1,698 matches
-
articulate, tensionate cu ajutorul unor frânghii împletite, făcute adesea din coamă de cal sau păr de femeie. Scutum (pl. scuta): din latinescul sectura, „tăietură” sau „făcut din bucăți mici de lemn”. Este un scut de origine samnită, format din bucățele de mesteacăn sau fag dispuse în trei straturi, încrucișate, modelate și lipite cu clei obținut din grăsime de vită. Odată obținută forma dorită, scutul este acoperit cu in sau lână pe toată suprafața și cu piele pe fața expusă loviturilor de lamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
listă la serviciu să cumpăr Istoria, dar ni se repartizaseră mai puține exemplare și la mine nu mai ajunsese nici unul. Cepele erau o minune. Marfă bună, mândria C.A.E.R.-ului, aduse din Polonia. Mari, aurii, țapene. În Pădurea de mesteceni băgase Wajda niște sâni pietroși, mustoși sub pielea aurit-rumenită, cu sfârcurile tot așa molcome, retezate, ca botișoarele cepelor de care abia făcusem rost. Când le priveai din depărtare sau dacă erai beat, cepele acelea păreau chiar portocale. Nu se găseau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Te-ai bucurat în dimineți de iarnă privind veverițele. Îți beai votca „de la ora 11“. Constați de mulți ani că pașii te duc instinctiv spre acea bancă în grăbitele tale treceri prin parc, așa cum te pomenești câteodată ducându-te spre mesteacănul „tău“, aflat în alt colț al parcului. Revezi, în acea străfulgerare a clipei, când treci pe lângă banca ta, silueta vaporoasă a văduvei „magistrat Ț.“, care te-a agățat într-o dimineață de mai oferindu-ți gazdă și „alte înlesniri“. Te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
contagioasă, atunci vă sfătuiesc să păstrați distanța, altfel există riscul să vă molipsiți și dumneavoastră de boala lui și să vă transformați Într-un castan...” Satanovski râse. „Într-un castan”, zise el. „De ce nu Într-un brad sau Într-un mesteacăn?!” „Mesteacănul e prea alb pentru pielea dumneavoastră... Iar bradul e curat și el...” „Vreți să insinuați că eu n-aș fi curat?” „Cum să fiți curat dacă sunteți Însuși Necuratul?!” Bikinski râse de gluma lui. „Păi, mai adineauri, la mănăstire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
atunci vă sfătuiesc să păstrați distanța, altfel există riscul să vă molipsiți și dumneavoastră de boala lui și să vă transformați Într-un castan...” Satanovski râse. „Într-un castan”, zise el. „De ce nu Într-un brad sau Într-un mesteacăn?!” „Mesteacănul e prea alb pentru pielea dumneavoastră... Iar bradul e curat și el...” „Vreți să insinuați că eu n-aș fi curat?” „Cum să fiți curat dacă sunteți Însuși Necuratul?!” Bikinski râse de gluma lui. „Păi, mai adineauri, la mănăstire, În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vorba de nici o domnișoară, ci de-o doamnă. Fie și doamnă, acceptau călătorii, zâmbind cu subînțeles. Iar picioarele ei lungi nu erau ca niște catalige, ci erau ca două lumânări de nuntă, puse În altar, sau ca două trunchiuri de mesteceni ce atingeau cerul. La ce fel de lumânări vă referiți? Întrebau călătorii. Și la ce fel de altar? Lumânărilor le cam sfârâiau călcâiele, altfel n-ar fi umblat teleleu prin tren. Iar altarul, probabil, era pârjolit și el de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de nici nu ziceai că-i război și În vale se ridica fumul de la cuptoare drept În sus. acolo se făcea pâine și noi dormeam În poienițe ca niște prunci. așa, Într-o margine de poeniță În pădurea aia de mesteceni și stejari și duzi, În plină câmpie, am găsit și niște tufe de zmeură. se făcuse jumătatea lui iunie și abia Începeau să se pârguiească. mă gândeam Însă ce caută zmeura aia acolo, că pe la noi zmeura crește mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
laser privit dintr-o parte. Feeling Sânul, asemănător unui bot însetat de cămilă, m-așteaptă și nu știe mila, fiindcă și eu la rândul meu te doresc cu toți ghimpii văpăii lăuntrice inseparabili, ce îmi frământă starea. Lipesc frumusețea unor mesteceni albi din îmbulzeala nesfârșită de cuvinte înecând toate obstacolele artificiale șterse în chinuri. Un fel de intuiție personală ce o găsești numai în freamătul pădurii de foioase. Ploile de ninsori așteaptă să rumege împletitura dureroasă a crengilor arzând gingășia unui
P?ntec cu laser privit dintr-o parte. Feeling by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83720_a_85045]
-
