1,388 matches
-
este alcătuită exclusiv din desăvârșiți, adică din oameni fără pată din punct de vedere moral și spiritual. Păcătoșii sunt, așadar, excluși din această venerabilă și imaculată instituție, din pricina condiției lor. Idealul donatiștilor, ca al oricărei mișcări elitiste din epocă, rămâne martiriul, iar dușmanul lor necruțător, puterea laică identificată, desigur, cu Imperiul Roman. Biserica donatistă are la origine situația dramatică pe care persecuția lui Dioclețian a creat‑o în sânul comunităților creștine din Africa (303‑305). În timpul acestei persecuții, nu doar unul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
strămoșii lor. Revalorizată și resistematizată, legenda putea legitima separarea lor de lume, modul lor de viață ascetică și mai ales poziția critică față de triburile din Ierusalim. Testamentul lui Neftali 6, 6‑7 (a doua jumătate a primului secol î.Cr.) și Martiriul lui Isaia 3, 2, scriere a cărei redactare finală datează din secolele al II‑lea și al III‑lea d.Cr., vorbesc foarte pe scurt despre triburile pierdute, cea din urmă făcând de asemenea aluzie, ca și 4 Ezdra, „la munții
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a scos din temniță, pentru că voia ca Petru să mai trăiască. [...] Pe Pavel l‑a scăpat din primejdii nenumărate, căci așa a voit. [...] Pe Ștefan l‑a lăsat să fie ucis cu pietre de evrei, dar când acesta a suferit martiriul, El l‑a încununat” (II, 36). . În opinia lui Hipolit, așadar, Nabuchodonosor cade în puterea diavolului, este posedat pierzându‑și astfel controlul asupra facultăților mentale. . Dan. 4. . III, 4: „Când inima lui s‑a mândrit și el s‑a ridicat
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Cât despre ucenica sa, Maxima, aceasta învăța că sfârșitul lumii avea să se producă imediat după moartea sa. Montaniștii cereau o credință necondiționată și predicau iminența venirii lui Cristos și arătarea Ierusalimului ceresc pe pământ. Desconsiderau instituțiile politice și încurajau martiriul. Aceeași observație la E. Norelli, L’Anticristo..., pp. 51‑52. E. Norelli nu exclude existența unei surse comune folosite de cei doi autori, în legătură cu mitul lui Anticrist. . Ibidem. p. 52. . Pentru prezentul capitol am folosit mai multe articole ale dicționarului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nu apare în traducerea noastră, deoarece rolul pe care îl joacă aici Anticrist este foarte redus. În legătură cu tradiția iudaică a celor zece (sau nouă și jumătate) triburi pierdute, cf. 2Rg. 17,1‑6; 2Bar. 77‑87; 4Ezr. 13,40‑50; Martiriul lui Isaia 3, 2; Testamentul lui Neftali 6, 6‑7. Commodian revine asupra temei „poporului ascuns” în Instructions I, 42: De populo absconso sancto omnipotentis Christi dei uiui. Pentru mai multe detalii, cf. Anexa 1, „«Poporul cel sfânt ascuns» din
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Militară de Ofițeri de Rezervă din același oraș, iar între 1965 și 1970, la București, Facultatea de Limbi Străine, secția germană. Va funcționa ca profesor la Școala Generală nr. 85 din București. Cu o biografie exemplară pentru condiția și vocația martiriului politic, S. pleacă, la douăzeci de ani, voluntar pe frontul antisovietic, în linia întâi, cu Batalionul Vânători de Munte din Sinaia. Luptă la Sevastopol, în euforia ofensivei pentru eliberarea Basarabiei; se remarcă, e avansat, în 1943, sublocotenent, iar în 1944
STATE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289885_a_291214]
-
unei duble iluzii onomastice. Cu tot arbitrarul situațiilor, cu toată dificultatea, dacă nu imposibilitatea de a trece drept reale atitudinea unui maniac, fie și senil, și pe cea a unui om relativ tânăr, care duce, fără nici un temei, abnegația până la martiriu, piesa a repurtat succes, nu doar de public, ci și de critică, G. Călinescu, de pildă, considerând-o „una din cele mai bune comedii românești”. Ea poate, într-adevăr, să intereseze prin demența vanității nobiliare a lui Fotin Bujorescu, comică
