1,337 matches
-
Alecsandri reverberează în versuri și lumină - un volum din 1997 se intitulează afin Serile la Mircești -, spațiul capătă parcă puteri protectoare, amintind de liniștea și pacea din adâncul mării. Trăind într-o lume aproape paralelă cu cea reală, S. își metamorfozează frustrările în ludic, susține multiple roluri, precum „sluta femeie cu măturoiul după ea”, care curăță tot ce poate, și scenă, și spectatori, dispărând în cele din urmă „în mâneca dramaturgului” (Figuranta). Într-o manieră ironică ce tinde spre grotesc și
SPATARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289810_a_291139]
-
de animal redutabil - confundat adesea, se pare, cu rechinul, cf. J.-P. Digard, „Chien de campement et chien de troupeau”, În StIr 9, 1980, fasc. 1, pp. 132-133. În timpul vizitei lui Eliade În nord-vestul subcontinentului, acești akali sau nahungi erau metamorfozați, sub influența lui Gandhi, În pacifiști nu mai puțin extremi (vezi scena Îmbrățișării copacului, În India). 278. Desele referiri la cânepă sunt autentificate de Întreaga literatură de călătorie. Honigberger a putut Întâlni asemenea culturi Încă din Turcia, iar În varianta
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Al-George nu-i lasă nici o șansă: „Se poate? Nu cunoști yoga, nu practici yoga? Și zici că ai urmat liceul la Spiru Haret, liceul lui Mircea Eliade? Începem numaidecât cursul de yoga. De necrezut!...”. Probabil că umorul lui Steinhard a metamorfozat lapidar și profund intervenția, nostalgică, și comică totuși (măcar pentru combinația de ministru al instrucțiunii și tehnică psihosomatică). Oricum, În 1946, și Vasile Voiculescu Îi cerea fiicei sale, aflată la Paris, referințe despre yoga1. Nicolae Steinhard Îi va spune lui
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Finalul piesei sugerează schimbarea acestor stări determinate de contradicția dintre înveșnicirea răului social și libertatea conștiinței morale a individului. Din moment ce asupriții și asupritorii își împrumută doar măștile de la caz la caz, frica și supunerea rămân, în esență, aceleași stări fundamentale, metamorfozându-se, în contexte istorice diferite, doar formele lor de manifestare. Personajele - călăi și victime - sunt ademenite și prinse în amplul păienjeniș al rețelelor socialului și suferă o răsturnare (în variație liberă) a raporturilor dintre ele, transferul producându-se pe nesimțite
SAVIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289521_a_290850]
-
revoluției franceze, precum și de opțiunea pentru forma de stat republicană. Indiferent de anvergura lor, contribuțiile de istorie literară ale lui Ț. prezintă încredere prin seriozitatea documentării și pertinența judecăților de valoare. Stilul dezinvolt și plastic-aforistic al eseistului de altădată se metamorfozează, textele capătând acum austeritatea și sicitatea actelor de stare civilă. SCRIERI: Apărarea civilizației, București, 1938; ed. îngr. și pref. Marta Petreu, Cluj-Napoca, 2000; Reviste literare românești din ultimele decenii ale secolului al XIX-lea (în colaborare), coordonator Ovidiu Papadima, București
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
prelucrare parodică în cheie urmuziană a relației între Hamlet, „infelicele prinț al Danemarcei”, și domnița Silvia-Logica, al cărei devotament pasional merge până într-acolo încât se spânzură de brațul felinarului în care Hamlet, dezgustat de patetismul abject al existenței, se metamorfozase. Celelalte schițe stau sub semnul goticului poesc, coagulându-se într-un inventar de „cazuri”. În Zvonuri, de pildă, gelozia lui Stan Gurău, prelungită dincolo de moarte, poartă scheletul sinucigașului din dragoste până la fereastra casei unde fosta-i nevastă, adormită lângă ibovnic
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
îi taie capul (Behaviorism). Personajul povestirii Schimnicul e un licantrop. Habotnic în practicarea ascezei, părintele Sofonie se transformă noaptea, fără să o știe, în lup și, înhăitat cu alte fiare, pradă stâna mănăstirii. Într-o noapte lupul în care se metamorfozase corpul său astral fiind împușcat, sihastrul e găsit a doua zi mort, cu o rană în coaste. În Chef la mănăstire trecerea întâmplătoare a unui protopop pe la un așezământ bogat stârnește în cuvioși o asemenea ambiție de a-l ospăta
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
coboară transcedentul”. Un transcendent profan, ce ia înfățișarea lunii, multiplicată. E o lună atât de familiară, încât visătorul „o simțea printre degete, în inimă, pe gene” și, intrată în odaia lui, i se răsturna pe masă, desfăcându-și părul și metamorfozându-se continuu: „Prietena mea luna nu mai era luna -/ Izvorau din ea alte luni, alte luni, un alai”. În vis poetul își recuperează eul profund, acela de „stelar”, de arhanghel al stelelor, de Lucifer: „Ce minunat Lucifer eram/ Lângă șoldurile
