1,001 matches
-
și semnalate, ca "absență" semnificativă, în forma reminiscențelor mitice inconștiente (după cum am văzut, criticul american apropie tipologic melodrama de expresionism). Astfel, dacă imaginația melodramatică are nevoie atât de document cât și de viziune ("needs both document and vision"), atunci în melodramă caracterul non-mimetic (dar "verosimil" în sens aristotelician) dat de "viziune" trebuie receptat drept ecou al conștiinței că această "realitate" ("documentul"), "notată cu acribie de grefier (s.n.), nu e decât o metaforă pentru semnificații morale (adică psihologice) latente"102. Și, cum
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
non-mimetic (dar "verosimil" în sens aristotelician) dat de "viziune" trebuie receptat drept ecou al conștiinței că această "realitate" ("documentul"), "notată cu acribie de grefier (s.n.), nu e decât o metaforă pentru semnificații morale (adică psihologice) latente"102. Și, cum în melodramă totul trebuie să fie sublim (citește: inefabil, intraductibil), categoria melodramaticului ajunge astfel să definească însuși mecanismul imaginației literare, fapt care în estetica modernității devine literă de lege o dată cu abandonarea principiului pictural-mimetic în favoarea principiului muzical, al sugestiei 103. De aceea, probabil
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
să definească însuși mecanismul imaginației literare, fapt care în estetica modernității devine literă de lege o dată cu abandonarea principiului pictural-mimetic în favoarea principiului muzical, al sugestiei 103. De aceea, probabil, s-a și făcut observația că, deși nu conține "muzică" propriu-zisă, asemeni melodramei originare, romanul modern are nevoie de limbajul desemantizat al muzicii pentru a sugera inefabilul, adică existența "in sich" ("the concept of living beyond one's means"104), prin procedee specifice (structurare tematică, atmosferă, modulații stilistice etc.). În aceeași ordine de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
acelor emoții și sentimente contradictorii, ce renasc mereu din propria lor cenușă. Din acest unghi privind lucrurile, Lovinescu se delimitează în mod evident, polemic chiar, de modelul literaturii subiective, de confesiune, având ca obiect al investigației "eul". Atunci când clama eternitatea melodramei, tânărul scriitor făcea de fapt elogiul unei arte mai pure, elementare, din perspectiva căreia supralicitarea formei exterioare (teatralitatea, gesticulația emfatică, excesul de lacrimi și sânge) ar putea juca rolul surpinzător de a metamorfoza ființa umană într-o entitate trans-personală, oglindind
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
gesticulația emfatică, excesul de lacrimi și sânge) ar putea juca rolul surpinzător de a metamorfoza ființa umană într-o entitate trans-personală, oglindind astfel niște straturi mai adânci ale psihicului, la care conștiința (eul individual) nu are acces. "Realitatea" vizată de melodramă ar întoarce așadar arta dinspre amăgitoarea contingență înspre izvorul ideilor platoniciene, spre lumea arhetipurilor, unde nu e loc pentru individ și trăirile lui mărunte (vezi latura sa "expresionistă"). Așadar, s-ar părea că numai în forma schematic-obiectivă a (melo)"dramei
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Nu ne mai miră, atunci, nici reticența criticului față de "interpretare" (înțeleasă finalmente mai mult ca formă de viață decât de cunoaștere, de vreme ce sufletul se dovedește a fi o entitate inanalizabilă, de ordinul sugestiei muzicale), cum nici credința sa în triumful melodramei ca artă prin excelență "populară", pentru că se adresează exclusiv sensibilității și cere participarea publicului 106. Și așa, pasiunea criticului pentru teatru tinde să-și dezvăluie, încet încet, adevăratul mobil, în lumina observațiilor ce mă îndreptățesc să afirm că melodrama îi
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
triumful melodramei ca artă prin excelență "populară", pentru că se adresează exclusiv sensibilității și cere participarea publicului 106. Și așa, pasiunea criticului pentru teatru tinde să-și dezvăluie, încet încet, adevăratul mobil, în lumina observațiilor ce mă îndreptățesc să afirm că melodrama îi va fi apărut chiar din tinerețe, fără ca el să-și dea pe deplin seama, mai degrabă intuitiv, drept o "formă simplă"107, model originar de elementară simplitate, relevabil în varii ipostaze în toate genurile artei. Drept urmare, mi se pare
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
chiar din tinerețe, fără ca el să-și dea pe deplin seama, mai degrabă intuitiv, drept o "formă simplă"107, model originar de elementară simplitate, relevabil în varii ipostaze în toate genurile artei. Drept urmare, mi se pare imposibil de ignorat prezența melodramei în literatura lovinesciană literatură care, măcar din punctul acesta de vedere, nu e cu nimic neobișnuită. 2.2. "Teatrul" e în altă parte. Un debut ratat În 1906, anul când Nicolae Iorga cobora cu studenții în stradă pentru a condamna
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
