2,843 matches
-
tuturor acestor poeți da curentului o dimensiune eroica, halucinanta, clocotitoare de viață. Ce fantastică diversitate de caractere și destine angajate pe același front! - diplomați, șefi de școală, vagabonzi, academicieni, ființe îndrăznețe și bătăioase, ratați sociali, candizi până la sfinție, individualități tandre, melancolice ori colerice, încrezători ori dezabuzați, născuți sub stea norocoasă ori dezmoșteniți ai soartei, unii mândrii, alții umili - ce lume! Ce univers fabulos, dantesc! - funcționari banali, scoși din anonimat printr-un geniu pe care nici un coleg nu i-l bănuia, personalități
Ștefan J. Fay și contemporanii săi by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6274_a_7599]
-
piață într-o armonie națională, pusă, evident, în slujba țărișoarei... Astfel încât în aliura de sfânt pământean a lui Agamiță, care-și zidește sufletul, manolic, întru progresul și înveșnicirea poporului, așa cum visau și cațavencii, regăsim ceva și din palpitul vital și melancolic nevoie mare al lacrimilor fără leac vărsate de coana Zoițica. Agamiță sintetizează, astfel, tot duhul ideologilor din orașul de sub munte, iubitori de țară!.. În finalul Scrisorii, împlinindu-și și misia de pacificator divin, Agamiță putea muri liniștit, chiar în grădina
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
de voință, stofa idealistă îi este intactă, de unde și frămîntările cu tentă sapiențială pe care le trăiește. Formula interioară a lui Dan Iacob e de fluctuație ciclotimică cu ritm foarte lent, acum fiind optimist și histrionic, iar peste cîțiva ani melancolic și strivit de neputință. În cursul perioadelor stenice nu-i ajunge timpul, în cursul celor astenice e îngrozit că nu știe cu ce să-l umple. „La începutul anului 2006, simțeam cum cercul de fier și de fiere al existenței
Ieșirea din cărți by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3530_a_4855]
-
s-a scris și s-a tot scris. Impresia e aceea de portret în acuarelă. Impregnându-se parcă de calitățile pe care le identifică în poezia lui Adrian Popescu, criticii literari ilustrează un interesant proces de contagiune. Devin ei înșiși melancolici, gracili, eleganți, metafizici și metaforici. Renunță la conceptele tari în favoarea unor sentințe flou. Adevărate, dar, cred eu, de o eficacitate limitată. Nu mă gândesc numaidecât la eficacitatea ierarhică (deși în fond nici aceasta nu e de neglijat), ci la faptul
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
de obositoare, care duc între picioarele femeilor. E adevărat că uneori aceste drumuri s-au dovedit foarte scurte și dezamăgitoare. Dar eu iubesc banalitatea vieții. Nu plictiseala, ci banalitatea ei. Toate minunile existenței mele se află aici. Pe această orizontală melancolică, viguroasă și foarte palpabilă, înfiptă în gaura orizontului”.). De altfel, există în roman nu doar tema „misterului feminin” (vulgarizată prin „colecția” de femei), dar și un element de intertextualitate cu Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război: rochia albastră
À travers les femmes by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/3560_a_4885]
-
vieți paralele într-o lume coerentă. Transferul mental dintr-o istorie personală în alta e acompaniat, sporadic, de o meditație - nu lipsită de expresivitate - despre timp și hazard, despre felul în care istoria mare devine poveste personală. O meditație strecurată melancolic în pliurile confesiunii lui Stratin: „Urăsc, firește, istoria, ca principiu al nostru, al tuturor, de-a privi trecutul ca pe o fatalitate și de-a pune șirul faptelor pe seama ursitoarelor sau a stelelor de pe cer. Cred eu, ceea ce pare a
Pe înălțimi by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3738_a_5063]
-