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
ca ea să îi redea înfățișarea omenească. Redevin, în schimb, oameni Măgarul, anterior fiu de împărat, și pisica, în care se ascunde fiica domnului cețurilor. În celălalt poem Voinicel îl salvează de la moartea prin foc pe fiul Cerbului cerbilor, apoi, metamorfozat în cerb, le răpune pe sinistra vrăjitoare Cârja și pe fiica ei cea urâtă și, dezlegând-o de vrăji pe frumoasa Firicel, transformată în lespede, se însoară cu ea. Artificios construite, întrețesute cu situații naive, versificate adesea greoi și alterate
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
există și premisa transgresării în celălalt. În cazul lui S. diversitatea nu derivă din formă, ci din prezența straturilor de adâncime. El merge către marea poezie a lumii, preia paradigme, formule metaforice consacrate, dar nu transcrie nici un mit, ci îl metamorfozează în reper pentru propria stare, aspirând spre o mitologie a sa. Pot fi detectate comentarii livrești, treceri spre zone în care se întâlnesc figuri importante ale liricii universale (Întâlnire cu Rilke), dar vibrația, ca și delicatețea percepției sunt de o
STURZU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290001_a_291330]
-
Ion Aluion (1938; Premiul „Ioan Al. Brătescu-Voinești” al Ministerului Educației Naționale), ce ar fi permis o dezvoltare realistă, pare să prevestească literatura care cultivă absurdul și existențialismul. Există un duh al satului, o demonie a eroilor, o atmosferă halucinantă care metamorfozează continuu peisajele și ființele și care transformă posibila monografie a satului bucovinean într-una a sufletelor posedate, tulburate de spectrul misterios al lunii, de taina feminității și de mirajul morții. Apologet al morții - era celebră în epocă o poezie a
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
aceeași aspirație spre împlinirea erotică. Pasta lirică e definită de senzorialitate, de acaparatorul impuls către trăire: „Poate / se-ndură și vine mai repede sfârșitul înțelepciunii: / în înțelepciune nu te cunosc” (Prin oraș). Și aici descrierile sunt aparente, neliniștea, frământările se metamorfozează în enunț gnomic: „Purtăm câte-o taină care ne-mpiedică să fim / muritori” (Rugăciune). Versurile din E bine oriunde, Spleen readuc melancolia, în timp ce Întrebare sau Zeii bătrâni au accente expresioniste. Femeia, asemenea unei zeități, pare că se îndepărtează: „Doamna / pleacă
SUCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290011_a_291340]
-
focul, stropii revin frecvent, intrând în componența unor imagini ce se remarcă prin plasticitate. O anumită tensiune lirică ce se transmite lectorului e semnul unei stări de nesiguranță în perceperea realului, ca expresie a inconsistenței și a evanescentului. Poeziile privilegiază metamorfoza prin mișcare regresivă către germinativ („Orele lichide până la țărmuri curg / Și trupul îmi descrește în neștire” - Stăvilare). Influențe din Ion Minulescu sunt evidente în amestecul de intimism melancolic și sugestivitate căutată. De altfel, V. se remarcă prin culorile, parfumurile, artificiile
VOINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290626_a_291955]
-
fără sens, văd numai oameni aproape monstruoși, comportamente bestiale, sunt atinși de răutăți, defecte, mirosuri fetide, vorbe agresive. Confuzia, dezorientarea constituie o permanentă sursă de dezordine și nenorocire. Uneori, în special în Imposibilă, pânda, ficțiunea are tendința de a se metamorfoza în parabolă, dar rezultatul e un text dezarticulat. La nivelul fragmentelor există o anume coerență în maniera narativă, dar, pe ansamblu, persistă etalarea informului, pentru că se acționează și se vorbește în neștire. Secvențele realității, percepute ca în vis sau ca
POPA HOMICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
fost gândit ca replică la Les Mots et les choses, lucrarea lui Michel Foucault, mutând domeniul „arheologiei științelor umane” de la limbajul verbal la cel vizual. Subiectele variate mărturisesc o preocupare comună - descoperirea „histrionismului”, adică a puterii artistului de a se metamorfoza. „Iluzia” prezenței omului în centrul universului, despre care vorbește Foucault, devine aici un alt fel de iluzie: „masca”, noțiune implicită în spectacolul histrionic, înseamnă capacitatea actorului de a lua înfățișări diverse pentru plăcerea celorlalți. Dintre toate cărțile scrise de P.
