1,003 matches
-
Melodrama nu e artistică fiindcă e prea transparență. Declanșează în mod automat în noi o sentimentalitate banală și firească. Și, mai ales, nu admite alternativă. Nu putem alege: situația ni se impune. Nu-i putem rezista: inima noastră plînge singură. Melodrama nu e nici ambigua, nici dilematica. Facultățile noastre de opțiune sînt blocate. Sîntem purtați de valul emoțiilor, tîrîți în vîrtejul lor, copleșiți de iraționalul lor, striviți, în cele din urmă, ca niște viermi neputincioși. Melodrama nu ține de artă, ci
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
rezista: inima noastră plînge singură. Melodrama nu e nici ambigua, nici dilematica. Facultățile noastre de opțiune sînt blocate. Sîntem purtați de valul emoțiilor, tîrîți în vîrtejul lor, copleșiți de iraționalul lor, striviți, în cele din urmă, ca niște viermi neputincioși. Melodrama nu ține de artă, ci de natură. Liberul arbitru artistic este inexistent în acest gen de producții sentimentale. Melodrama e forma cea mai subtilă și teribilă de șantaj moral și emoțional. De aceea, ea nici nu se lasă judecată. Nu
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
purtați de valul emoțiilor, tîrîți în vîrtejul lor, copleșiți de iraționalul lor, striviți, în cele din urmă, ca niște viermi neputincioși. Melodrama nu ține de artă, ci de natură. Liberul arbitru artistic este inexistent în acest gen de producții sentimentale. Melodrama e forma cea mai subtilă și teribilă de șantaj moral și emoțional. De aceea, ea nici nu se lasă judecată. Nu există melodrame bune sau rele exceptînd tehnică execuției superficiale. Melodramele se află dincolo de principiul binelui și al răului, atît
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
ține de artă, ci de natură. Liberul arbitru artistic este inexistent în acest gen de producții sentimentale. Melodrama e forma cea mai subtilă și teribilă de șantaj moral și emoțional. De aceea, ea nici nu se lasă judecată. Nu există melodrame bune sau rele exceptînd tehnică execuției superficiale. Melodramele se află dincolo de principiul binelui și al răului, atît în plan artistic, cît și în plan moral. Le accepți caracterul de fatalitate. Domeniul lor e acela al naturii, ca uraganele, cutremurele, maladiile
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
artistic este inexistent în acest gen de producții sentimentale. Melodrama e forma cea mai subtilă și teribilă de șantaj moral și emoțional. De aceea, ea nici nu se lasă judecată. Nu există melodrame bune sau rele exceptînd tehnică execuției superficiale. Melodramele se află dincolo de principiul binelui și al răului, atît în plan artistic, cît și în plan moral. Le accepți caracterul de fatalitate. Domeniul lor e acela al naturii, ca uraganele, cutremurele, maladiile sau morțile. Omul e dezarmat în fața lor. Se
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
dincolo de principiul binelui și al răului, atît în plan artistic, cît și în plan moral. Le accepți caracterul de fatalitate. Domeniul lor e acela al naturii, ca uraganele, cutremurele, maladiile sau morțile. Omul e dezarmat în fața lor. Se manifestă instinctual. Melodrama desparte biată noastră inima de precară noastră inteligență. Pompează sînge numai în cea dinții, pîna o face să plesnească. În această constă forță de răspîndire a melodramei. În epoca noastră, arta nu are un dușman mai redutabil decît melodrama. Un
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
uraganele, cutremurele, maladiile sau morțile. Omul e dezarmat în fața lor. Se manifestă instinctual. Melodrama desparte biată noastră inima de precară noastră inteligență. Pompează sînge numai în cea dinții, pîna o face să plesnească. În această constă forță de răspîndire a melodramei. În epoca noastră, arta nu are un dușman mai redutabil decît melodrama. Un veritabil imperialism melodramatic colonizează, una cîte una, cetățile artei și le supune codului sau unic de comportament. Publicul melodramei e unul de sclavi ai sentimentului. Incapabili de
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
instinctual. Melodrama desparte biată noastră inima de precară noastră inteligență. Pompează sînge numai în cea dinții, pîna o face să plesnească. În această constă forță de răspîndire a melodramei. În epoca noastră, arta nu are un dușman mai redutabil decît melodrama. Un veritabil imperialism melodramatic colonizează, una cîte una, cetățile artei și le supune codului sau unic de comportament. Publicul melodramei e unul de sclavi ai sentimentului. Incapabili de revoltă. Mă tem că era melodramei nu va cunoaște nici un Spartacus.
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
plesnească. În această constă forță de răspîndire a melodramei. În epoca noastră, arta nu are un dușman mai redutabil decît melodrama. Un veritabil imperialism melodramatic colonizează, una cîte una, cetățile artei și le supune codului sau unic de comportament. Publicul melodramei e unul de sclavi ai sentimentului. Incapabili de revoltă. Mă tem că era melodramei nu va cunoaște nici un Spartacus.