Tănase au organizat o petrecere În cinstea venirii ei. Eu nu am stat decât puțin, m-am retras la hotel deoarece dimineața urma să plecăm spre București. Ne-am Întors În capitală prin Sibiu, Râmnicu Vâlcea. Maria Tănase a fost melancolică pe drumul de Întoarcere. A cântat În surdină, am vorbit. — Povestește-mi despre tine, mi-a spus la un moment dat. I-am vorbit despre părinții și frații mei, copilăria la Târgu-Ocna, bunicul (zeida), școala de ofițeri de aviație de la
Cum am cunoscut-o pe Maria Tănase. In: Editura Destine Literare by Herman Victorov () [Corola-journal/Journalistic/99_a_399]
-
nederanjantă totuși - pigmentează manierist discursul în care se topesc precum zahărul în ceai rememorări ale unor experiențe concrete de la diferite vîrste, imagini ale unor poeți sau apropiați dispăruți, dar și apariții ale personajelor simbolice, precum teobald sau teofilia. O sensibilitate melancolică și crepusculară irigă totul, concurată de frenezia incantatorie a rugăciunii: „și despre Tine se poate citi în Daniel (2: 21) cum că Tu/ești cel ce schimbi timpuri și ceasuri dar nu ni se spune/că Tu ești Cel ce
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
cea de-a doua proză, Însemnările unui turist, în care un personaj-narator este, aproape singur, „turist în luna lui noiembrie” într-o stațiune autohtonă. Aici apare și sintagma „turiștii toamnei”, și ea aduce cu sine o întreagă atmosferă învăluitoare și melancolică: „O anumită melancolie, asemeni unei delicate emanații de aburi, se simțea peste tot. Dimineața, rotocoalele de ceață pluteau aproape magic peste râu. Cele mai înalte stânci se învăluiau temporar în somptuoase mantii de nori. Turiștii toamnei erau oarecum diferiți de
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
reluate parodic-literar (ca la Caragiale), de genul „epistolar de bloc”, „întrebări și răspunsuri”, „anunțuri gratuite”, „mărturisire ministerială” ș.a.m.d. (sintagmele citate sunt chiar titluri de proze scurte). Spre deosebire, însă, de nervozitatea ironică nedelciană, Mircea Pora, un scriitor mai melancolic, dă dovadă, așa cum spuneam, de o scriitură poetică și de finețe descriptivă. Din volumul de proze scurte și foarte scurte - ce surprind realități sociale din comunismul târziu, dar și din postdecembrism -, Epistolar se detașează clar: un text amplu (80 de
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
înfăptuirilor care schimbă lumea. Sunt niște amintiri de porțelan, mărturisind o neputință decorativă. O tristețe programatică, susținută de mici curenți de atmosferă, care nu-i clintesc nici o silabă. Edificând un liliput al elanurilor neîmplinite, al pornirilor reținute, al ambițiilor temperate melancolic. După un episod de poezie angajată, aceste constatări detașate, în care frumusețea bate substanța și reprezentarea bate afectul, sunt, la urma urmei, o revanșă.
Simplificări by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3606_a_4931]
-
altcineva? - Ceri scuze, nu știi, mă iertați, am greșit numărul. Bagă și tu degetul mai cu grijă... - Nu înțelegi, se oțărî ciucurele, că toate numerele sunt greșite? Și repede, preîntâmpinând riposta celuilalt peste țeastă: Iadeș! Chisăliță luă, cu un aer melancolic, partea bună a lucrurilor: - Eu n-am vorbit niciodată la telefon.... Iadeș, aflat încă sub protecția numelui său, ca sub un clopot de sticlă, se întoarse, întinzându-i receptorul. Dar Chisăliță nu se încurca în astfel de detalii. Duse pumnul
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
bucuri ca un savant: „Cei mici au murit deja cu toții!” Ochii albaștri sunt emoționați. Amigdala cândva era otrăvitoare, mazărea, mititică, omul, o ființă sângeroasă! Nu-i așa? Suntem mai mari decât predecesorii noștri Și noi doi - extrem de politicoși. „Este ceva melancolic în aceste javre rămase în viața.” „Câinii cei buni i-au mâncat pe ceilalți?” Ne așezăm și cinăm în memoria cinicilor (celor adevărați, desigur) și a câinilor politicoși. Focul roșu, piatra prețioasă Frânează și își dă seama febril fiind, că
