1,846 matches
-
economice în care fiecare țară în parte deține un avantaj comparativ. De asemenea, în absența oricăror bariere din calea comerțului mondial, nivelul prețurilor internaționale și al costurilor de producție reprezintă elementele centrale determinante ale volumului posibil pentru comerțul exterior, în vederea maximizării bunăstării pe plan național. În al cincilea rând, impulsionarea creșterii economice și dezvoltării, conform teoriei neoclasice, trebuie bazată preponderent pe o politică comercială de promovare a exporturilor. Concluziile teoriei tradiționale se bazează pe un ansamblu de ipoteze care de multe
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
iar economia în ansamblul său este caracterizată prin existența unei concurențe perfecte; guvernele naționale nu joacă nici un rol în desfășurarea relațiilor economice internaționale, comerțul fiind în exclusivitate derulat de către un număr foarte mare de producători care urmăresc minimizarea cheltuielilor și maximizarea profitului; prețurile internaționale se formează sub influența cererii și ofertei; beneficiile rezultate din comerțul internațional revin în totalitate persoanelor originare din țările participante. În acest context, economistul american Michael Todaro, profesor la Universitatea din New York, afirma: "Aceste lucruri nu neagă
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
unei participări active și eficiente în cadrul schimburilor economice internaționale. În plus, pe lângă necesitățile de import, economia românească, datorită unei capacități de absorbție limitate a pieței naționale, trebuie să exporte surplusul de mașini și utilaje rezultat după echiparea firmelor naționale, în vederea maximizării rentabilității prin intermediul economiilor de scară. În ceea ce privește performanțele posibil de realizat în sfera cercetării științifice, în condițiile revoluției științifico-tehnice contemporane care antrenează un volum ridicat de cheltuieli și riscuri, acestea nu pot fi realizate exhaustiv, ele trebuind orientate spre anumite domenii
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
de eroare. Un semn negativ pentru β indică o convergență. 28 UNECE, Economic Survey of Europe 2002 No. 1 Un alt element esențial legat de strategia unei dezvoltări economice competitive se referă la tipul optim de concurență care determină o maximizare a avantajelor competitive agenților economici autohtoni în confruntările care au loc pe piețele externe. Din acest punct de vedere, concurența prin costuri apare ca fiind destul de vulnerabilă, deoarece este expusă în mod direct posibilelor crize de materii prime, descoperirilor inopinate
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
relocare treptată a unor activități de bază din cadrul companiilor multinaționale (proiectare, cercetare-dezvoltare, design, etc.) și amplasarea lor în România. Un alt element esențial legat de strategia unei dezvoltări economice competitive se referă la tipul optim de concurență care determină o maximizare a avantajelor competitive agenților economici autohtoni în confruntările care au loc pe piețele externe. Din acest punct de vedere, concurența prin costuri apare ca fiind destul de vulnerabilă, deoarece este expusă în mod direct posibilelor crize de materii prime, descoperirilor inopinate
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
au fiecare, În mod individual, un efect asupra performanței, este de dorit ca efectul combinat al acestor factori să fie suma efectelor respective ( proprietatea de aditivitate). 2 este de dorit, pentru a crea un reflex celor care utilizează metoda, ca maximizarea indicelui de performanță reținut să corespundă cu minimizarea pierderii de calitate, În sensul dat de G. Taguchi. 3În sfârșit, este preferabil ca indicele de performanță să fie independent de Însăși fixarea nivelului de performanță. Se Întâmplă frecvent, după ce un sistem
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
reprezintă un aspect fundamental al managementului calității deoarece, prin acțiunile care se intreprind În vederea Îmbunătățirii calității, acestea determină: controlul și reducerea costurilor referitoare la calitate; menținerea sau creșterea cifrei de afaceri. Costurile referitoare la calitate reprezintă o sursă potențială de maximizare a profilului unei organizații și, totodată, un instrument care permite optimizarea proceselor și activităților relevante pentru calitate. Costurile calității reprezintă costurile suportate pentru a se asigura o calitate satisfăcătoare și pentru a da Încredere În această calitate, precum și pierderile suferite
Managementul calitatii proiectelor by Cretu Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Science/1696_a_2955]
-
din interior. Vechile teorii care insistau asupra "economiilor de scară" și cele de sorginte marxistă privind acumularea de capital sunt depășite. Rețelele de firme multinaționale controlează două treimi din capitalul productiv mondial. Majoritatea sunt extinse la nivel global cu scopul maximizării profitului. Apoi, timpul dintre inovația de laborator și difuzarea sa pe piață se reduce tot mai mult. Rețelele de afaceri pot chiar înlocui investițiile directe în străinătate. Întreprinderile cele mai puternice conduc o adevărată politică externă, precum statele care, nici
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