izbutește deocamdată să găsească o formulă artistică alternativă, capabilă a răspunde dorinței de libertate și de afirmare fără constrângeri a personalității. Soluția cea mai la îndemână, întrezărită chiar din considerațiile privind actualitatea teatrului antic, ar fi fost să scrie o "melodramă" (ca Oedip rege, de pildă), cu o substanțială problematică psiho-morală și cu un conflict care să dea câștig de cauză conștiinței, raționalității vieții afective, și nu nebuniei patimii descătușate. Din păcate însă, Lovinescu procedează cu totul altfel: trece sub tăcere
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lui. Perspectiva e pesimistă, sumbră, iar imaginea vieții, redusă la niște acte mecanice, nu se mai vede prinsă nici în oglinda realismului psihologic, ca în drama burgheză, nici în rama unui tablou stilizat excesiv, în luminoase nuanțe morale, ca în melodramă. Nerăbdător, dramaturgul s-a mulțumit cu puțin, oferind o soluție simplă, de tristă previzibilitate, la extrem de complexa problemă a raportului dintre sexe (mai frumos spus: a iubirii, cu tragicomedia și cu poezia ei "inefabilă"). Iată cum, în loc să contemple viața ca
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și de sine însuși) proiectează asupra existenței lumina unui spectacol când tragic, când de-a dreptul ridicol, singura formă de implicare admisă pe scena vieții fiind trăirea exaltată (însă dirijat, ca la carte!), în nota sublimă și senin morală a melodramei. Ca atare, nu trebuie să ne mire că pretextul ideal pentru intrarea în jocul vieții ia întotdeauna, în chip necesar, forma unei femei atrăgătoare și enigmatice, care promite mult dar oferă, vai!, prea puține motive de satisfacție (de unde și replierea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
aici, pe lângă fatalitatea biologică (glasul sângelui), și aceea propriu-zis "literară"114. Dar, în ciuda bunelor intenții, dramaturgul nu izbutește să motiveze estetic suficient de convingător nici deznodământul, nici comportamentul personajelor sale, ceea ce conferă narațiunii un caracter arbitrar, neverosimil, specific mai curând melodramei decât tragediei pentru că în melodramă e lucru firesc să te confrunți cu situații neplauzibile și aglutinări aleatorii de episoade senzaționale, cu suspense, răsturnări spectaculoase de situații și finaluri imprevizibile, de tipul Deus ex machina, toate acestea doar în vederea obținerii de
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sângelui), și aceea propriu-zis "literară"114. Dar, în ciuda bunelor intenții, dramaturgul nu izbutește să motiveze estetic suficient de convingător nici deznodământul, nici comportamentul personajelor sale, ceea ce conferă narațiunii un caracter arbitrar, neverosimil, specific mai curând melodramei decât tragediei pentru că în melodramă e lucru firesc să te confrunți cu situații neplauzibile și aglutinări aleatorii de episoade senzaționale, cu suspense, răsturnări spectaculoase de situații și finaluri imprevizibile, de tipul Deus ex machina, toate acestea doar în vederea obținerii de efecte pur teatrale, fără alt
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
admirat la dramaturgul norvegian), cu pledoaria emfatic-grandilocventă, și atribuie fatalității o motivație mai mult biologică decât literară, în linia detestatului teatru naturalist. Dacă autorul nu ar fi ținut morțiș la ideea de tragic, De peste prag putea deveni o foarte reușită melodramă. N-a fost să fie. De altfel, caracterul schematic al piesei sare în ochi chiar din textele de escortă (didascaliile), extrem de lapidare, în maniera strict funcțională a teatrului clasic (altminteri stau lucrurile în cazul unor dramaturgi cu ambiții reformatoare, precum
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
din textele de escortă (didascaliile), extrem de lapidare, în maniera strict funcțională a teatrului clasic (altminteri stau lucrurile în cazul unor dramaturgi cu ambiții reformatoare, precum Camil Petrescu sau Eugene O'Neill, care au profitat din plin de inovațiile tehnice ale melodramei). Elementele de decor sunt minime, iar autorul ține să respecte cu strictețe regula aristotelică a celor trei unități (1. acțiunea: se petrece într-o casă la marginea orașului; 2. spațiul: o casă împrejmuită de un parc; 3. timpul: luna iunie
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
rezonabile măruntelor drame ale vieții. Senzația de improvizație căznită se datorează și faptului că autorul comite greșala de a face din încornorat un tip tragic, dominat de patimi autodestructive, deși abordează motivul triunghiului conjugal din alt unghi estetic, acela al melodramei, în nota unui comic dureros, însă nici pe departe... mortal! Inadecvarea sare în ochi ca un lucru strident, supărător. În aceeași ordine de idei, Lovinescu atribuia intelectualului un rol prin excelență pozitiv, la adăpost de furtuna pasiunilor trecătoare, și elogia
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
la originea actului creator în genere, pesimism pe fondul căruia trebuie să triumfe nu nihilismul și pasivitatea, ci principiul activ, al voinței constructive. Din perspectiva psihologiei creației judecând problema, orice operă se edifică pe un fond de pesimism (și de melodramă, firește!), chiar dacă mesajul vehiculat în subiacent e cel mai optimist cu putință. Oricum, indiferent de natura propriei opere, scriitorul păstrează mereu în memoria sa afectivă gustul cenușii, ca un memento făcut să-l cheme din nou la masa de lucru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