Trei poeți estonieni by Peter Sragher () [Corola-journal/Journalistic/3634_a_4959]
-
decât emisiunile despre Toa’șul și ilustra sa consoartă. I-am văzut pe plajă, pe terenul de volei, în șalupe, avioane și automobile. Singuri ori flancați de mărimile planetei. Îmbrăcați și dezbrăcați. Vorbind și tăcând. Triști și veseli. Însuflețiți și melancolici. Înconjurați de copii ori gângurind unul către altul. Am ajuns să le cunoaștem complicii și servitorii, de la ofițerii de gardă la bucătarul, grădinarul, grăjdarul și arhitectul Măriei-Sale. Ne-au fost băgate pe gât coafeza, camerista și pedichiurista familiei. Eu unul
Un ins infect și bine informat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3392_a_4717]
-
literatura franceză actuală, marcată adesea - așa cum se spune - de fomalism sau de autoficțiune. Pe de altă parte, Predica despre căderea Romei este un roman cu mai multe straturi, întins pe mai multe generații, un roman scris întrun stil elegant și melancolic, care stă sub semnul unor citate din predicile Sfântului Augustin ținute la căderea Romei în fața credincioșilor înspăimântați. Având o licență în filozofie la Sorbona, Jérôme Ferrari își construiește micul roman în funcție de două referințe filozofice recurente: pe de o parte, Sfântul
Creșterea și decăderea unei lumi by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3403_a_4728]
-
Demn în costumul lui de in, mergea printre oameni și animale stăpânindu-și tot timpul câte un val de greață, căci pretutindeni pluteau mirosuri carnale exotice și sălbatice, plimbate de foșnetul țesăturilor colorate și de apropierea indigenilor”. Cartea se încheie melancolic și simbolic cu sfârșitul unei lumi - și trecerea pragului maturității, în cazul lui Matthieu - evocând ultimele zile ale Sfântului Augustin între zidurile asediate ale cetății sale, Hippona.
Creșterea și decăderea unei lumi by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3403_a_4728]
-
triunghiul păcătos și să îi stingă / corcita ardere: șerpar și chingă” (Înger bizantin). Autoarea definindu-se, în ceea ce lirica ei are cu adevărat autentic, ca o poetă a distanțelor spațiale, dar mai ales temporale, cu o remarcabilă știință a cantilenelor melancolice și, de aici, ca o poetă a nostalgiei. Exilul (din 1970 poeta trăiește în Franța) alimentează, la rândul său, stările nostalgice, concretizate în volumul Poèmes en exil. Poeme în exil / Versiuni fraco-române (Editura Gutenberg, 1994), în legătură cu care Mioara Cremene ține
Mioara Cremene la aniversară by Octavian Soviany () [Corola-journal/Journalistic/3166_a_4491]
-
peisagist. Lucrările sale, având un soi de calm de factură clasică, degajă o melancolie discretă ce dă pânzelor o dimensiune meditativă, gravitate și profunzime. Căci rafinat estet, cum a fost, de bună seamă, Dimitrie Sadoveanu, el a avut o viziune melancolică asupra lumii. Așa se face că retras, străin de interese sau vanități lumești, cu o evidentă lipsă de interes pentru politică, pictând, de predilecție, în sihăstrie, la Văratec sau la Târgu Neamț, rareori în aer liber și, de cele mai multe ori
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
trecute, într-o colindă intonată de voci exemplar limpezite? „Colindăm ... colindăm ... colindăm!” A rămas în mine ca un semnal de continuitate ineluctabilă, peste avanii și indecențe. * Curios, stratul juvenil de creativitate, pe care-l reprezintă interpreții colindelor, comportă și adaosuri melancolice. La început de eră nouă, sub semnul Bicentenarului Revoluției, cu prilejul primei invitații importante la Paris, de unde ni s-a trimis un avion de 89 de călători - artiști și cărturari foarte diferiți -, serbarea noastră în saloanele Adunării Naționale s-a
