950 matches
-
trebuie să aibă înlăuntrul lor un filon bogat, plenar de meditații. Noi ne fixăm, însă, de obicei câte o deviză simplă: un film de actualitate sau un film alert sau meditativ. Dar cum anume este sau va fi acest film meditativ, cum e alert, cum e "de actualitate"? Distanța dintre film și literatură nu e determinată însă și de scriitori? Există o neîncredere a marilor scriitori față de film. O neîncredere vizibilă și justificată, într-o măsură, fiindcă unele opere literare au
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Item 2: evidențierea unei trăsături a personajului ales, prin referire la două episoade/secvențe/citate comentate Structurile de semnificație asociate eroinei sunt multiple, stratificate. Fata - pe care autorul însuși o definește drept „exuberantă și reflexivă, cultă, nebunatică, serioasă, furtu noasă, meditativă, muzicantă“ - însumează toate crizele și contradicțiile adolescenței, dar și toate incertitudinile, neputințele și victoriile omului modern. Comportamentul fetei este contradictoriu, derutant (motivul oglinzilor mobile din odaia Otiliei și motivul celor trei fotografii sugerează mobilitatea psihică și continua devenire a eroinei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
la o lectură integrală în cheia ironiei este, fără îndoială, călinescianul Bietul Ioanide. Impunînd încă din titlu natura oblică a discursului și, respectiv, o vocație ludică abia disimulată, "nevinovat" manifestă, romanul pare o recreație intelectuală pe timpuri de recluziune. Reversul meditativ al atitudinii "neserioase", al opțiunii pentru jocul înțelesului ambivalent, trebuie gîndit în legătură cu vremurile sub care le e dat să trăiască și scriitorilor. Precum marchiza lui Valéry și în pofida împotrivirii sale mimate "cu o vehemență crescîndă", Ioanide ieși, totuși, ...la ora
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
vizual, retoric. UNIVERSUL POETIC Tudor Vianu a împărțit opera lui I. Barbu în trei etape: a. "parnasiană"; b. "baladescă" și de pitoresc oriental; c. "ermetică". În poeziile din prima etapă se întâlnesc nostalgii celeste (Lava), amintirea vitalismului orgiastic (Panteism), limbaj meditativ, melancolie, purificare prin contemplare, reculegere în fața rotației vieții și a morții (Marile Eleusinii), în care sunt relevate misterele existenței: "Nocturne bolți vor ninge, din slăvi, misterul lor,/ Ți s-o răsfrînge-n suflet tăria-ngândurată", mirajul purismului estetic (Pytagora). Cea de-
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Schopenhauer, Eminescu a preluat viziunea antitetică dintre omul de rând și omul de geniu, potrivit căreia cunoașterea lumii este accesibilă omului de geniu, care depășește sfera subiectivității și se înalță în sfera obiectivului. El se caracterizează prin inteligență profundă și meditativă, aspirație spre absolut, atitudine obiectivă asupra realității, sacrificiu de sine pentru atingerea idealurilor. În opoziție cu geniul, omul de rând nu-și poate depăși condiția obiectivă, mediocritatea, fiind dominat de voința oarbă de a trăi și de a fi fericit
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
lui Eugen Simion (1994) sau lui George Pruteanu (1995), omul resentimentului este nefericit, nu se bucură de viață. Trebuie acceptată ruptură, asumată, trăită, transformată într-un nou început. Rezultatul frustrării reciproce a fost pentru omul tangoului argentinian manifestarea unui temperament meditativ, melancolic al noului venit, care îl va caracteriza mai tarziu pe "gaucho"114 din stepa ținutului, trăitor "în mijlocul acestei metafore a Neantului și a Absolutului care este câmpia nesfârșita și fără esențe"115. Fragilitatea centrelor urbane a contribuit la agravarea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Locuitorul din Buenos Aires, că nimeni altul în Europa, simte că timpul trece și că frustrarea tuturor viselor lui și moartea finală sunt epilogurile sale inevitabile. Sprijinit în coate pe masa din cafenea, printre pahare de vin prost și țigări ieftine, meditativ și patetic, întreabă retoric: "Îți mai aduci aminte, frate, / de vremurile alea?"170, sau, cu acreala, da sentințe: Se duce viața, se duce și nu se mai întoarce; / mai bine să profiți cât poți și să arunci / necazurile din tine
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Buimăcit, cu siguranță, de intervalul prea lung, iată că-și scutură penele și stă o vreme, stă ore întregi fără a spune vreun cuvânt. În zadar îl provoc sau îl copleșesc cu expresiile lui preferate nimic nu ajută. Lunga tăcere meditativă la care a fost constrâns pare imposibil de spart. Cum putem ști că papagalul nu gândește, ce știe de fapt domnul Descartes? Să spunem că dacă vorbește, chiar din belșug, aceasta nu constituie o dovadă formală a faptului că gândește
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