acordă iertarea decât în moarte (asemeni lui Oreste cel urmărit de Eumenide tiparul clasic e limpede!), într-un final patetic, de mare tensiune dramatică, stropit din belșug cu lacrimi și sânge și imortalizat în rama unui tablou vivant, ca în melodramă 122, cu femeia prăbușită în mijlocul scenei iar fiul-judecător surprins într-o gesticulație teatral-extatică ("cu mâinile ridicate în sus"). După cum am sugerat în treacăt, textul reclamă și o lectură în cheie psihanalitică, altminteri foarte instructivă, având în vedere că imaginația melodramatică
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
plăcerii, al vieții, în vreme ce bărbatul-intelectual (Iorgu și Luca), pulsiunea morții, a repetiției, atunci condamnarea plăcerii pare a indica mai mult opțiunea morală a dramaturgului decât adevăratele resorturi ale funcționării psihicului, înclinat instinctiv spre profilaxie (de aici și impactul extraordinar al melodramei în rândul publicului larg, cu instinctele nepervertite). Pe de altă parte, legătura strânsă a termenilor din interiorul "triunghiului" soț-soție-amant e menită a sugera un raport similar în interiorul unității organice a psihicului, având la bază pulsiunea libidinală, cu cele trei instanțe
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ideal", a "măștii apolinice") literatura amfitrionului de la Sburătorul păstrează, până și în cele mai "subiective" forme ale sale, legătura cu teatrul și cu procedeele predilecte ale acestuia? Apoi, preferința tânărului Lovinescu pentru teatru (genul "obiectiv" prin excelență) și, îndeosebi, pentru melodramă (definită în mod curent ca artă a evaziunii în imaginar, unde virtutea este răsplătită după merit) nu atrage oare după sine obsesia obiectivării cu orice preț și privilegierea criteriului moral, de care criticul convertit la dogmatism va face atâta caz
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ca artă a evaziunii în imaginar, unde virtutea este răsplătită după merit) nu atrage oare după sine obsesia obiectivării cu orice preț și privilegierea criteriului moral, de care criticul convertit la dogmatism va face atâta caz? Nu același gust pentru melodramă îi dictează aprecierea superlativă a literaturii "de o clasicitate absolută" a lui Duiliu Zamfirescu (afinitățile cu autorul Vieții la țară au mai fost semnalate 128), plasată la polul opus "trivialităților" ce alcătuiesc opera lui Caragiale, prea apropiată de "natură" ("mimetică
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
timpului? Și nu tot sensibilitatea "teatral-melodramatică" stă la originea condamnării comicului pur, "nedureros", sancționat pe latura sa "naturală", în formele nemediate intelectual, cu resorturi pur afective (i. e. "lirice", "subiective", "specific naționale"), ale satirei sau pamfletului? Desigur. În plus, opțiunea pentru melodramă, cu etica ei schematic-melioristă, altădată foarte "populară", îi va fi apărut lui Lovinescu drept o curajoasă tentativă de singularizare, pentru că se revendică de la acea distincție sufletească și de la o eleganță "retro" care compun farmecul discret al burgheziei de secol XIX
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
melodramatic mod cu putință 130. Pe scurt, măcar două sunt motivele pentru care utilizează Lovinescu procedeul "manuscrisului găsit" sau al "povestirii în ramă": 1. refuzul confesiunii și, implicit, tendința de obiectivare a discursului "personal"; 2. sensibilitatea aparte față de teatru și melodramă, cu imaginarul specific. Revenind la nuvela în cauză 131, se cuvine remarcat că, pe lângă procedeul povestirii în ramă, un alt element care contribuie la dramatizarea poveștii sentimentale îl constituie memoria afectivă, activată de perspectiva distanței față de eveniment și de niște
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
distanță, ca pe un tablou oarecare. În consecință, motivul dragostei florentine aduce din nou în scenă eterna gâlceavă dintre suflet și trup, de data aceasta prozatorul dând câștig de cauză sufletului, cu toată poezia sa "inefabilă", în spiritul și logica melodramei (în De peste prag dramaturgul optase, să nu uităm, pentru soluția contrară). Așadar, intelectualul îndrăgostit de Igeea e mult mai apropiat de profilul alter-ego-ului lovinescian decât sinucigașul dezamăgit în amor, chiar dacă, acum, tocmai el se vede nevoit să joace detestabilul rol
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
mai frumoase orașe din lume, hotărăște să frecventeze și alte lucruri demne de admirat, în speranța purificării (de pasiune) prin artă. Însă microbul vulgar al dragostei la prima vedere nu-i dă pace, împiedicându-l să experimenteze senzații mai elevate (melodrama eludează preliminariile, prezentând îndrăgostirea ca fapt inexplicabil și irațional, coup de foudre). Nici măcar vechile plăceri, de cărturar cu gust rafinat, nu-l mai satisfac, semn că și emoțiile estetice sunt condiționate psihologic. Iată un fragment edificator, în care e respinsă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]