reorganizări și restructurări care-i oferă multiple oportunități de petrecere a timpului liber, între care alege în funcție de nivelul de educație, de diferite pasiuni etc. Ideea de capital cultural e strîns legată de variația prețului fictiv al timpului liber și vizează maximizarea utilității optimale. Consumul cultural va fi determinat de timpul solicitat, de factorul cost și de opțiunile subiective, hedoniste, ale indivizilor. Unii vorbesc despre "sfîrșitul culturii", în sensul că ea pare să fi intrat definitiv sub zodia comercială, la rîndul său
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
fuziunilor, la formarea de mari conglomerate, apoi economia s-a financiarizat, iar mutațiile de pe piețe s-au repercutat asupra investițiilor firmelor. În fuziunile, cumpărările, vînzările de firme a început să prevaleze logica financiară, preponderent speculativă. Capitalurile flotante, singura logică fiind maximizarea profitului, au început să zburde spre "țările calde", devenind principalul factor. Această sferă financiară s-a deconectat treptat de la economia reală, concomitent cu dereglementarea domeniului, ridicarea controlului schimburilor, estomparea barierelor vamale. Para disele fiscale atrag bani cu diverse origini, legale
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
mondiale pot fi văzute ca "totalitare", "decadente" în raport cu specificități culturale locale, mai ales cele care nu știu să se adapteze la cultura și peisajul local, formînd astfel un microspațiu economic. Strategia firmelor, care se înscrie foarte natural în dorința de maximizare a profitului, trebuie să țină seama de o extraordinară diversitate a situațiilor, care ascund fel de fel de riscuri, incertitudini, mobilități și rivalități. Acest mediu complex provine din juxtapunerea constrîngerilor globale cu cele locale și dintr-o "întoarcere a geografiei
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Revenind la Gossen, să spunem că el a lansat două "legi" care-i vor purta numele:1) principiul utilității descrescătoare, bazat pe constatarea că, în general, intensitatea dorinței scade pe măsură ce este satisfăcută, pînă la punctul de saturație și 2) principiul maximizării gradului de satisfacere a nevoilor, după care, pentru a obține cea mai mare "plăcere" posibilă, individul nu trebuie, la un moment dat, să-și satisfacă decît o fracțiune din fiecare nevoie a sa, astfel încît să-și maximizeze ansamblul satisfacției
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
senzații, și fidel epistemologiei utilitariste, Jevons subli niază relația dintre plăceri, evaluări și dorințe pe de o parte, și acțiunea sau schimbul pe de alta. Pentru el, influența muncii durează până cînd oboseala inerentă depășește satisfacția obținută prin remunerarea muncii. Maximizarea fericirii are loc prin cumpărarea plăcerii la cel mai mic cost posibil. Această idee ar sta la baza comportamentului economic. Studiind fundamentele psihologice ale teoriei valorii, autorul britanic face cîteva remarci pe care le consideră ca avînd valoare universală, gen
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
de utilizarea ca instrument de schimb. Funcția monedei ca mijloc de rezervă e ignorată. Această ipoteză seamănă cu cea ricardiană de echivalență, specifică liberei concurențe, care ar asigura fiecărui vînzător și fiecărui cumpărător satisfacerea maximală a nevoilor fiecăruia. Pentru Walras, maximizarea satisfacerii nevoilor se face exclusiv în termeni cantitativi, deoarece în regim de concurență perfectă, nici cumpărătorii nici vînzătorii nu ar putea influența prețul. Generalizînd această idee, Walras consideră că a rezolvat esențialul teoriei economice. Pledoaria lor pentru libera și perfecta
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
ce nu se pretează unei analize matematice sunt neglijate. Se pare că autorul însuși ar fi realizat natura fictivă a sistemului său, acesta dorind să arate doar faptul că libera concurență conduce la o alocare optimă a resurselor și la maximizarea utilității consumatorilor. Primii săi critici au fost Edgeworth, Alfred Marshall, Knut Wicksel, Arthur C. Pigou ș.a., dar a avut și partizani, care alunecă însă în explicații de natură ideologică. Cel mai important discipol va fi Vilfredo Pareto. Între principiile metodologice
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
motivațiile psihologice ale comporta mentului uman, în atitudinile indivizilor față de obiectele capabile să le satisfacă dorințele și nevoile, iar această valoare ar reflecta utilitățile marginale ale bunurilor. Menger consideră că analiza utilității marginale poate fi extrem de utilă, dacă se consideră maximizarea satisfacției drept singura explicație a comportamentului economic pe o piață liberă. Analiza sa economică este una individualistă, deci subiectivistă, criticată de adepții abordărilor sociale ale fenomenelor economice. Cuvîntul social este pentru el unul ambiguu, ce a creat numeroase confuzii. Austriacul
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
fi fondat o teorie matematică a consumului și a producției pe relațiile de interdependență dintre indivizi, ca și între variabilele economice. Relațiile de cauzalitate nu-l interesează. Dar condițiile pentru ca sistemul său să fie în echilibru și să conducă la maximizarea utilității colective sunt multe: relații perfecte între obiective și mijloace, mobilitatea perfectă a resurselor economice, independența nevoilor în raport cu mijloacele de a le satisface, concurența perfectă, existența unui etalon monetar stabil, considerații de natură etică ș.a. Sistemul economic imaginat de Pareto
