verde nu putea fi decât... Pămâââânt!!!!!! La acest strigăt amiralul Columb țâșni pe punte gata săl dărâme pe respectivul sol al speranței. Bine, bă amărâtule, bidon turtit, iubitule! Unde vezi tu Pământ că io nu
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și nu mai importă cum, un matroz nenorocit, scuipa cu sârg resturi de tutun peste bord în totală necunoaștere a faptului că respectiva plantă încă nu fusese descoperită de europeni. Dar ce-i asta? La capătul smocului maroniu un alt maroniu tivit cu verde nu putea fi decât... Pămâââânt!!!!!! La acest strigăt amiralul Columb țâșni pe punte gata săl dărâme pe respectivul sol al speranței. Bine, bă amărâtule, bidon turtit, iubitule! Unde vezi tu Pământ că io nu văz ?! În față
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
pasărea a început a ciuguli din carnea sângerândă. Se vedea cât de colo că-i plăcea. A mâncat pe săturate, după care a zburat pe trupul inert al ursului. Avea aer de învingător. îndată și-a șters ciocul de blana maronie și a început să-și lustruiască penele de pe aripi. După ce vânătorul a luat blana ursului și cât a putut din carnea acestuia, îndreptându-se către casă, a băgat de seamă că pe deasupra lui zbura, la joasă înălțime, și pasărea. Ajungând
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
Așa ar trebui să fie toți jurnaliștii - invizibili. Ca să nu creadă lumea că sunt pisicile cuiva. Dar, vai, în visul ăsta, acum, pe aici pe unde mergem noi, nu există nici o frunză verde. Pretutindeni văd numai frunze uscate, galbene- maronii, pământ pârjolit, fără flori, fără păsări... Munții cei bogați în păduri au cam chelit și ei, pentru că arborii lor s-au prăbușit, unul câte unul, de boală, de furtuni, sau sub secure... Fără arbori, munților le-a fugit pământul de pe
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
am bătut la jocul de scroob, fără permisiunea ta. - Oh! Tăcu, păru că înțelege. Apoi spuse: - Cred că ai dreptate. Mama îl apucă de mână pe fiu. - În ordine, scumpule, hai du-te! Îl duse de mână până la o ușă maronie din partea dreaptă, o deschise și strigă la cineva care evident, se afla acolo: - V-a sosit elevul. E timpul pentru lecții. Îi fu destul de dificil lui Gosseyn să vizualizeze reacția profesorului la aceste cuvinte. Oricine ar fi fost el, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
meu. O mulțime de copii, unii în costum de baie, dar cei mai mulți în cămășuțe și lenjerie de corp împroșcau cu apă în jur ori mișunau pe plajă. Fețe surîzătoare, picioare subțiratice, burți, umeri, piei albe și roz și roșii și maronii și peste toate o ploaie de stropi de apă și sclipiri de soare, un văl strălucitor de voie bună. Am respirat adînc. Mi-am scos pantofii. Și șosetele. I-am lăsat în urma mea pe nisip și, îmbrăcat în pantalonii mei
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
un întreg grup de statuete, pentru că în jurul figurii lui Neptun, zeul mării, ridicîndu-și tridentul și barba din valurile de bronz, acolo se mai aflau pești, plante unduitoare și chipurile zîmbitoare a trei nimfe, toate sculptate în același material de un maroniu închis, strălucitor. N-am avut probleme în a-l găsi minunat și sînt sigur că și David era la fel de mîndru de el ca și mine, dar a spus "kitsch glorios" și nu s-a ostenit să privească înspre obiect, care
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
în vreme ce executam primele bătăi și simțeam cît de obosite și îndurerate erau încă trupurile noastre, am ridicat privirea și am văzut că se oprise la jumătatea drumului dintre apă și terasă, cu părul lui tuns periuță, fața cărnoasă, cu costumul maroniu și, cu ghetele în ciuda căldurii, pe treptele de oțel. Ne-am îndepărtat și curînd, el a fost doar o siluetă cu forme ușor rotunjite pe fundalul alb al clubului. A ridicat mîna. A fost ultima oară cînd l-am văzut
