1,350 matches
-
Madelaine. Cine dracu’ era Madelaine? Și unde se afla ea În clipa de față? Știa oare că urma să vin să o iau? De ce trebuia dusă respectiva la apartamentul Mirandei? Și, ținând cont de faptul că Miranda avea șofer personal, menajeră și bonă, de ce, Doamne iartă-mă, trebuia să fac eu treaba asta? Mi-am amintit că e ilegal să vorbești la celular În timp ce conduci mașina În New York și m-am gândit că ultimul lucru de care aveam nevoie În clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de o marcă necunoscută, pe care tocmai o cumpărase, dar care nu fusese Încă adusă acasă de la dealer (nu se știe careă. Aveam mult de muncă. Am Început prin a o suna pe dădaca Mirandei, dar a intrat căsuța vocală. Menajera a fost următoarea pe listă și, ca niciodată, s-a dovedit de mare ajutor. Ea a fost În măsură să Îmi spună că mașina nu era chiar nouă și că era, de fapt, o „decapotabilă sport de un verde enlezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
În zilele de luni: Time, Newsweek, U.S. News, The New Yorker (!ă, Time Out New York, New York, The Economist. Și tot așa, liste Întregi - florile preferate și florile detestate, numele doctorilor ei și adresele și numerele lor de telefon de acasă, menajera de acasă, gustările preferate, apa preferată la sticlă, mărimea pentru toate articolele vestimentare, de la lenjerie intimă până la botine de schi. Făcusem liste cu oamenii cu care era dispusă să vorbească (Întotdeaunaă și liste separate cu oamenii cu care nu voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pe unde pătrunsese o bombă incendiară. Bomba aterizase pe o saltea din puf, și făcuse un crater acolo: arăta ca un picior ulcerat. Încă se mai simțea mirosul amar de pene arse, jilave. Camera probabil aparținuse unei servitoare sau unei menajere. Pe noptieră era o fotografie Înrămată a unei fetițe, iar pe podea, o singură mănușă subțire din piele, roasă bine de șoareci. Helen ridică mănușa și făcu tot posibilul s-o netezească. O puse ordonat lîngă fotografie. Stătu o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
nu scrie nimic despre mame.) Mai bine să nu mă vadă deloc. Ghemuită În baie, stând pe coșul de rufe, am timp să studiez camera și observ niște vălătuci de praf gri care atârnă În dreptul ferestrei ca draperiile unei vrăjitoare. (Menajera noastră, Juanita, suferă de rău de Înălțime și e de Înțeles că nu poate curăța locurile aflate mai sus de șold.) Mai e și mozaicul cu o sirenă pe care meșterul l-a lăsat pe jumătate terminat după ce i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
lui Lucy, În septembrie. ALTE PROBLEME 1/ Cum să folosești mașina de spălat. În caz de urgență, e bine să știi asta. Vezi Caietul Maro. NB: temperatura pentru șosetele tale de lână. 2/ Dimensiuni pentru sacii de gunoi. Idem. 3/ Menajera - lunea și joia. 7 lire pe oră plus o ajutăm pe Jean la facturile mai mari pe care le are de plătit și de sărbători. Mamă singură. Fiica, Aileen. Vrea să se facă asistentă. 4/ Babysittere - numere În Caietul Verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Întoarcere a stomacului pe dos de câte ori deschizi un dulap, neștiind dacă te vei vedea față-n față cu o altă față. În noaptea aceea, mustăți și lăbuțe au alergat prin visele mele. Luni, 09.38: Am fost concediată de propria menajeră. Pe ce loc se situează oare chestia asta În analele umilinței domestice? Când am coborât de dimineață, le-am găsit pe Barbara și pe Juanita unite Într-o atitudine acuzatoare. Soacra mea țâțâia foarte clar În timp ce menajera mea mima un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
concediată de propria menajeră. Pe ce loc se situează oare chestia asta În analele umilinței domestice? Când am coborât de dimineață, le-am găsit pe Barbara și pe Juanita unite Într-o atitudine acuzatoare. Soacra mea țâțâia foarte clar În timp ce menajera mea mima un șobolan alergând pe masă și arăta cu degetul spre anumite părți din bucătărie blocate de ziare și jucării. Nici nu mă mir, a spus Barbara. Deși soacra mea nu vorbește spaniolă, a reușit să comunice cu Juanita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pare foarte rău, dar nu mai putea să suporte. Toate acestea comunicate prin gesturi ale mâinilor și suspine. Iată În sfârșit șansa mea de a sublinia faptul că unul dintre motivele pentru care casa