Colindăm… colindăm… colindăm… by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/2901_a_4226]
-
chema „viola d’amore con chiave”. Arhaicul instrument a supraviețuit în folclorul suedez și amintește, ca formă dar nu ca sunet, de sudica zanfona. Ambrosini reușește să-i pună în valoare timbrul suspinat, asemănător viorii chineze er-hu, cu implicite predispoziții melancolice. La rândul său, Matinier abordează acordeonul ca pe o potențială orgă minimalistă. Gala a doua a debutat cu un binevenit interludiu clasic, datorat pianistului Eduard Kuntz (născut în Siberia în 1980 și laureat al Festivalului Enescu, ediția 2007), pe care
Vechiul Castel Bran ca nou tărâm jazzistic by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/3196_a_4521]
-
Textele din Amintiri și portrete literare vorbesc despre un individ așezat, ce și-a urmat statornic o cumpătare vestită. Articolele memorialistice au în comun o disponibilitate sufletească ce reface secvențe din trecut. Citim nu doar amintiri răzlețe, spumoase și deseori melancolice, ci introduceri sintetice în operele celor în cauză. Spre deosebire de criticii gălăgioși, alarmați de fiece descoperire, oricât de comună, Gabriel Dimisianu este un mare iubitor de discreții și pare să fi fost tipul individului angajat în viața socială doar atunci când toți
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
biata țărână obosită și dureroasă a trupului tău martirizat.” (N. Iorga, Oameni cari au fost, vol. III, Buc., 2012, p.34) O alăturare ce ar putea să pară curioasă: poetul deșteptării naționale învecinat cu duiosul cântăreț al „patriarhalelor” și al melancolicelor „cântece”. El însuși, Șt. O. Iosif, se considera inapt pentru verbul poetic energic și înflăcărat. De aceea în poezia Scrisoare lui Goga spune într-o condițională poetică: „Și de scriam un vers mai avântat/ Aprins de-obida silei seculare..” Și
Doi „soli ai Ardealului”: Șt. O. Iosif și Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/3263_a_4588]
-
pulsează doar în subtext. Nu proclamația constituie modul manifestării lor, ci visul transcris ca atare. Nu strigătul pornește din gura autorului, ci aburul respirației. Avem a face, în textele cele mai relevante, cu o elegie a sfielii, a unei candori melancolice: „Ciripitul păsărilor dimineții/ vine mai tîrziu./ Mai întîi - povestioara poetică/ a adolescentului/ furișată în caietul de amintiri,/ desenul din caietul de caligrafie,/ viața scurtă a pescarului/ ce-și aruncă năvodul/ sub stîncile frămîntate.// Cînd eu aș vrea/ să mă surprinzi
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
dă-mi-i tu. Gurameto tăcea în continuare. Gurameto, frățioare, zise colonelul încet. Nu vreau să vărs sânge albanez. Am venit aici ca prieten... cu promisiuni... cu daruri... dar voi m-ați lovit... Expresia feței îi deveni din nou tristă, melancolică. Privirile, care până atunci li se înfruntaseră ostil, acum începură să li se evite. Dă-mi nenorocitele alea de nume, spuse colonelul, aproape rugător. Dă-mi-le, și ostaticii vor fi ai tăi în secunda următoare. Gurameto făcu „nu” din
ISMAIL KADARE Cina blestemată by Marius Dobrescu () [Corola-journal/Journalistic/3276_a_4601]
-
LA ASFINȚIT/ DE L'AUBE AU CREPUSCULE va fi deschisă în perioada 16 mai - 29 iunie 2014, la Sala Irina Nicolau, Sala Foaier și în cadrul expoziției permanente. Lucrările, instalate în cele trei spații ale muzeului, pun în discuție percepția deopotrivă melancolică și ludică a copilăriei în diferite culturi și imobilitatea lumii materiale atunci când ființa dispare. Acest dialog include recuperarea unui parcurs creativ al elementelor identitare românești propus de Horia Bernea ca oglindă revelatoare. Muzeul Național al Țăranului Român / 16.05 - 29
Noaptea Albă a Galeriilor: Imaginează-ți ce se află la celălalt capăt al curcubeului by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/29773_a_31098]