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de copii. Cu dulciuri, numai cu dulciuri îi hrănea, și uite ce s-a ales din ei. Deschide gura! îi porunci ea fetiței, care își deschise supusă gura și-și arătă gingiile de sus și de jos cu mici puncte maronii și spații între ele. Uită-te la asta! Aproape bebeluș, și fără un dinte sănătos în gură. — Ce s-a întîmplat după aia? întrebă Lanark. — Am strigat „Susy!“ și copiii au urlat și mi-au zis că mămica lor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
întunecat al feței sale și răsfrîngerea nedeslușită a dormitorului în spatele geamului. îl copleșiră dezgustul, iritarea și unele fantezii sexuale legate de Rima. Se duse brusc la garderob și deschise unicul sertar mare de jos. înăuntru nu era nimic în afară de hîrtia maronie de pe fundul lui. Scoase hîrtia, o împături în dreptunghiuri îngrijite și, rupînd-o atent de-a lungul marginilor, făcu un teanc de aproape douăzeci de foi. Scoțînd sertarul, îl propti pe verticală lîngă scaun și puse hîrtia pe el, apoi scoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și ridică ochii, aruncîndu-mi un zîmbet onctuos, șovăitor. Avea o față frumosă, cu bărbie îngustă și părul unsuros și ușor ondulat îi era dat pe spate, cu un zuluf mărunt la ceafă. Purta un papion maro, o haină cu revere maronii lungă pînă la genunchi, pantaloni negri strîmți și pantofi maro din piele întoarsă. Avea un accent molatic și pronunța vocalele oarecum plîngăreț. — Sînteți nou-venit în locurile astea, nu-i așa? — Da, i-am răspuns. — Am venit să vă ajut. Puteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
compartimentul de tren, și o clipă am crezut că-mi amintesc un cuvînt scurt care începea cu Th sau Gr, dar mi s-a șters din minte. Primul nume pe care mi-l aminteam era unul tipărit sub o fotografie maronie cu turle și copaci pe vîrful unui deal, fixată pe peretele compartimentului. O văzusem cînd dădusem rucsacul jos. I-am spus că mă cheamă Lanark. A scris numele pe fișă zicînd: — Duceți-o la cabinet și dați-o doctorului care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se așeză în colțul unei canapele și adormi. Se trezi după mult timp. Paharul cu ceai era rece pe masă, în fața lui, iar el asculta o conversație între doi oameni de afaceri. Urechea îi era la cîțiva centimetri de draperia maronie groasă care despărțea canapeaua lui de masa lor și, evident, nu-și dădeau seama că erau auziți. — ...Dodd e de partea noastră. La urma urmelor, Corporația nu are altceva de făcut decît să lumineze străzile și să mențină tramvaiele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de parcă ar fi fost surprinsă și contrariată. Lui Lanark îi venea să-i facă cu mîna, ca băiatul, să deschidă fereastra și să-i strige cîteva cuvinte liniștitoare, dar pe stradă trecu o căruță de lăptar trasă de un cal maroniu, și cînd se uită înapoi, nu mai era nimeni la bovindou. Această viziune îl afectă profund pe Lanark. Coborî jaluzelele să blocheze altă scenă care-ar fi putut s-o înlocuiască, și se duse în salon, simțindu-se foarte obosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pîine prăjită la etaj pe o tavă, în timp ce fermierul, copiii lui și cu mine mîncam porridge la masa din bucătărie. Toate amintirile mele de la fermă sînt încărcate cu ouă. Pe cînd cotrobăiam prin hambar, odată am găsit mai multe ouă maronii într-o grămadă de urzici din spatele unei căruțe vechi. Priveliștea era surprinzătoare, căci ouăle ne veneau de obicei din cotețele din lemn aflate pe cîmpul din vecinătate. M-am dus agale pînă în bucătărie ca să-i spun cuiva. Acolo era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scurte peisaje montane sau marine și, într-un sfîrșit, valuri imense și line la poalele unei stînci. CARTEA îNTÎI VEZI ȘI GRAVURA CAPITOLUL 12. începe războiul Duncan Thaw trase o linie albastră în partea de sus a hîrtiei și una maronie jos. Desenă apoi un uriaș cu o prințesă răpită pe linia maronie, și pentru că nu putea s-o deseneze frumos pe prințesă, îl reprezentă pe uriaș cărînd un sac. Prințesa era în sac. Taică-său îl privi peste umăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