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
1991, 307-310; Cornel Radu Constantinescu, Un mai vechi pretext al abuzurilor istorice: Dracula, ADV, 1992, 663; Cristea, A scrie, 114-122; Gabriela Rusu-Păsărin, Dizidență sau rezistență prin cultură, Timișoara, 1993, 228-267; Ierunca, Dimpotrivă, 167-169; Lovinescu, Unde scurte, IV, 237-241; Constantin Trandafir, Martiriul lui Panait Istrati, ALA, 1995, 266; C. Stănescu, Metamorfozele criticii „gheriste”, ALA, 1996, 302; Gheorghe Grigurcu, Chipul postideologiei, RL, 1997, 1; Dicț. esențial, 852-854; Alexandru George, Alte întâlniri, București, 2000, 173-183; Micu, Ist. lit., 491; Marian Barbu, Trăind printre cărți
UNGHEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290341_a_291670]
-
Instrumentul izbăvirii sale, ca și a patronului serafimilor osândiți, e spânzurătoarea: „«Vagabonzi, hoți, nebuni. Lepădații noroadelor./ Casa lor e temnița. Puneți lacăte bune fiarelor»./ Odată-poate cu înfriguratele zori vom sângera/ Și spânzurătorile ne vor ridica la cer”. Cântăreț al propriului martiriu, S. a încercat, în ciclul Antirăzboinice, să dea accent liric și unor notații inspirate de tragedia umanității. Pe alocuri a izbutit. Un poem surprinde priveliști sinistre ale câmpului de bătălie în care „toate pietrele sunt nimbate cu sânge/ și orbitele
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
autodestăinuie. E un fel de proză autenticistă, pe care autorul o practică intuitiv. Între textele detenției se află și cele consacrate suferinței și umilințelor trăite de fețele bisericești: Sânge pe râul Doamnei (1992), Caidul. Nuvelele adolescenței în temnițele comuniste (1992), Martiriul Bisericii Ortodoxe Române (1994), Preoți în cătușe (1997, în colaborare cu Irineu Slătineanu). Stăruința în relevarea prigoanei împotriva preoților nu este întâmplătoare. Înfățișând torturile săvârșite de torționarii atei din închisorile comuniste, R. sugerează asemănarea cu torturarea martirilor creștinismului, ceea ce - spune
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
neplânse. Martor al acuzării în procesul „reeducatorilor”, București, 1993; Dactilografele și revoluția, București, 1993; „Rugul aprins”. Duhovnicii ortodoxiei, sub lespezi, în gherlele comuniste, București, 1993; Codrul scufundat, București, 1994; Evadarea lui Liviu Rebreanu, pref. George Anca, Romulus Vulcănescu, București, 1994; Martiriul Bisericii Ortodoxe Române, cuvânt înainte Teodosie Snagoveanul, cuvânt înainte Teodosie Snagoveanul, București, 1994; Împușcarea călărețului, București, 1994; Popa Piso din Zărnești, București, 1994; Antropologia stilistică. Lumea lui Charles Dickens, pref. Victor Săhleanu, București, 1995; Condamnat să învingă, pref. Barbu Cioculescu
RADULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289103_a_290432]
-
elegiacă - dorul de locurile natale, de părinți, presentimentul morții -, fie patriotică ori naturistă. A mai scris piesa Rai și iad și poezie în grai bănățean. SCRIERI: Atacul. Însemnările de război ale unui soldat român din armata austro-ungară, București, 1915; ed. (Martiriul cătanelor. Însemnări de război ale unui soldat român din armata austro-ungară), Lugoj, 1919; Prin Basarabia românească, Lugoj, 1919; Bătălia de la Mărășești. Zilele de glorie ale Armatei I Română, București, 1919; Pribeag, Lugoj, 1919; Bătălia de la Mărășești, îngr. și pref. Nicolae
MUNTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288286_a_289615]
-