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
are un dușman mai redutabil decît melodrama. Un veritabil imperialism melodramatic colonizează, una cîte una, cetățile artei și le supune codului sau unic de comportament. Publicul melodramei e unul de sclavi ai sentimentului. Incapabili de revoltă. Mă tem că era melodramei nu va cunoaște nici un Spartacus.
Era melodramei by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17564_a_18889]
-
pe multe scene mari (Viena, Berlin, Scala), avantajos pentru îmbogățirea repertoriului cu cheltuieli mai reduse. Mefistofele este un titlu care nu lipsește de pe afișe nu atât datorită valorii muzicii cât mai ales pentru teatralitate, rolurile suculente, problematica complexă neobișnuită în melodrama lirică italiană a timpului. Spre deosebire de Faust de Gounod care a redus poemul goethean la o simplă poveste de dragoste, Boito a rămas mai aproape de sursă, încercând să păstreze dimensiunea filozofică a personajelor și adaptând întregul traseu inițiatic al eroului în
O jumătate de secol by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/13118_a_14443]
-
clișee de tot hazul care fisurează pe alocuri halo-ul. Plus că foarte puține lucruri sunt nipone în acest film, cu excepția casei de producție. Nu mă cramponez de faptul că nici una dintre actrițele principale nu e japoneză, dar acțiunea e melodramă curat born in USA, și acest fapt nu are cum să nu afecteze restul. Dacă ai văzut fie și un singur documentar despre gheișe, lungmetrajul va întinde nepermis de mult limitele credulității tale. N-ai ce-i face, Hollywood-ul nu
Efectul de halo by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10727_a_12052]
-
avea un tablou firesc al unei adolescențe frumoase, cu excepția faptului că băiatul apare îmbrăcat mult prea modest în raport cu ținuta fetei, unul dintre acele scurcircuite sociale care întâlnesc pasager, improbabil și fragil un sensibil Romeo de mahala cu o Julietă burgheză. Melodrama de succes s-a putut vedea în Slumdog Millionaire (2008) al lui Danny Boyle. Privirea băiatului vorbește de la sine, încărcată de dragoste, ea nu întâmpină aparent niciun obstacol ca în prima scenă, nu fixează o adversitate, ci fata are reținerea
Când nu pot să fluier, fluier by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6426_a_7751]
-
vremea bătăliei antifasciste Malraux era eminența cenușie a intelectualilor, iar în faza de stăpânire nazistă Drieu preluase comanda culturii. Prietenul notează în jurnal că Malraux a fost zărit în piața Sainte Clotilde, își ascundea fața cu un ziar, juca o melodramă, voind să arate că e conspirativ. Părea că spune: Nu vedeți că sunt cel care complotează? Vă rog să vă faceți că nu m-ați remarcat." Jocul nu a fost eliminat în etapa de gravitate a încleștării. Că nu se
Dincolo de baricade by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8849_a_10174]
-
un acrobat, tocmai pentru a insulta la scenă deschisă ipocrizia semenilor și nu pentru a-și aprofunda personajul, producând astfel un antidiscurs în contrapartidă cu discursul oficial. Din păcate, intenția nu sare mai departe de mesajul lui Abdellatif Kechiche cu melodrama sa lesbofil-civică. Dacă prima parte a experiențelor lui Joe din volumul 1 ilustrează, până la un punct, o dimensiune decameronică, ironia fiind prezentă în tandem cu autoscopia intens dramatizată, partea a doua a existenței libidinale a lui Joe este una de
Sadomasonimfomania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2775_a_4100]
-
narative care nu se revendică din vreo tradiție a poveștilor. Și care nu se prea revendică, în aparență, din nimic. Sintagmele sunt într-un asemenea grad scuturate de sensurile-clișeu, de rezonanțele înduioșătoare, încât ne putem întreba cum și unde există melodramă în acest volum, ori dacă lectura de identificare ne va stoarce lacrimile promise în titlu. În ciuda terenului minat la fiecare pas, în ciuda amenințărilor pe care le presimțim, nu se produce nici o explozie de lirism. Iată un slalom incredibil: ,și încă
Cercul poeților în curs de apariție by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10039_a_11364]
-
în ordinea lirismului. Acest succint “roman de provincie 1920”, construit ca schimb epistolar între un “El” și o “Ea”, alimentat de reverii de sursă livrescă (“despre timpul pierdut / în romane cu prieteni frumoși în amurgul fanat / din saloane”; Mai știi melodrama / din strada Bastiliei zece” /.../ Șoseaua e plină de albe femei cu landouri, / de bănci tăinuite-n tufișuri, de chitare, / de pantaloni în carouri”...) propune o lirică de atmosferă, de album vechi, cu evocări de interioare și mici întâmplări domestice ori
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