și unul pentru domnul profesor Ștefan Dimitrescu, lăsându-se ―libertatea elevilor ca să aleagă.4. Mihai Cămăruț a optat pentru clasa lui Octav Băncilă. Alegerea sa de atunci ni se pare acum, după trecerea anilor, surprinzătoare. Temperament ponderat, spirit contemplativ și meditativ, prin toata ființa sa, el era mult mai apropiat de personalitatea lui Ștefan Dimitrescu, de acest om discret și profund interiorizat, înzestrat cu o fire echilibrată și riguros ordonată. Dar nu numai între oamenii Ștefan Dimitrescu și Mihai Cămăruț existau
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
spectaculoase și îngăduitoare față de sine, hrana preferată a acestora? Meditînd, pierdem energie și timp. Este evident imposibil să ne introspectăm lucid de-a lungul unei zile întregi. Dar, pentru a cîștiga energie și timp și pentru a pune capăt resentimentelor meditative cu ajutorul valorificărilor reconciliante, putem întotdeauna să ne trezim din starea semisubconștientă a visărilor diurne, a viselor cu ochii deschiși, în care ne hrănim cu energia noastră vanitățile vexate, în căutarea triumfului, și pierdem timpul vieții noastre prin reiterarea plîngerilor nedemne
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
vieții. Prea s-a trîmbițat despre moartea lui Dumnezeu și sfîrșitul omului, cînd Omul a fost restaurat prin jertfa lui Hristos-Dumnezeu. Cum spunea Heidegger, glasul uitat al ființei se mai aude doar în rostirea poeților, dar și printr-o "gîndire meditativă, de tip mito-poetic, singura în stare să vorbească din nou despre o sacralitate nouă în tetrada zeilor și muritorilor, a cerului și a pământului" (Henri Michel). Relativ recent, a apărut în Franța o car-te care s-a răspîndit foarte
[Corola-publishinghouse/Science/1513_a_2811]
-
ce sunt socotiți răi filozofi, fără a fi însă unul rău. Dar poate răutatea e cea care este interesantă.“29 Conștiința că ești dator semenilor să acționezi ca un luptător, că este un lux neîngăduit să cultivi o existență pur meditativă, i-a temperat lui Russell, odată cu trecerea timpului, tot mai mult aspirația romantică spre absolut, foarte puternică în tinerețe. El insista asupra distincției dintre „lumea iluziilor“ și „lumea faptelor“. „Tot ceea ce este mistic, orice frumusețe care este îmbătătoare, aproape întreaga
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
poate să și-o revalorizeze. În miturile vechii Elade, mai ales, un scriitor cu disponibilitățile și inteligența scripturală a Carmeliei Leonte poate descoperi irizări vizionare, spasme existențiale, revelații și alegorii sublime ale destinului etern. Din această incredibilă fervoare existențială și meditativă, el nu trebuie să ezite a împrumuta, dar numai pentru a le interpreta din nou, deci pentru a le recrea. "Carte de recitire", așadar, din acest unghi perceptiv, Melancolia pietrei pune în mișcare o întreagă strategie a intertextului mitologic. Autoarea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
iradiază întregul imaginar liric al autorului. De aici, atmosfera similifabuloasă specifică, dar și fiorul transcendenței pline, în cazul său. De aici, anxietatea difuză ori stranietatea contagioasă transmisă de poemele în care ritmurile vitaliste ale cosmosului sunt pe nesimțite anulate de meditativul greu. Astfel se întâmplă, spre exemplu, în Vânătoarea bursucilor, poem al suferinței de a se ști altfel, de a trăi în pofida regimului despotic al pseudonormalității (lectura în cheie politică a textului este o variantă demnă de luat în considerare), în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
imagini artificiale și manieriste bine înrădăcinate în modă literară a epocii, ce purta amprenta lui D'Annunzio. Împrumuturile demonstrează, în egală măsură, permeabilitatea autorului din Modica cu privire la operele poeților din trecut și prezent. Predestinat poeziei, el era, la 16-18 ani, meditativ și nefericit, dominat încă de atunci de dorință leopardiană a morții (ansia precoce di morire). Se vedea pe șine mai bătrân dar mai bun.82 Sub asemenea auspicii a început traseul peregrinarilor prin peninsula: studiile i-au purtat pașii la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Tait Black Memorial Prize) -, ar avea surpriza unei descoperiri para doxale. Un autor cu o viață de telenovelă "sublimează" foarte puțin (aproape deloc!) în operă din propriul tumult existențial. Proza lui McEwan abundă în analiză (intros pecție, investigație psihologică, excurs meditativ etc.), lăsînd "acțiunea" (căutată de cititorul consumerismului actual!) pe planul secund. Faptul nu se încadrează, repet, în așteptările celor care acordă prioritate biograficului în ficțional. CBE (Commander of the British Empire), laureat al unui Shakespeare Prize, membru în diverse societăți
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
sensuri bivalente, contradictorii sau suprapuse, pendulând între înălțare și năruire, creștere și micșorare, început și sfârșit, născut permanent din fluid, asemenea procesului fluid al refluxului sensurilor 156: "Volumul Refluxul sensurilor se fundamentează pe dinamica unui lirism reflexiv, în interiorul căruia eul meditativ maturizat pendulează între plecare si întoarcere, "flux" si "reflux", găsire si regăsire, un proces circular de rotire a lumilor artistice care se înalță si se năruie la infinit pentru a putea renaște din cuvânt. Disoluția barierelor dintre lumi (regnuri, stări
