1,802 matches
-
având drept consecință imposibilitatea sintezei hormonilor tiroidieni însoțită de creșterea în dimensiuni a tiroidei, sau gușă) . La copii, în plus față de rolurile lor clasice de reglare metabolică și cardiovasculară, hormonii tiroidieni au alte trei funcții esențiale: maturarea sistemului nervos central , maturarea cartilagiilor de creștere cu sensibilizarea acestora la acțiunea hormonului de creștere și maturarea surfactantului pentru a se asigura o bună ventilație mecanică . Deficitul sever de hormoni tiroidieni va determina un aspect clinic particular al nou-născutului, ușor de recunoscut de neonatolog
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
tiroidei, sau gușă) . La copii, în plus față de rolurile lor clasice de reglare metabolică și cardiovasculară, hormonii tiroidieni au alte trei funcții esențiale: maturarea sistemului nervos central , maturarea cartilagiilor de creștere cu sensibilizarea acestora la acțiunea hormonului de creștere și maturarea surfactantului pentru a se asigura o bună ventilație mecanică . Deficitul sever de hormoni tiroidieni va determina un aspect clinic particular al nou-născutului, ușor de recunoscut de neonatolog. Acești copii provin din sarcini supramaturate, fiind extrem de infiltrați (figura 47) prin retenție
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
sarcini supramaturate, fiind extrem de infiltrați (figura 47) prin retenție hidrică în spațiile interstițiale din cauza acumulării macromoleculelor hidrofile de glucozaminoglicani care sunt metabolizate lent. Respirația acestor copii este dificilă, fiind necesară uneori asistarea lor ventilatorie, pe de o parte, din cauza lipsei maturării surfactantului, iar pe de alta din cauza infiltrării limbii și mucoasei laringotraheale, determinând obstrucția respiratorie superioară. Uneori, limba copiilor este atât de infiltrată, încât extrude din cavitatea bucală (figura 47). Din cauza macroglosiei, hrănirea copiilor devine dificilă. Copiii cu mixedem congenital au
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
și idioție, dacă tratamentul de substituție nu e instituit în primul an de viață. Din punctul de vedere al dezvoltării scheletice, aspectul pacientului devine dizmorf (figura 48), cu talie mică, picioare scurte și cu mers legănat, de rățușcă datorită incompletei maturări a cavității cotiloide (coxa plana) ce determină subluxații de șold . Incidența mixedemului congenital este de 1/4.000 nașteri . Chiar dacă formele cu deficit sever de hormoni tiroidieni sunt ușor recognoscibile de la naștere, formele mai fruste (ca, de exemplu, ectopiile tiroidiene
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
recognoscibile de la naștere, formele mai fruste (ca, de exemplu, ectopiile tiroidiene cu funcție tiroidiană parțial păstrată) sunt mai greu de bănuit clinic. Pe de altă parte, cu cât terapia de substituție cu hormoni tiroidieni e mai rapid instituită, cu atât maturarea sistemului nervos central are mai puțin de suferit și intelectul copilului se va dezvolta mai normal. Nu în ultimul rând, un diagnostic mai precoce a mixedemului congenital implică un efort mai mic (inclusiv financiar) de adaptare în societate a unor
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
fT3) nu este informativă în hipotiroidie, adesea fiind în limite normale, datorită deiodinării periferice crescute a T4 în T3. Anticorpii antitirozin peroxidază (anti-TPO) și anti-tiroglobulină pot fi deseori crescuți, confirmând etiologia autoimună a bolii. Evident, acești copii au avut o maturare normală a sistemului nervos central din moment ce deficitul de hormoni tiroidieni s-a instalat de cele mai multe ori ulterior primului an de viață. Odată confirmat diagnosticul, terapia de substituție hormonală va determina reversibilitatea simptomatologiei, inclusiv cea legată de sistemul nervos central . Copiii
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
Cushing, mult mai des întâlnită decât sindromul Cushing endogen . Față de simptomatologia polimorfă ce caracterizează sindromul Cushing, la copil apare un semn suplimentar: scăderea semnificativă a vitezei de creștere . Așa cum s-a menționat în capitolele anterioare, excesul de glucocorticoizi determină oprirea maturării osoase, inhibând direct secreția hipofizară de GH și antagonizând acțiunile IGF-I la nivelul cartilagiilor de creștere . Este cunoscut faptul că înlăturarea excesului de glucocorticoizi determină reapariția unui ritm de creștere normal, în condiții de hipofiză indemnă. Totuși, ritmul de
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
și jumătate de la oprirea tratamentului, copilul, în vârstă de 3 ani și 7 luni, ajunsese la 100,5 cm (0 DS), în condițiile în care greutatea rămăsese exact aceeași. 3.2.4. Rahitismul Vitamina D este esențială în procesul de maturare a cartilagiilor de creștere. Deficitul sever de vitamină D va determina o dezvoltare aberantă a cartilagiilor de creștere, prin incapacitatea acestora de a se mineraliza pe măsură ce condrocitele proliferează. Copiii care suferă de rahitism vor prezenta modificări și deformări osoase caracteristice
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