oftat. Parcă nu mai voia să ajungă încotro a pornit. „Cred că numai unul pe care îl așteaptă ștreangul la capătul drumului se dă așa greu la mers! Apoi, până a ajunge el în celălalt capăt al satului, tocmai la Mesteacăn, îl apucă ziua. Și unde mai pui că acușica ne despărțim și el are de mers până acasă, he hei...” - îl compătimea Dumitru. La Crucea morarului, s-au oprit. Spre răsărit părea că se iscă un abur de lumină... ― Dumitre
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
bucată de drum, Todiriță s-a oprit și a privit înapoi. Dumitru ședea tot acolo unde îl lăsase. A vrut să-i facă din mână, dar, văzând că încă e destul de întuneric, s-a răzgândit... A plecat mai departe. Până la Mesteacăn mai era destulă cale. Gândurile care l-au chinuit tot drumul acum parcă îl apăsau pe suflet. Abia respira. „Ce-o fi făcut ea cât am fost eu plecat? Și... Doamne! Cât de mult am stat!...” Când a ajuns la
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pași, a început să simtă că un gând îi dă târcoale ca o viespe. A încercat să-l alunge, dar parcă mai rău îl încolțea. Mergea din ce în ce mai repede. Spre răsărit se arăta soarele cu fața bucălată. Când a ajuns la Mesteacăn, a încetinit pasul și a început să caute cornul din colțul iazului. Îl știa crescut vânjos și că de jos dăduse mladă nouă, care era bună pentru resteie sau un ciomag sănătos... L-a găsit. Și-a scos cuțitul de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nor Și-n zborul de șoim ce cade în hău. Te caut pe gâtul viorii Ce plânge pe strune și acum, Pe arșița cruntă și-n dansul ninsorii, Drumeț pribeag, la capăt de drum. Citesc rugăciuni la icoane Și-n mesteceni însemn rugăciuni, Mi-e sufletul răstignit între toamne Și piere-n descânt de cărbuni. Pe neștiute, trupul se-mpuțină Și-mi cere vamă iarna cruntă, Vino, să fii o ultimă lumină, Iubirii ce-a murit, cu aripa frântă ... Ne-a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
pierdute Să vălurim către liman. Apoi scăpați din încleștarea Potopului în care-am fost, Să ne putem găsi-alinarea Și pacea ultimului rost; Sub piatra unei mânăstiri, Să izvorâm ca în minuni, La praznicul Bunei-Vestiri, Doi stropi de rouă-n rugăciuni ... Mestecenii Mestecenii îmbâtrânesc în mine Mi-e trupu-n coaja lor albit, Ca niște lumânări nearse pe coline, Ne spunem rugăciunea potolit. Au fost tineri, verzi precum câmpia Și-au albit apoi crescând în timp, Ascunzând în crengi melancolia Despletirii frunzei peste
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Să vălurim către liman. Apoi scăpați din încleștarea Potopului în care-am fost, Să ne putem găsi-alinarea Și pacea ultimului rost; Sub piatra unei mânăstiri, Să izvorâm ca în minuni, La praznicul Bunei-Vestiri, Doi stropi de rouă-n rugăciuni ... Mestecenii Mestecenii îmbâtrânesc în mine Mi-e trupu-n coaja lor albit, Ca niște lumânări nearse pe coline, Ne spunem rugăciunea potolit. Au fost tineri, verzi precum câmpia Și-au albit apoi crescând în timp, Ascunzând în crengi melancolia Despletirii frunzei peste anotimp
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
albit, Ca niște lumânări nearse pe coline, Ne spunem rugăciunea potolit. Au fost tineri, verzi precum câmpia Și-au albit apoi crescând în timp, Ascunzând în crengi melancolia Despletirii frunzei peste anotimp. Vântul iernii spulberă omătul, Albăstrie-i neaua prin mesteceni suri, Herghelii de nori au pornit dezmățul, Cuprinzând câmpie și păduri. Să mai rabzi o iarnă cu ninsori năuce, Bunule mesteacăn pururea tăcut! Vreau din tine să-mi cioplească cruce, Când va fi să mă întorc în lut. La casa
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
crescând în timp, Ascunzând în crengi melancolia Despletirii frunzei peste anotimp. Vântul iernii spulberă omătul, Albăstrie-i neaua prin mesteceni suri, Herghelii de nori au pornit dezmățul, Cuprinzând câmpie și păduri. Să mai rabzi o iarnă cu ninsori năuce, Bunule mesteacăn pururea tăcut! Vreau din tine să-mi cioplească cruce, Când va fi să mă întorc în lut. La casa părintească Mă-ntorc la mica mea bucată de pământ, Rămasă de la tata din străbuna-i glie în sat, mai toată ulița
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