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
se raportează întotdeauna la cantitatea dintr-un alt bun ce s-ar putea produce în locul primului. Acesta este de fapt conceptul de "cost alternativ". Discipolul lui Menger susține deschis intervenția statului în economie, alături de agentul individual. Desigur, statul nu urmărește maximizarea satisfacției individuale, ci a utilității sociale, căreia Wieser în spune "valoare natu rală". În ultimele lucrări, von Wieser critică sever capita lismul liberal cu monopolurile sale, cu inegalitățile de venituri, mizeria orașelor industriale, conflictele sociale, șomaj etc. Totuși, autorul respinge
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
reorganizări și restructurări care-i oferă multiple oportunități de petrecere a timpului liber, între care alege în funcție de nivelul de educație, de diferite pasiuni etc. Ideea de capital cultural e strîns legată de variația prețului fictiv al timpului liber și vizează maximizarea utilității optimale. Consumul cultural va fi determinat de timpul solicitat, de factorul cost și de opțiunile subiective, hedoniste, ale indivizilor. Unii vorbesc despre "sfîrșitul culturii", în sensul că ea pare să fi intrat definitiv sub zodia comercială, la rîndul său
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
cupola globalizării. Asistăm însă, totodată, la nașterea și răs-pîndirea unui nou sistem de valori și credințe, a cărui funcție religioasă rămîne ascunsă; este ceea ce unii numesc "religia economiei de piață". Aceasta ar avea la bază zece legi, după cum urmează: 1. Maximizarea profitului economic. Bogăția materială reprezintă Paradisul pe pă-mînt; 2. Economia de piață este întruchiparea adevăratei ordini mondiale, adevărul obiectiv, Cuvîntul lui Dumnezeu, un nou monoteism; 3. Viața omenească este înțeleasă ca timp de lucru, omul e o capacitate productivă. Ești
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
a subiectului social? Emanciparea actorilor de constrângerile colective, reculul statului, extinderea sferei comerțului la domenii care altădată erau excluse din aceasta au generalizat pretutindeni logica opțiunilor personale, raporturile contractualizate și temporare, perspectiva clientului, căutarea celui mai potrivit raport calitate-preț și maximizarea avantajelor. Faza III poate fi definită ca societatea în care forma-consum apare drept schema organizatoare a activităților individuale, în care etosul consumerismului restructurează toate sferele, inclusiv pe cele exterioare schimbului rentabil. A luat ființă o nouă figură emblematică a individului
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
câștigul pecuniar au o valoare mai mare decât bucuria de a trăi; frivolitatea, valorile estetice, decorarea interioarelor, plăcerile spiritului, viața culturală fac obiectul unei neîncrederi persistente. În America, preocuparea pentru confort este cea care comandă atitudinea consumatorului: farmecul vieții și maximizarea satisfacțiilor nu sunt acolo scopurile primordiale ale existenței 3. În același timp, producția de serie creează produse standardizate și monotone, ce oferă puține stimulări variate. Arhitectura funcțională desenează orașe puțin atrăgătoare; mobilierul e deseori lipsit de farmec; mâncărurile - fără gust
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
deșarte. Ele presupuneau o schimbare totală a felului de trai trecând prin exerciții spirituale repetate, prin indiferența față de lume, o adevărată performanță ascetică. Suntem foarte departe de așa ceva. Ce căutăm noi astăzi la mentorii noștri spirituali, dacă nu rețete pentru maximizarea satisfacțiilor și a potențialelor noastre psihologice? Idealurilor de renunțare la lume le-au urmat tehnicile de self help ce au drept scop să procure, simultan, reușită materială și pace interioară, sănătate și încredere în sine, putere și seninătate, energie și
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
principală de productivitate... Prelucrarea informațiilor se concentrează asupra «cercului virtuos» al interacțiunii dintre sursele de cunoștințe ale tehnologiei și aplicarea acesteia pentru stimularea generării de cunoștințe și a prelucrării informațiilor” (1996, p. 17). În vreme ce scopul principal al capitalismului industrial era maximizarea producției, capitalismul informațional este orientat spre dezvoltarea tehnologică: acumulare de cunoștințe, care duce la niveluri tot mai complexe de prelucrare a informațiilor. Însă producția de informații nu are loc într-un spațiu abstract, ci chiar în cadrul proceselor de producție materială
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]
-
legate de inegalitatea de gen și de eradicarea sărăciei. Globalizarea, ca stadiu ultim al imperialismului, nu poate să se opună inegalităților de gen, mai ales în context african, ca obiectiv în sine, întrucât unicele sale obiective sunt depășirea concurenței și maximizarea profiturilor; • ONG-urile femeilor ar trebui să coopereze cu agenții ale ONU, cum ar fi Programul de Dezvoltare al Națiunilor Unite (UNDP), pentru a beneficia de expertiza femeilor economiste în elaborarea de indicatori de gen ai performanțelor sau ai eșecurilor
Gen, globalizare şi democratizare by Rita Mae Kelly (ed.), Jane H. Bayes (ed.), Mary E. Hawkesworth (ed.), Brigitte Young (ed.) [Corola-publishinghouse/Science/1989_a_3314]