era atât de murdară era că menajera mea nu reușise să o curețe În ultimii doi ani, acuzând o serie de afecțiuni la care eu am reacționat cu foarte multă Înțelegere - poate și pentru că vin dintr-un mediu unde nu te aștepți ca cineva să curețe după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că depresia postnatală poate dura 18 luni după naștere? Și dacă da, când o să scap de ea? Ți-am spus că avem ȘOBOLANI? Unul a traversat În fugă podeaua când socrii erau În vizită. AH, ȘI M-A ȘI CONCEDIAT MENAJERA. Am venit la serviciu, unde mă așteptau 61 de e-mailuri, dădaca „bolnavă“, singura dădacă temporară disponibilă e rudă cu Slobodan Milosevic. Plus, sunt noul „Coordonator pe probleme de diversitate“ de la EMF. Trebuie să iau măsuri urgente pentru a redresa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
vino la mine. Uneori, când Julie se comportă în felul ăsta, îmi zic ce noroc că-i cea mai bună prietenă a mea. Fiindcă, dacă nu ar fi, nu mi-ar plăcea deloc de ea. Când am ajuns la apartament, menajera m-a introdus direct în camera ei. Coafeza și machiorul erau deja acolo, încordați ca un arc, gata să se apuce de treabă la un semnal. Dormitorul era zugrăvit în verde-deschis, culoarea favorită a lui Julie. Doua sipete antice, chinezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
el decât dacă avea cearșafuri proaspete, brodate cu inițialele ei în ață de mătase de culoarea fisticului. Am găsit-o roșie la față, scotocind frenetic în imensul șifonier. Cu aceeași repeziciune cu care arunca ea hainele grămadă pe covorul alb, menajera le așeza la loc, astfel încât mormanul să nu crească în detrimentul hainelor de pe umerașe. În cele din urmă, Julie scoase la lumină o rochie Chanel simplă, neagră, de-a maică-sii, pantofi asortați și o pereche de ochelari imenși. Ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a redirecționat spre apartamentul din New York. Fetele din Rândul Întâi sunt la fel de negăsit ca și supermodelele. Am format din nou numărul din New York. Cineva mi-a răspuns. Ce noroc pe capul meu. Imediat am devenit atentă. —Jazz? am întrebat. —Acia-i menajera, mi-a răspuns o voce cu un puternic accent filipinez. —Jazz e acasă? Îhî. — Pot să vorbesc cu ea? —Doarme. Era ora prânzului. Eram șocată. Până acum trăiam cu impresia că sunt singura persoană din New York care nu se scoală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Rândul Întâi nu răspund la mesaje. Și nici n-au nevoie. Toată lumea le sună necontenit. Pentru societate, ele reprezintă echivalentul celei mai populare fete din liceu. Am sunat-o a doua zi la apartament, după prânz. A răspuns din nou menajera. Am rugat-o să mi-o dea pe Jazz. Nu aici, îmi răspunse. —Dar unde e? am întrebat-o. — Ea merge Mustique ieri. Am crezut că leșin. Mustique este una din insulele alea uitate de Dumnezeu, din Caraibe, unde telefoanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
uitate de Dumnezeu, din Caraibe, unde telefoanele mobile n-au deloc semnal. Și când se întoarce? am întrebat, știind că aveam termenul de predare peste câteva zile. Nu știu! Nu știu niciodată când Miss Jazzy aici sau nu, îmi răspunse menajera. Ți-a lăsat un număr de telefon? — Sigur! spuse și îmi dădu numărul de mobil bun la nimic. Fetele newyorkeze din înalta societate sunt până peste poate de alunecoase. Au acces la atât de multe ascunzători de vacanță unde-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
poate să facă rost de ele la timp. Se îngrijora că husa de pe canapea trebuie să fie perfect aranjată, să nu arate de parcă tocmai șezuse cineva pe ea și voia ca pernițele să fie înfoiate, dar nu foarte. Oare talentul menajerei în materie de călcat se va ridica la înălțimea așteptărilor ei în ceea ce privește apretatul șervețelelor de cocteil? Vârfurile apretate ale șervețelelor de cocteil sunt criteriul după care sunt judecate gazdele din New York, susținea ea cu fața schimonosită de teamă. Era îngrozită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
vrea să fie invitată, așa că încearcă să nu bați toba prea tare. Nu vrem să-i supărăm pe cei din sat. Știi cum reacționează ei! E îngrozitor, pe cuvânt, mai ales când ești, ca mine acum, în căutarea unei noi menajere. Ar putea veni și familia Swyre, dacă reușesc să-i contactez la timp. N-ai idee unde i-aș putea găsi, nu-i așa? Ar fi atât de minunat dacă tu și micuțul conte v-ați putea întâlni din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