line la poalele unei stînci. CARTEA îNTÎI VEZI ȘI GRAVURA CAPITOLUL 12. începe războiul Duncan Thaw trase o linie albastră în partea de sus a hîrtiei și una maronie jos. Desenă apoi un uriaș cu o prințesă răpită pe linia maronie, și pentru că nu putea s-o deseneze frumos pe prințesă, îl reprezentă pe uriaș cărînd un sac. Prințesa era în sac. Taică-său îl privi peste umăr și spuse: — Ce desenezi? — Un morar alergînd spre moară cu un sac de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unde abia putea respira și se trezea urlînd că e mort. I-au apărut bășici pe scrot și autobuzul i-a dus la Infirmeria Regală, unde profesori bătrîni s-au uitat între picioarele lui și l-au uns cu vaselină maronie care înțepa bășicile și mirosea a tar. Autobuzul era mereu aglomerat, Ruth plîngea, mama era ostenită, iar Thaw plictisit, deși odată un bețivan s-a ridicat și i-a sîcîit pe toți încercînd să-i forțeze să cînte. Apoi, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că lăsase viroaga în urmă, dar în teritoriul deschis și liniștit al mlaștinii se simțea o stare de neliniște pe care visele cu ochii deschiși nu aveau cum să o ignore. Zgomotul principal venea dinspre apa care curgea liber și maroniu, auriu-maroniu în locurile unde o bătea soarele, în firicele de apă nu mai mari decît latul unei palme. în anumite locuri, frunzele și rădăcinile buruienilor se împletiseră peste ele și le puteai urma cursul după susurul melodios de sub covorul verde-violet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și se opri, lăsîndu-l într-o poziție absurdă, cu genunchii mai sus decît capul dat pe spate. Copacul nu mai foșni. Fiecare ramură și frunză încremeni fotografic, și, la fel ca în vechile fotografii, culoarea se estompă, scena devenind monocromă, maronie. Lanark o privi prin fereastra salonului și zise dus pe gînduri: — Thaw nu se pricepea să fie fericit. Chiar deloc, spuse oracolul. — Totuși, e un sfîrșit aproape fericit. O poveste se poate sfîrși întotdeauna fericit dacă o oprești într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
duzină după Rossini și Verdi, cîntece de Burns și traduceri sentimentale din galeză: Ca’ the Yowes și By the Light of the Peat-Fire-Flame. Numele de fată al mamei, cu care nu era obișnuit, era scris cu litere mari, cu cerneală maronie, deja fanată, pe coperta interioară alături de adresa bunicilor din Cumberland Road și data la care fuseseră cumpărate: nici una mai devreme de 1917 sau mai tîrziu de 1929, cînd se măritase. împins de o curiozitate neașteptată, se uită la fotografia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
suculența lor tropicală. Pentru a indica distanța și greutatea, trebuiau să fie amestecate între ele și cu alb, negru sau ocru. Cu toate astea, magia consta în faptul că perii ăștia de porc strînși de un băț, care întindeau noroiul maroniu și uleios, puteau trasa conturul dealurilor pe fundalul zorilor. în timp ce aplica vopseaua, mintea lui devenea o simplă legătură între mînă, culoare, ochi și tavan. Atunci cînd cobora să vadă lucrarea de la nivelul podelei, trăia uneori momente de bucurie egoistă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl privi lung și cu mare atenție. Lanark își ridică brațele implorator și-și dădu seama că erau împuțite. Vesta îi era descheiată, iar costumul mototolit. în cameră plutea un miros urît și observă, cutremurat, că venea de la o pată maronie întărită de pe cracul pantalonului. — îmi dau seama că arăt respingător, dar politicienii nu sînt întotdeauna înțelepți! Vă rog! Nu vă cer asta pentru mine, ci pentru oamenii pe care-i reprezint. Faceți-mi legătura cu Wilkins! Sergentul oftă. Luă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cercului era gol. Mai departe, la dreapta, Weems stătea lîngă lordul și lady Monboddo. Microfoane se îțeau dintr-un strat jos de trandafiri așezat pe fața de masă. Toți oaspeții din partea aceea erau roz. De cealaltă parte, erau costelivi și maronii, incluzîndu-i pe cei cinci membri ai blocului negru care stăteau chiar în fața lui Monboddo. Cîțiva delegați de culoare vorbeau încet și nu dădeau atenție discursului. Weems spunea: — ... pentru mine va fi un lucru mult prea profund, cred, și ce voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]