în același timp, se pune problema combinației terapeutice a rGH cu IGF-I, în cazurile de rezistență parțială la acțiunea periferică a GH . 5.3. Alte tratamente ale tulburărilor de creștere 5.3.1. Inhibitorii de aromatază Se știe că maturarea și închiderea cartilagiilor de creștere e determinată de efectele directe ale estrogenilor, indiferent de sex (vezi capitolele anterioare). Intervenția estrogenilor la nivelul cartilagiilor de creștere ale băieților e dependentă de transformarea locală (paracrină sau chiar intracrină) a androgenilor în estrogeni
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
de inhibiție a aromatizării (testolactone), care permite scăderea dozei zilnice de hidrocortizon acetat . În fine, pseudopubertatea precoce poate fi declanșată de mutații activatoare ale proteinelor G implicate în efectele gonadotropilor, ca în sindromul McCune Albright. în sindromul McCune Albright, blocarea maturării cartilagiilor de creștere poate fi rezolvată la ambele sexe prin terapia cu un antiestrogenic, precum tamoxifen. Alt tratament eficace este cel cu inhibitori de aromatază (testolactone) . 5.3.4. Terapia cu secretagogi ai GH Mulți dintre copiii diagnosticați cu GHD
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
pubertate. Alte semne frecvent întâlnite sunt sinostoza radiocubitală și retardul de dezvoltare psihomotorie . 6.2.2. Sindroame de creștere cu vârstă osoasă avansată Copii care prezintă aceste sindroame au înălțime și greutate crescută la naștere, manifestă o creștere rapidă cu maturarea osoasă corespunzătoare taliei în primii ani de viață și un anumit retard în dezvoltarea psihică. a. Sindromul Sotos Copiii cu acest sindrom, cunoscut și sub numele de gigantism cerebral (figura 51) au o talie mare atât prenatal, cât și în
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
acțiunea IGF-I secretat local (acțiune paracrină) sau provenit din circulația generală (acțiune endocrină), condrocitele primare din zona intermediară suferă un proces de expansiune clonală. Acest proces continuă sub acțiunea IGF-I și în zona distală, simultan cu procesul de maturare al condrocitelor, care cresc în volum și înălțime, contribuind la îngroșarea cartilagiului de creștere (după E.O. Reiter, R.G. Rosenfeld, Normal and Aberrant Growth, Williams Textbook of Endocrinology, ediția a XI-a, 2008). Planșa 10. Reglarea secreției de GH. Influențe
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
antigenelor de histocompatibilitate a permis înțelegerea bazei moleculare a unicității biochimice (imunologice) a fiecărei ființe umane, precum și a dificultăților care trebuie depășite în vederea reușitei transplantului de organe. În anul 1960, J.F.A.P. Miller a descoperit rolul esențial al timusului în maturarea limfocitelor T, iar după anul 1970 se conturează perceperea holistică, sistemică a fenomenului imunitar, înțelegându-se relativ corespunzător interdependențele complexe structural-funcționale ale componentelor unuia dintre cele mai impresionante sisteme pe care le-a produs evoluția biologică, veritabil câmp de luptă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
la constituenții normali ai propriului organism. Această proprietate poartă numele de AUTOTOLERANȚĂ. Toleranța față de self se instalează în timpul dezvoltării embrionare și constă, în esență, în eliminarea celulelor T potențial autoreactive în timus. Receptorii celulelor T pentru antigen sunt generați în timpul maturării acestora, în timus. Dacă celulele T interacționează puternic cu peptidul self, asociat moleculelor proprii de histocompatibilitate, ele sunt distruse chiar în timus. De fapt, numai aproximativ 1% dintre celulele T pot părăsi timusul, restul mor în țesutul timic. Este o
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de unde, pe cale limfatică, se reîntorc în sânge. În circuitul secundar, limfocitele au șansa întâlnirii cu antigenul specific receptorului lor, după care se activează, proliferează și se diferențiază spre stadiile de celule efectoare și celule cu memorie. 1.2.1.5. Maturarea limfocitelor T în timus Celulele pre-T se diferențiază în ficatul fetal și în măduva osoasă. În timus, proliferarea lor rapidă este asociată cu o rată foarte înaltă a morții celulare prin apoptoză. Celulele stromale timice exprimă molecule CMH I și
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
Celulele pre-T se diferențiază în ficatul fetal și în măduva osoasă. În timus, proliferarea lor rapidă este asociată cu o rată foarte înaltă a morții celulare prin apoptoză. Celulele stromale timice exprimă molecule CMH I și CMH II, contribuind la maturarea limfocitelor. Maturarea semnifică dobândirea RCT, a cărui diversitate de legare a epitopilor este generată printr-o serie de rearanjări genice specifice. Celulele pre-T conțin o enzimă specifică - terminal deoxinucleotidil-transferaza (TdT) - cu localizare nucleară. La intrarea în cortexul timic, limfocitele pre-T
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
se diferențiază în ficatul fetal și în măduva osoasă. În timus, proliferarea lor rapidă este asociată cu o rată foarte înaltă a morții celulare prin apoptoză. Celulele stromale timice exprimă molecule CMH I și CMH II, contribuind la maturarea limfocitelor. Maturarea semnifică dobândirea RCT, a cărui diversitate de legare a epitopilor este generată printr-o serie de rearanjări genice specifice. Celulele pre-T conțin o enzimă specifică - terminal deoxinucleotidil-transferaza (TdT) - cu localizare nucleară. La intrarea în cortexul timic, limfocitele pre-T exprimă markerii