pendulând între „strigat ascuțit” și torpoare extatica, pornind din excesivu-mi suflet” - „savana cutreierata de lei” -, isi revendică o „amprenta” de orgoliu pe „întristarea lumii”. L’Ombre des jours și Leș Éblouissements adâncesc excursul în paradoxul numinos al uimirii orbitoare, al martiriului revelației cotidiene, cu euforia rănită de proximitatea furișa a întunericului, iar pe pragul disoluției în neant, o rugăciune „amețitor de aprigă”, în semeața îngenunchere, si îndrăzneață conversie egolatra, e înălțata soarelui, dublul cosmic al inimii adoratoare; tinerețea triumfala nu e
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
promit,/ iar compun mintal,/ de când hârtia s-a scumpit,/ scriu pe creier,/ cu negreala de pe suflet,/ negru negru negru negru”). Ultim reprezentant al unei istorii ilustre, poetul contemplă cu spaimă, dar și cu un patetism ce disimulează satisfacția metafizică a martiriului, dizolvarea propriei creații și identități în oceanul de vorbe rostite de „străina gură” eminesciană, asimilată tradiției: „! gura-mi spune vorbe,/ nu știu-ale cui sunt,/ cum nu-și mai știu morții/ țărna subt pământ,/ nu-s de-aici, străinu-s/ de voi
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
dispăruți, episcopii și preoții iubitori de oameni, bărbați înzestrați cu charisma paternității duhovnicești, cu rigoare teologică și discernământ vizionar. Ei au meritul de a fi încurajat germenii de entuziasm printre „cei mai mici” ai Domnului. Să ne gândim că sămânța martiriului a fost plantată în solul ortodoxiei, iar Duhul își va strânge la timpul cuvenit fructele rodirii. Să ne gândim la viața plină de sens și adevăr a doi cărturari ortodocși cu conștiință universală. În vremuri de relativă libertate politică, părintele
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
de sprijinul unui sponsor venit din rândul membrilor mai înstăriți ai Bisericii. El apărea în fața comunității locale ca un Privatdozent consacrat. Este demn de remarcat, de asemenea, că, înainte de triumful constantinian, învățătorul creștin risca nu doar marginalizarea socială, ci chiar martiriul. Fără să fie neapărat preoți sau episcopi, cateheții creștini erau implicați în activitățile liturgice ale Bisericii, tâlcuind Scripturile sau recitând din Psalmi la adunările festive ale credincioșilor. Învățătorii creștini păstrau însă relația și cu „fiii îndoielii”, situați în afara Bisericii. A
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
o instituție desprinsă de factorul politic este capabilă de o judecată sinceră, limpede și dreaptă. Reconcilierea țării cu propriul trecut avea nevoie de modele. Dacă Biserica Ortodoxă a fost, măcar pentru o vreme, inamicul direct al bolșevismului, atunci respectul pentru martirii din închisori cerea distanțarea față de miasmele delațiunii. Mulți au așteptat - poate „stând strâmb și judecând drept” - ca mărturisirea publică a vechilor culpe să apară într-un mediu care aprofundează zilnic taina pocăinței și misterul iertării. În fața acestor așteptări, decepțiile au
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Un ghid al artei ecleziale capabil să alunge urâțenia din lăcașurile sfinte ar fi, de asemenea, foarte necesar. O bibliotecă audio-video care să prezinte cu bun gust și forță de convingere toate comorile tradiției ortodoxe - de la bisericile Dobrogei romane la martiriul sfinților din închisorile comuniste - ar fi la fel de necesară. Restabilirea contactului între preot și credincios prin cateheze deschise laicilor de diferite vârste sau orientări profesionale poate valora mai mult decât realizările simbolice ale Patriarhiei. Dl Baconsky invocă frecvent vizita Papei Ioan
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