perfecțiunea vremii și a peisajului, împingând-o către un ungher mărginaș al memoriei. Dacă e să-mi amintesc cumva de ziua aceea, ea e ca un puzzle, un morman de senzații izolate. Ici un petic de cer albastru; colo un mesteacăn argintiu, reflectând în scoarță lumina soarelui. Nori care arată ca niște chipuri omenești, ca niște contururi de țări, ca niște animale imaginare, cu câte zece picioare. Viziunea neașteptată a unui șarpe inofensiv care își croiește drum ondulându-se prin iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dați pumni și picioare pe sub bancă - dar numai pe pământurile noastre, ale nenorociților pe care te lauzi că-i scapi tu de jugul păgânului - dar ia mai du-te-n mă-ta, pe pământul lui tătâne-tău, În mlaștina de sub mesteacănul argintiu și-n stepa nedesțelenită, și făr’ de haturi! Ori luați-vă de mână și duceți-vă la istalant, cel cu fes, pe coclaurile Anatoliei: acolo scoateți-vă ochii, schilodiți-vă În de voi și nu vă opriți până la Judecata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
un deal lunguieț cînd zăriră razele soarelui printre copaci. Ajunși la marginea pădurii, Începuseră s-apară perișorii și gladiolele, și pămÎntul era acoperit cu tot felul de plante. Printre trunchiurile copacilor Începea să se vadă o pajiște pe care creșteau mesteceni albi de-a lungul unui rîu. Dincolo de pajiște se vedea o mlaștină verde cu cedri și, mult În spatele mlaștinii, se Înălțau dealurile de un albastru Închis. Un braț al lacului se-ntindea Între mlaștină și dealuri. Numai că de unde stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
făcÎnd un nod slab. Apoi prinse un cîrlig pe care-l scoase din aceeași cutie. După care, ținînd cîrligul, testă firul și flexibilitatea crengii de salcie. Își lăsĂ undița jos și se Întoarse - cedrii erau mărginiți de un crîng de mesteceni, unde era un trunchi mic, putrezit de cîțiva ani. Împinse bușteanul și găsi sub el cîteva rîme. Nu erau mari. Dar erau roșii și vioaie, așa că le băgĂ Într-o cutie mică de tinichea cu capacul găurit, o cutie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și abia dacă-l putea cuprinde. „E cam mare pentru tigăița noastră“, se gîndi. „Da’ acum, că l-am rănit, trebuie să-l omor.“ Îl izbi scurt În cap cu mînerul cuțitului de vînĂtoare și apoi Îl lăsĂ lîngă un mesteacăn. „La dracu’“, Își spuse. „Ar fi perfect pentru doamna Packard. Da’ pentru mine și Piticot e cam mare. Mai bine m-aș duce mai sus, la apă mică, să-ncerc să prind vreo doi mai mici. Da’, pe dracu’, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ce s-a întâmplat cu grupul vostru. Păreai foarte supărată la telefon. — Nu, nu e vorba doar despre grup. Dar întâlnirile noastre, admit eu, sunt o reală provocare. — Vrei să stăm jos? mă întreabă, arătându-mi o bancă sub un mesteacăn uriaș unde ne putem adăposti la umbră. E foarte cald și mi-e greu să-mi închipui cum va fi în mijlocul verii. Nu, mulțumesc! Aș vrea să ne mai plimbăm! îi răspund. —Bine! Hai pe-aici! Rătăcim pe o pajiște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cerul vostru nici tandru, nici verde... L IX Mi-am dat seama că eram la Fântâna Mioriței, lângă Clubul Diplomaților. Neavând încotro, am intrat în parcul Herăstrău și am început să bat aleile. În cele din urmă am ochit un mesteacăn mai confortabil și m-am cocoțat în el. M-am fixat între două crăci. Se lăsase frigul și când mă lua ațipeala crengile se opinteau, încercând să mă arunce la pământ. Ca să nu adorm și să nu mă prăbușesc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ținte stau să plesnească pe ea. Piciorul cambrat corect, fundul în formă de pară. Talia dezgolită e fină și se desface într-un tors rotund cu sâni plini, urcați până lângă clavicule. Deși cumplit de obosit după noaptea petrecută în mesteacănul de lângă Clubul Diplomaților, simt cum mă trece un fior de-a lungul șirei spinării. Ca să câștig timp, aprind un Winchester. Îi surprind chipul: bărbie rotundă, nas rotund, ochi rotunzi, privire rotundă - nimic energic. Nu, nu e Adelina! Arunc țigara cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
făcut. - Stai, Piti, unde pleci? Să nu faci vreo prostie! Înainte să aibă timp să se îmbrace, am deschis ușa apartamentului și am coborât scările cu demnitate. Nu foarte repede însă. Știam că în zonă nu e nici un parc cu mesteceni confortabili, apoi, dacă Sabina venea după mine, ar fi putut cădea pradă drogaților care trag pe nas sau se înțeapă în venă pe lângă non-stop-uri. Într-adevăr, am văzut-o cu coada ochiului cum ieșea din scară ciufulită și cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]