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
CD8) și au un nivel scăzut de molecule RCT. Ele stau în ochiurile unei rețele de celule stromale, care exprimă molecule CMH I și CMH II. Moleculele CMH au rol esențial în selecția pozitivă și negativă a limfocitelor, adică în maturarea lor. O mică proporție a limfocitelor sunt blaste. Selecția pozitivă are loc în cortexul timic și presupune interacțiunea strânsă a timocitelor imature cu celulele epiteliale corticale, evidențiată la microscopul electronic. Unele celule epiteliale timice în cortexul extern, denumite celule doică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
imature cu celulele epiteliale corticale, evidențiată la microscopul electronic. Unele celule epiteliale timice în cortexul extern, denumite celule doică (nurse -cells) au prelungiri membranare ce înconjură circa 50 de timocite, formând un complex multicelular. Celulele-doică furnizează „semnale educaționale” care orientează maturarea limfocitelor în două direcții:- dobândirea RCT și a capacității de a recunoaște antigenele exogene;- dobândirea toleranței față de self;RCT tinde să se aglomereze la locul de contact cu moleculele CMH. Interacțiunea dintre celulele stromale și timocite, mediată de moleculele CMH
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
de ore. În condiții normale, celulele care circulă la contactul cu endoteliul capilar, migrează spre diferite țesuturi și cavități, unde devin macrofage rezidente sau migrează spre un focar de inflamație:- în plămân, monocitul se diferențiază direct în macrofagul alveolar, fără maturare în țesutul interstițial;- în sinusoidele ficatului, monocitul devine celulă Kupffer;- în cavitatea peritoneală, monocitul vine direct din capilare și devine macrofag al seroasei. În condiții normale, puține macrofage rezidente se divid și rămân viabile 1-3 luni. Nu există dovada că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
producă doar un singur tip de catenă H și un singur tip de catenă L? Rearanjările genice care au loc în celule B virgine sunt restrânse la segmente genice Cγ și respectiv Cδ, pe când acelea care au loc în cursul maturării celulelor B sunt direcționate de natura antigenului și se desfășoară într-o ordine nerandomică. Rearanjamentul segmentelor genice pentru catena H are loc mai întâi într-unul dintre cei doi cromozomi ai perechii, în care se află acestea. Dacă reunirea combinatorială
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
etapă reprezentând o precerință esențială pentru activitatea transcripțională. Cel de al doilea mecanism depinde de interacțiunea dintre elementele de secvență supuse rearanjamentului de segmente genice imunoglobulinice și factorii de transcripție a căror activitate și disponibilitate sunt reglate diferențiat în cursul maturării celulelor B și T. De regulă, promotorul unei gene eucariote este localizat la capătul 5’ al secvenței sale de nucleotide. Cum în cadrul unei gene funcționale imunoglobulinice, capătul său 5’ derivă dintr-un segment genic V ales la întâmplare, înseamnă că
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
macaz), regiunea constantă a Ig este specificată de unități de transcripție alcătuite din mai mulți exoni. În cazul catenelor grele Ig, mai multe unități de transcripție specifică diferitele clase de catenă grea: Cµ (IgM), Cδ (IgD), Cγ (IgG) etc. În timpul maturării celulelor B are loc un proces de recombinare intracromatidică prin care tipuri distincte de unități de transcripție specifice pentru catena grea sunt aduse în proximitatea imediată a exonului VDJ, construindu-se astfel gena funcțională VJC, pentru catena ușoară, respectiv, VDJC
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
perfect pentru că el nu explică pe deplin enorma diversitate a anticorpilor și nici constatarea că însuși gradul potrivirii conformaționale dintre situsul de legare al anticorpului și epitopul antigenic, crește în cursul întâlnirilor ulterioare cu antigenul. Este așa-numitul fenomen de maturare a afinității anticorpilor în răspunsul imun secundar. Fenomenul poate fi explicat prin contribuția unui alt generator al diversității: în cursul fazei lor „quiescent ”, celulele B cu memorie acumulează mutații la nivelul regiunilor secvențelor VH și VL rearanjate, cu o rată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]
-
și apoi sunt expuse la suprafața celulei, unde sunt recunoscute de limfocitele TCD4+. Recunoașterea și legarea complexului antigen-moleculă CMH clasa II de către limfocitele TCD4+ induc activarea și proliferarea limfocitelor B specifice antigenului purtat rezultând clona de limfocite B ce suferă maturare, devenind celule plasmatice producătoare de anticorpi secretați, complementari antigenului stimulator al limfocitelor B. Moleculele CMH clasa II sunt exprimate pe suprafața limfocitelor B, a celulelor dendritice și a macrofagelor. Asemenea celule au capacitatea de a ingera sau de a fixa
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de imunogenetică. Partea I by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91987_a_92482]