melcului de a-și părăsi cochilia. Câți ortodocși din Finlanda sau Estonia au habar despre soarta creștinilor din Etiopia sau Eritrea; câți europeni continentali urmăresc sinaxarul sfinților britanici - pentru a nu-i pomeni pe mucenicii din gulagul comunist sau pe martirii Extremului Orient (în China, persecuțiile continuă și astăzi)? Deși educați, numeroși credincioși își imaginează esența ortodoxiei după chipul și asemănarea tradiției lor locale. De aici toate dificultățile menținerii și perpetuării unei perspective universale asupra ortodoxiei, acasă și în diaspora. Numai
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
necondiționate pentru tot omul, fie bun sau rău. Atunci gura sfântului plouă cu binecuvântări, fără să-i deosebească pe cei drepți de cei nedrepți, fiind întru toate asemenea lui Hristos. În rugăciunea pentru „întregul Adam”, sfântul trăiește experiența invizibilă a martiriului, „dând sânge și primind Duh”. Numai iubirea kenotică pentru întreaga umanitate dezvăluie misterul teologic al persoanei. Prin rugăciunea pentru lume, conștiința sfântului atinge universalitatea. Soarta întregii firi umane se decide parcă în bătălia cu răul din inima sa. Sfântul cunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Precum Domnul se ruga pentru întreaga lume, tot astfel și rugăciunea credinciosului trebuie să devină strigăt al întregului pământ către Dumnezeu și Tatăl.” 1 Faptul că liturghia se repetă înseamnă că pocăința sfinților (numele creștinilor în epoca apostolică) nu încetează; martiriul lor include rugăciunea pentru vrăjmași, un act mijlocitor prin care creștinii dobândesc atributul preoției universale. Spectacolul terifiant al suferinței îndurate de miliarde de oameni prin robie, foamete, boală sau din pricini de îmbuibare - toate acestea inspiră inima care L-a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
lumină prin care evangheliștii au văzut, retrospectiv, viața și lucrarea lui Hristos în lume. Nașterea, propovăduirea și Patima Sa n-ar fi pătruns vreodată în arcanele memoriei noastre dacă Învierea nu ar fi întors necredința lui Petru și Toma în martiriu și biruință. De atunci încoace, pentru creștini, unicul mod de a concepe o biografie este doar dintr-o perspectivă pascală 1. Metafizică și teologie: lectura lui Christos Yannarastc "Metafizică și teologie \: lectura lui Christos Yannaras" «Metaphysics» has no real name
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
dori - își va abate din văzduh gazele asfixiante și îndărătul câmpurilor de luptă, unde ni se vor sufoca sau mutila până și pruncii în leagăne și se vor face praf comorile acumulate de civilizațiile milenare, acumulate și prin efortul și martiriul femeii. Vom lăsa oare să ne azvârle și pe noi în această cascadă de sânge? Noi femeile, creatoarele vieții, ne vom face oare complice, prin nepăsarea noastră, la această încercare de ucidere a copiilor noștri crescuți cu atâta trudă, a
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
ridica la rang de mitologii contemporane, au fost reale. Toate aceste lucruri puteau fi și au fost invocate, dar ele reprezentau un capital ce nu putea să dureze la infinit. Nu se poate trăi la nesfârșit din nostalgie și cultul martiriului! Mircea Mihăieș: A existat un moment de speranță: venirea la conducere - În condiții foarte originale, de altfel - a lui Andrei Marga: acesta a intrat În partid cu doar câteva zile Înainte de a-i deveni președinte! Vladimir Tismăneanu: Anterior, Marga intrase
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
care vorbeau în sala aceea despre milioanele de victime, despre căință, despre datoria memoriei, mințeau. Nu că victimele acelea n-ar fi existat. Soldatul încă mai păstra urme de rămășițe omenești lipite de mâini, de cutele tunicii. Dar la vremea martiriului și a morții lor, fiecare dintre ele avea un chip, un trecut, un nume pe care nici măcar înmatricularea tatuată la încheietura mâinii nu izbutise să-l șteargă. Acum, ele erau toate comod înglobate în milioanele anonime, o armată de morți
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]