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
ar consta într-o asumare a poeziei ca act ontologic, în orfismul ce transformă spațiul liric dintr-un tărâm al artificiului, al convenției, într-unul al existenței; forța poeziei lui P. este forța miraculoasă a limbajului poetic de a se metamorfoza în lume și de a ființa ca atare, în vreme ce rafinamentul postmodern este de a citi și de a transforma lumea în limbaj. Lirica lui aparține unui spațiu al limitei dureroase: nașterea-moarte, cămașa-trup, casa-azil ori blocul de nefamiliști, eternul azi din
POP-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288886_a_290215]
-
propriu de data aceasta, prin construirea vilei de la Balcic, Dobrogea fiind, în înțelegerea lui, o prelungire a Greciei. Liric, descoperirea „țărmului pierdut” echivalează cu o nouă regăsire. Florica îi restituise sufletul copilăresc; sub cerul Helladei, el dispare ca ins, se metamorfozează în ochiul absolut, vrăjit de splendoarea artei eterne. Vibrația este, comparativ cu aceea din Pe Argeș în sus, incontestabil scăzută, însă armonia versului, transparența imaginii și puritatea ei sporesc. Scrise mai cu seamă în endecasilab, uneori și în versuri mai
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
împlinind lumea sfidătoare a ignoranței” (Poem hieroglific), iar spiritul este dezgustat de „porcăria devenirii” (Spleen) și de „beția stridentă a lucrurilor comune” (Spleen). Treptat poetul se dezice de spectacolul cenușiu al realității, ignorată până la stadiul de simplu decor, în timp ce descripția, metamorfozată în trăire interioară, recuperează esențele propriei lumi: „O neliniște misterioasă/ plină de experiențe ancestrale/ se furișează/ absorbindu-le priveliștilor/ fostele semnificații” (Întunecatul april). Atent de fiecare dată la „compoziție”, M. posedă o veritabilă știință a limbajului poetic ce poartă adesea
MONORAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288238_a_289567]
-
viziunea raționalizatoare cedează teren în favoarea imaginației moderne. Critica literară e doar normativă în iluminism, năzuind spre unitate conceptuală, și tot acum se configurează spiritul istorist din care se va dezvolta istoria literară. Poezia parcurge o perioadă de criză, teatrul polemic metamorfozează comedia și impune drama burgheză, iar în proză domină romanul. Sistematizarea acestui material enorm, expus într-o formă densă, fluentă, numeroasele referințe comparatiste ce au în vedere nu doar culturi de circulație, ca și probitatea științifică a opiniilor, nu o dată
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
revoluție” (G. Călinescu). Publicist abundent, ubicuu în presa socialistă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, N. s-a impus în primul rând prin prestația de la „Contemporanul”. Aici își valorizează pornirea polemică în mai multe campanii, în care temeritatea inițială se metamorfozează aproape reflex în agresivitate și exces, în rigiditate ideologică. Declarându-se adept al darwinismului și al ateismului, el receptează de fapt ideile mai noi printr-o grilă pozitivistă, frecvent empirică. Traduce, prelucrează cu zel și consacră acestor subiecte numeroase articole
NADEJDE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288346_a_289675]
-
a puterii de a mai crede în „himere” și, deopotrivă, în construirea unui univers cristalin și transparent (sintagma titulară a cărții nu se voia doar o alăturare șocant-suprarealistă), dominat de lumină. Aer, cer, zbor, aripă, ninsoare se instituie în cuvinte-cheie, metamorfozând și diafanizând teluricul: „Ninsoarea iarăși podidește cerul/ și drumul se transfigurează/ pierdut înspre real”. Acum apar mai clar direcțiile pe care va evolua lirica sa: proiecția unei lumi solare, din ce în ce mai îndepărtată de materie, și, în paralel, amintirea satului natal tradițional
NOVAC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288489_a_289818]
-
incipientă - a unei societăți civile românești. Constantin Schifirneț: Spațiul public românesc integrează sociologia, dar - trebuie s-o spunem limpede - nu prin vocile ei cele mai autorizate. Prezența sociologiei În dezbaterile publice se constituie prin persoane care vin din alte domenii, metamorfozate peste noapte În sociologi. Prestația lor nu se produce Întotdeauna după normele de competență sociologică. Nu mai puțin semnificativ este interesul, accentuat În campanii electorale, pentru sondajele de opinie, identificate abuziv cu sociologia, iar sociologii acceptă cu resemnare această denaturare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
străbunilor și a descendenței, grupul se reafirmă prin reputația și prin teritoriul proprii.” (Segalen, 1996, 202). