1,109 matches
-
Smirna în 1626, declarat Mesia de Nathan din Gaza în 1665. Tzevi instituie diferite rituri, încalcă public legea evreiască, abolește posturile, declară permise alimentele interzise și anunță începutul unei noi ere mesianice în care adevărurile stabilite își pierd validitatea. Fervoarea mesianică nu atinge doar masele, ci și autoritățile rabinice. Povești mereu înfrumusețate despre puterile și minunile lui se răspândesc în toată lumea evreiască, rabinii și "laicii" devin spectatorii lui, își abandonează treburile și se pregătesc pentru întoarcerea poporului evreu în Țara Sfântă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
excluziune agravată, preludiu al expulzării 45. Dacă interferențele dintre discursurile sefard și așkenaz despre suferință nu lipsesc și dacă și unele, și celelalte au drept finalitate consolarea, aceste elegii oferă puține referiri la martiriu și nu trădează încă puternica așteptare mesianică exprimată mai târziu într-o "istoriografie" a suferinței produsă după expulzare. Istoria în slujba memoriei Potrivit lui Y.H. Yerushalmi, ruptura constituită de expulzarea din Spania în 1492 ar fi dat naștere unei forme de scriitură mai apropiată de istoria în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
semn ce anunță venirea iminentă a lui Mesia. Marile înfruntări militare între națiuni, precum lupta dintre islam și creștinătate, aprinseseră speranța unei asemenea veniri. Aceeași carte povestește, de altfel, destinul lui Solomon Molko, care se crezuse dăruit cu o vocație mesianică și murise pe rugul Inchiziției în 1535. O poveste care intră clar în considerațiile mesianice ale autorului. În introducerea la Valea plângerii, Iosif Ha-Cohen declara așadar că unul dintre scopurile cărții sale era să descrie suferințele evreilor. El aborda istoria
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
dintre islam și creștinătate, aprinseseră speranța unei asemenea veniri. Aceeași carte povestește, de altfel, destinul lui Solomon Molko, care se crezuse dăruit cu o vocație mesianică și murise pe rugul Inchiziției în 1535. O poveste care intră clar în considerațiile mesianice ale autorului. În introducerea la Valea plângerii, Iosif Ha-Cohen declara așadar că unul dintre scopurile cărții sale era să descrie suferințele evreilor. El aborda istoria evreilor ca pe un lanț continuu de persecuții. Într-adevăr, Valea plângerii avea să facă
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ghearele Inchiziției. În cronica sa Mica ordine a lui Eliyahuyyy, scrisă în 1523, Eliyahu Capsali, evreu cretan de origine bizantină, avea să fie profund influențat, la rândul lui, de exilații spanioli ajunși pe insulă. Cartea este marcată de o tonalitate mesianică inspirată din Biblie, iar sultanii otomani capătă aura de izbăvitori a lui Cirus cel Mare, care redă evreilor pământul lui Israel după robia babiloniană ce a urmat distrugerii Primului templu în 586 î.Hr. Citim în această cronică: "Astfel sultanul Baiazid
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
abandonată de greci după cucerire. Însă aceste hotărâri apocrife sunt revelatoare mai mult pentru starea de spirit a evreilor din epocă. Ele sunt totodată expresia profundelor așteptări evreiești în fața șocului cumplit al expulzării, care va continua să alimenteze un curent mesianic subteran deja prezent în Peninsula Iberică. Istoria de suferință este înscrisă în această cronică dublată de cuvinte de susținere și mângâiere, și mereu în limitele cadrului teoretic cunoscut al noilor exilați, cufundați în tristețe. În secolul al XVI-lea au
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sefarde (Mantova și Praga), iar cel de-al doilea, David Gans, a asimilat lucrările predecesorilor săi sefarzi 53. Acest corpus de natură istoriografică reprezintă una dintre reacțiile la suferințele cauzate de cataclismul expulzării. Dacă unele dintre aceste opere conțin accente mesianice la înălțimea deznădejdii provocate de expulzare și de multiplele ei repercusiuni, stârnind teama unui eventual abandon al lui Dumnezeu, care ar însemna sfârșitul poporului evreu, un cronicar ca Solomon Ibn Verga abordează fără patimă nenorocirea și supraviețuirea evreilor. El elaborează
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
elaborare în Occidentul creștin, adică prin versiunea lacrimală a istoriei evreilor. Misticismul ca antidot al suferinței Dacă istoriografia produsă în lumea sefardă în secolul al XVI-lea și-a pus într-adevăr amprenta pe scriitura istorică așkenază din modernitate, inspirația mesianică de care era, în parte, animată a influențat considerabil noul centru al iudaismului mondial care avea să apară în Europa de Est. Prin tonalitatea lui mesianică, hasidismul, care se naște și se dezvoltă în zona așkenază în secolul al XIII-lea, amintește
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al XVI-lea și-a pus într-adevăr amprenta pe scriitura istorică așkenază din modernitate, inspirația mesianică de care era, în parte, animată a influențat considerabil noul centru al iudaismului mondial care avea să apară în Europa de Est. Prin tonalitatea lui mesianică, hasidismul, care se naște și se dezvoltă în zona așkenază în secolul al XIII-lea, amintește de curentele apărute în lumea sefardă după expulzare, care mizau pe speranță. Legendele apocrife care circulă despre fondatorul hasidismului, Baal Shem Tov, îi atribuie
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
de ei înșiși, fiindcă nu ei erau actorii ei. Tot la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, gânditorul evreu german Hermann Cohen celebra absența existenței unui stat evreu ca pe o obligație pentru umanitate, al cărei viitor mesianic ar fi cerut unirea tuturor popoarelor într-o confederație de state. Iar în opera sa postumă publicată în 1918, Religia rațiunii, el vedea în suferința evreilor un semn mesianic adresat națiunilor 59. Portretul unui iudaism atemporal și anistoric se regăsește
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
stat evreu ca pe o obligație pentru umanitate, al cărei viitor mesianic ar fi cerut unirea tuturor popoarelor într-o confederație de state. Iar în opera sa postumă publicată în 1918, Religia rațiunii, el vedea în suferința evreilor un semn mesianic adresat națiunilor 59. Portretul unui iudaism atemporal și anistoric se regăsește în gândirea principalului său discipol, Franz Rosenzweig. Potrivit acestuia din urmă, cheia supraviețuirii poporului evreu, esența și misiunea lui depindeau de existența lui în afara parametrilor istoriei. Paradoxal, la fel
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al XIX-lea al integrării cu pași mari, după accesul evreilor la cetățenie în 1790-1791? Distingându-se de omologii lor din Europa Centrală, intelectualii evrei francezi din epocă scriu și ei istoria suferinței evreiești, dar având ca țintă o utopie mesianică. Savanți ca Moïse Schwab, Élie-Aristide Astruc, Théodore Reinach și James Darmesteter, care trasează o istorie globală a evreilor, au o credință neștirbită în emancipare, în care văd o moștenire directă a Luminilor. Discursul lor este universalist. Cred în virtuțile civilizației
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
plasează în registrul lamentațiilor tradiționale. Astfel, pentru mult timp, diverse răspunsuri la dezastru vor coabita și se vor întrepătrunde în interiorul iudaismului mondial, inclusiv în Palestina, țară confruntată atât cu noi provocări, cât și cu noi tribulații 82. Dar speranța aproape mesianică pe care părea s-o poarte o Europă care sfârșea, de voie, de nevoie, prin a-i absorbi de evrei, fiecare țară în ritmul ei, a fost curând contrazisă brutal de venirea la putere a naziștilor în 1933 și spulberată
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
dinaintea venirii Lui, care avea să pună capăt exilului și influenței nefaste a acestuia. Mișcarea hasidică Lubavici sau Habaduuuu a stabilit chiar o legătură între mesianismul ei și Soluția Finală. Epoca modernă și secolul XX erau privite ca începutul erei mesianice, care nu putea să nu fie precedată de convulsii. În anii 1940 și la începutul anilor 1950, acest curent a văzut în Holocaust culmea perioadei de durere care avea să fie urmată de venirea imediată a lui Mesia. Liderul lui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al XX-lea, în Europa și mai ales în Franța, evreii căutau izbăvirea în noua cetățenie care li se oferea, făcându-și speranțe mari. După ruptura celui de-al Doilea Război Mondial, aceste așteptări nu mai puteau păstra aceeași dimensiune "mesianică". Astăzi suferința nu mai generează speranță, ci are ca singur scop așteptarea altei suferințe și ca principal orizont amenințarea antisemită. Cel puțin această suferință creează o identitate și un colectiv. Dar acestea, fondate pe ostilitatea Celuilalt față de evreu sau israelian
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
înțelepciune, discernământ, cunoaștere". Mișcare fondată de Shneur Zalman din Liadi (1745-1813) și stabilită astăzi la New York. Moartea în 1994 a ultimului maestru al dinastiei, Menahem Mendel Schneerson, dispărut fără să lase urmași, este departe de a fi pus capăt febrei mesianice care, în timpul vieții, înconjurase persoana lui. vvvv În ebraică: hester panim. wwww Potrivit iudaismului rabinic, Tora numără 613 porunci. xxxx În ebraică: tikun. yyyy Pentru ocurențele cuvântului shoah în Biblia ebraică, vezi Isaia, 47:11; Sofonie, 1:15, Psalmii, 35
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
l'espoir juif", în J. Halpérin și G. Lévitte (ed.), Mémoire et Histoire..., op. cit., p. 97. 37 Yosef Hayim Yerushalmi, A Jewish Classic in the Portuguese Language, Calouste Gulbenkian Foundation, Lisabona, 1989, pp. 24, 29-31. 38 Vezi textele din trilogia mesianică a lui Abravanel reunite, traduse în franceză și comentate de Jean-Christophe Attias, Isaac Abravanel. La Mémoire et l'Espérance, Cerf, Paris, 1992. 39 D. Roskies, The Literature..., op. cit., p. 91, și mai ales J.-C. Attias, Isaac Abravanel..., op. cit., introducere
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
prea multe despre economie", în schimb crede că războiul din Irak e pe cale de a fi cîștigat... Îmi place Obama. Cred că e singurul care poate restabili cît de cît imaginea Americii. Pare deasupra politicii obișnuite și aduce un aer mesianic, de erou simbolic, aproape transcendent. Știu că luptă împotriva unui întreg sistem și că e foarte posibil ca sistemul să-l înfrîngă într-un fel sau altul. Dar el e altceva și deja a demonstrat că se poate. Ca putere
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Răscolitoarea carte a lui Taubes a provocat o dezbatere care continuă și astăzi. Cu toate că subscria la analiza efectuată de Taubes, Erich Voegelin i-a pus cel dintîi sub semnul Întrebării atît premisele, cît și rezultatele 28. Creștinismul, o mișcare evreiască mesianică, posedă, constată Voegelin, o tensiune interioară care provine din faptul că așteptatul sfîrșit al lumii Întîrzie. De vreme ce parusia (eschaton) așteptată nu s-a produs, Biserica a decis să transforme eschatologia istorică În eschatologie supranaturală. Însă așteptarea sfîrșitului lumii nu va
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Lucreția Jurj); „Că oamenii trăiau tot cu speranța că mâine, poimâine se schimbă treaba și vor rămâne oamenii cum au fost Înainte, liberi”36. Amânarea venirii americanilor impunea realimentarea acestui mit, reconstruirea lui permanentă sau autorealimentarea lui dinspre aceleași impulsuri mesianice care frecventau În durata lungă imaginarul popular. Această realimentare presupunea În cele din urmă articularea referențială a mitului „venirii americanilor”, a unui descensus În timpul și spațiul așteptărilor Înfricoșate de pericolul instalării definitive a comunismului În lumea românească. Localizarea și temporația
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
impunere În conștiința publică a unor „victime și jertfe” ce Întrețin o dialectică permanentă a luptei de clasă În propaganda și În discursul oficial comuniste. În ceea ce privește discursul public emis de mișcarea de rezistență anticomunistă, acesta se poate recupera dinspre angajamentul mesianic al luptei eliberatoare pe care și-au asumat-o cei din munți. Acest discurs acoperă o varietate de autodefiniri și percepții, de la cele impregnate de sacralitate, centrate pe jertfă și martiraj, ale celor care „au lăsat un Testament scris nu
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
1. Din cele expuse până aici este clar că samaritenii și evreii nu se deosebeau foarte mult în probleme de doctrină; ambele grupări erau monoteiste, credeau în legea lui Moise pe care o socoteau revelată de către Dumnezeu și așteptau vremuri mesianice; ceea ce îi separa în mod deosebit era legitimitatea preoției și locul templului unde aduceau închinare lui YHWH. Am spus puțin mai sus că saducheii, la rândul lor, respingeau legea orală, astfel încât ne-am aștepta ca cel puțin în acest punct
[Corola-publishinghouse/Science/2096_a_3421]
-
răsare/ Chivără Roșie." Poemele sunt discursive dar devin modele de urmat în epocă; prin patos și atitudine romantică se apropie de mișcările istoriei contemporane, pentru că Horia, ca și Tudor, simbolizează eroismul, bărbăția și jertfa în slujba unui ideal, amândoi figuri mesianice și romantice, luptători pentru emanciparea națiunii. Poetul versifică motive istorice, dar nu reușește întotdeauna să atingă poezia; în 1956, de pildă, când scrie poemul "Gelu Și Tuthum", el se exprimă direct și simplu, propunând o direcție poeziei: "Demne nu-s
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
chiar a lui Minulescu, dar în poezia lui stăruie și lirismul lui Goga. Păunescu renunță însă la solemnitatea și ornamentalul poeziei acestuia din urmă. Versurile lui se revarsă într-o aglomerare barocă, în afara oricăror reguli, păstrând însă un anume ton mesianic, cald, care ne amintește de ritmica poeziei lui Goga. Poetul se străduiește să dea "Oltului" o replică. "Nu! Urgia tutelară/ a acestui veac nu face/ gura mea să strige în pace/ Ne mutăm în altă țară./ Vom striga a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
M. Kogălniceanu, „Introducțiune“ - Dacia lite rară, 1840) pledează pentru crearea unei literaturi cu specific național, inspirată din istoria na țională, folclorul românesc, frumusețea naturii Țărilor Române. Etapele roman tismului românesc sunt: - Romantismul pașoptist (1830-1866) este „vizionar și apocaliptic cu Heliade, mesianic și exaltat cu literatura de exil a pașoptismului, epic și solar cu Alecsandri, declamator și gotic cu Bolintineanu, dezamăgit și fantastic cu pașoptiștii, titanic și sar castic cu Hasdeu“ (Paul Cornea). Această primă etapă, care are ca element de specifi
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]