mi-a scris această scrisoare“, piesă de Tankred Dorst după splendida nuvelă romantică a lui Miguel de Unamuno, „Nimic altceva decât un bărbat“. Scrisoare... nițel pierdută de regizorul Claudiu Goga ca- re-o citește (scenic) cu voce (prea) tare, dând melodramei o cheie tăios tezistă. Devenite „principii“, personajele își pierd nuanțele și orice resort emoțional le devine străin. Ținuți continuu în corzi foarte strânse, Claudia Ieremia și Zoltán Lovas (vedete certe ale spațiului teatral timișorean și arădean) au mai tot timpul
Agenda2005-12-05-a () [Corola-journal/Journalistic/283495_a_284824]
-
pentru publicul larg. Sunt celebre anecdotele care relatează modul în care Dickens și-a modificat sfârșitul romanelor pentru a satisface gustul publicului, care cerea ca literatura să ofere o alternativă la mizeria vieții, cerea un final fericit. Așa se naște melodrama în literatură, dar și în film. Astăzi, producțiile hollywoodiene satisfac această nevoie a publicului larg, care cer de la artă o compensație pentru insatisfacția de a trăi într-o realitate neconvenabilă. Marea literatură este automat și literatură de consum, cu câteva
ALECART, nr. 11 by Antonio Patras () [Corola-journal/Science/91729_a_92902]
-
readucă la armonia inițială. O armonie de neuitat, o armonie dintr-un tărâm ca de basm, dintr-o țară a cedrilor înalți care acordă deopotrivă delectare și protecție. S-au angajat în această aventură cu volute proustiene, ce drenează abil melodrama socio-politică, câțiva actori foarte cunoscuți și alții în plină afirmare. Sam Shepard care, ca director de ziar animat de obligația corectei reflectări a realității, aproape se joacă pe sine. Max von Sydow care-și permite să-și amendeze ironic avansata
Adevăr și prejudecată by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16970_a_18295]
-
învierea azi// tu cauți probabil puțină lumină/ eu caut o curvă să-mi umplu golul/ din pat// toate femeile de care mă îndrăgostesc ajung rău raluca/ de parcă liniile din palmele mele se termină/ în palmele lor." (pag. 33) Ca toate melodramele, poemele acestea au, cum spuneam, un substrat narativ. (Dar cu câte din cărțile ultimului deceniu nu se-ntâmplă la fel ?) Și tot ca toate melodramele, ele emoționează fără excepție. E un nivel superficial de lectură, căci Chipurile nu se limitează
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
raluca/ de parcă liniile din palmele mele se termină/ în palmele lor." (pag. 33) Ca toate melodramele, poemele acestea au, cum spuneam, un substrat narativ. (Dar cu câte din cărțile ultimului deceniu nu se-ntâmplă la fel ?) Și tot ca toate melodramele, ele emoționează fără excepție. E un nivel superficial de lectură, căci Chipurile nu se limitează la atât, dar e totodată un criteriu al succesului. Un teren numai bun pentru a construi pe el bucăți antologabile. Cele trei gradații ascendente, chiar dacă
O poezie de succes by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6776_a_8101]
-
râde mult, dar sunt și tăceri, care te îndeamnă să reflectezi. Scrie Mexico Hoy: "Trupa românească a impresionat publicul. Actorii sunt perfect integrați în spectacol prin dialoguri, prin psihologia personajelor, prin naturalețe. Este o montare care, în pofida tragediei și a melodramei asumate, ne permite să-l cunoaștem pe Cehov ca umorist al condiției umane, fiindcă Cehov râde de societatea din vremea lui, ironizând-o, cu un singur scop însă: de a ne face să reflectăm asupra ei prin intermediul teatrului de bună
Vedere din Mexic, cu Unchiul Vanea în fundal by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14576_a_15901]
-
seamă, e de citat: În concluzie, răpus de vanitatea plăsmuirii unei arhitecturi diegetice monumentale, autorul excelentului Corpuri de iluminat (1990) nu mai reușește în Maestro decât un melting-pot pretențios în intenție, dar decepționant în realizare. Kitsch pornografic în veșminte de melodramă, sublimat artificial de spasme intertextuale, apoi experiment eșuat în faza de montaj (cele două culoare narative - cinematografic și confesiv - nu duc nicăieri), romanul lui Stelian Tănase nu se ridică, cu excepția câtorva fraze, peste încercările mai tinerilor și necultivaților săi colegi
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6941_a_8266]
-
care tindem cu toții, dar pe care nu avem mereu cum să o atingem. Decît în stare de grație. Acolo, asta este. Ca în orice spectacol mare. Și plin de vulnerabilități. De tot felul. Se spune prin tîrg că este o melodramă și că este un spectacol lung. Oare ce ar vrea să însemne asta? Cam puțin, totuși, pentru ceva ce poate să însumeze parte din poveștile noastre. Cam puțin pentru ce poate să facă Mariana Mihuț în cîteva scene. Mi s-
Afară, în fața ușii by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5801_a_7126]