seara. Am să te-aștept. Ν În ziua aceea, pe înserate, am sunat-o pe Julie de acasă. Avusesem parte de-o după-amiază oribilă și voiam să-mi recâștig prietena cea mai bună. Trebuia să-mi cer iertare. A răspuns menajera. Pot să vorbesc cu Julie, te rog? am întrebat. Nu, domnișoară. Este urgent. E acasă? Da, domnișoară, dar mi-a spus să vă zic, dacă sunați, să-i dați înapoi poșeta Hogan din piele întoarsă. —Înțeleg, i-am spus tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
corăbii a morții purtîndu-și deasupra catargele hornurilor. Tende pîrjolite atîrnau la ferestre ca niște vele sfîșiate, steaguri negre fluturîndu-și mesajul sinistru. — Bine... O să ne deschidă Miguel. El are grijă de locul ăsta, sau de ce-a mai rămas din el. Menajera și soțul ei au plecat. Pur și simplu n-au putut să se Împace cu situația. (Hennessy făcu o pauză, așteptînd să se deschidă poarta.) Trebuie să recunosc că e spectaculos... — Cum rămîne cu șoferul? Să-i spun că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
ar trebui să plecăm. Îmi imaginez că e o tensiune cumplită pentru tine. — N-am nimic. Mă bucur că m-ai adus aici. (Mi-am apăsat palma pe balustrada de piatră, Încercînd să simt fierbințeala focului.) Spune-mi despre ceilalți - menajera și nepoata. Era și un secretar? — Roger Sansom, da. Un ins cumsecade, lucra cu ei de niște ani - le era aproape ca un fiu. Unde au fost găsiți? — La etajul Întîi. Fiecare În dormitorul lui. — Și nu-i puțintel cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
securitate care supraveghează treburile. — Poliția și pompierii au fost chemați abia după aceea..., mi-am repetat, vizualizînd piromanul care traversa În fugă terasa pustie și se cățăra pe zidul exterior, În vreme ce flăcările urlau și mușcau din acoperișul imens. — Va să zică, În afară de menajeră și de soțul ei, nu mai era nimeni aici? — Nu chiar. (Hennessy Își puse iar pălăria pe cap, coborîndu-și borul pe ochi.) Întîmplător, toată lumea era aici. — Toată lumea? Te referi la personal? — Nu, mă refer la... (Gesticulă cu mîinile lui lăptoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și mie. Mi-am dat seama că Paula Hamilton trecuse Întotdeauna prin viață pieziș, detașată de propriile ei emoții și de sexualitatea sa. — Mersi pentru ajutor, i-am spus după ce am terminat de rearanjat prin cameră. Nu voiam să sperii menajera. Spune-mi, cum ai intrat? — Am cheie. (Își deschise poșeta și Îmi arătă un set de chei.) Aveam de gînd să i le dau Înapoi lui Frank, dar tot n-apuc. E prea definitiv, cred. Și zi, te muți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
din jur, Încercă să-i zîmbească șoferului.) Crezi că se descurcă aici? — Sper. Arată de parcă tot așteaptă să se-ntoarcă soții Hollinger. Domnule inspector, ce știți despre psihologia șoferilor...? Dar Cabrera arăta cu degetul către treptele care duceau la apartamentul menajerei, aflat deasupra garajului. O poartă de fier forjat de lîngă intrare se deschise către panta dealului secat, unde cîndva prospera livada de lămîi. Cabrera urcă În fugă treptele și se opri În dreptul porții. — Doamnă Hamilton, domnule Prentice... observați poarta livezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de metri de poartă. În vreme ce se toastează pentru regină, el se pregătește să pătrundă În casă. Cea mai apropiată și mai comodă e ușa care dă În bucătărie. Am dat din cap aprobator, Însă apoi l-am Întrebat: — Dar cu menajera cum rămîne? Cu siguranță că l-ar fi văzut, nu? — Nu. Menajera și soțul ei erau pe terasă, ajutau personalul angajat temporar să servească antreurile și șampania. Ridicau și ei paharele În cinstea Maiestății Sale și n-au văzut nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să pătrundă În casă. Cea mai apropiată și mai comodă e ușa care dă În bucătărie. Am dat din cap aprobator, Însă apoi l-am Întrebat: — Dar cu menajera cum rămîne? Cu siguranță că l-ar fi văzut, nu? — Nu. Menajera și soțul ei erau pe terasă, ajutau personalul angajat temporar să servească antreurile și șampania. Ridicau și ei paharele În cinstea Maiestății Sale și n-au văzut nimic. Cabrera Împinse ușa și ne făcu semn să intrăm În bucătărie. Anexă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]