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
si se năruie la infinit pentru a putea renaște din cuvânt. Disoluția barierelor dintre lumi (regnuri, stări de agregare, timp si spațiu) asociată ipostazelor metaforice a "fluxului si refluxului sensurilor", "valurile fluxului si refluxului" condiționează capital constituirea edificiului poetic. Eul meditativ maturizat îsi prezintă devenirea traiectului artistic, resimțind fluxul ideatic pe suprafața paginilor scrise, în care puterea absolută a cuvântului supraordonează alcătuirea lumilor suspendate. Eul suprimat încifrează metaforic labirintul existențial din perioada regimului comunist, care a avut o influență negativă asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
narațiunii românești cariera stilului livresc meditativ". Suita analizelor textuale din finalul cărții la Divanul și Istoria ieroglifică, Viața lumii și Psalmii lui Dosoftei culminează în lectura critică a Poemei polone. Ea readuce în prim-plan silueta unui scriitor de structură meditativă asemănătoare cu a Autoarei. În simetrie cu "Întoarcere spre timpul vechi", din măr-turisita aspirație a Doamnei Profesoare, "Lunga trecere de vreme", estimată poematic prin evocarea pentru ochiul regal polonez a momentelor emblematice din depărtarea istoriei țării sale, acaparează și reflexivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
de medici. Pentru aceștia deținuții sunt simple numere, în sufletul lor nu merită să descinzi, spre a sugera o cale de ieșire lăuntrică. Greșeala este întărită cu nepăsare și cinism, încât scurta autoscopie din final, deși nesatisfăcătoare, este unica oază meditativă a romanului, o stopare a delirului. Clejan recunoaște că este principalul vinovat pentru situația sa, pentru viața trăită pasiv, ca o succesiune de măști sociale lipsite de fond. Odată asumat cadrul romanesc, unul infernal, evoluția obsesiei este urmărită în crescendo
Succesiunea măștilor by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/8651_a_9976]
-
ale lui Petrașcu, de desfășurarea unei atmosfere care predispune la visare. În Toamna, anotimp al melancoliei și al reflecției nostalgice în registrul sensibilității simboliste, accentul simbolist se precizează mai ferm cu ajutorul unui personaj așezat la o masă, într-o atitudine meditativă, cu o carte în față și cu o vioară alături. Cele trei elemente configurează un spațiu al sugestiei în care artele (muzica, literatura) deschid către o expresie a emoției artistice, a reflecției melancolice, generând un rapel către propria interioritate. Muzicalitatea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
al mișcării "scizioniste" românești care se va regrupa în societatea "Tinerimea Artistică", este artizanul talentat al idealizării vieții pastorale, al transpunerii universului țărănesc în idilă. Păstorii săi au ceva din grația longilin-feminină a figurilor prerafaelite, așa cum țărăncile sale zâmbitoare sau meditative au o frumusețe care o evocă pe cea a personajului de basm, Ileana Cosânzeana. Idilizarea personajelor unei lumi arhaice cu legendele, basmele, baladele, obiceiurile care-i configurează cultura dobândește sensul unei estetizări, astfel încât Alexandru Bogdan- Pitești descoperea un element de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pe o suprafață-oglindă similară unei săli de bal înconjurată de vegetație albastră, de unde sugestia unui peisaj oniric sau fabulos. O parte sunt prinse în dans, una dintre ele se apleacă să culeagă ceva, o alta se remarcă printr-un profil meditativ, pe când altele sunt surprinse într-un tête à tête. Ștefan Popescu rupe ritmul unei armonice gestuale precum în picturile lui Loghi, dar mai ales în cele ale Ceciliei Cuțescu-Storck. Cu toate acestea, ansamblul creează impresia unui coregrafii minuțios studiate în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și unor influențe răzlețe venite din partea lui Gustave Moreau și a lui Böcklin, a căror creație artistul o cunoscuse. (Introducând mitul grec în pictură, Moreau realizase concordanțe între peisaj și taina unei scene mitice. El nu picta fapte, ci stări meditative într-un univers compus de el, ce depășea realul. Böcklin a reflectat de asemenea asupra trecutului și antichității. Pasionat ca și Moreau de legende, de mister, de simboluri, în compoziția imaginilor sale domină un sentiment clasicizant)"225. În "Expoziția de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Theo Sion, nedatat, 1923-1924) și prezentat la Salonul Oficial din 1924. O lectură din perspectivă simbolică a titlului actualizează o semnificație ce se armonizează cu impresia de stranietate pe care o degajă personajul solitar din tablou, de o sobrietate apostolică, meditativă. Cine este cel care se află la răspântie? Iisus? Unul dintre apostoli? Avem prin acest personaj insolitat cu aspect de călugăr simbolul unei umanități aflată permanent în cercul îndoielii, la răspântia unei decizii? Tabloul are ceva din aerul mistic al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]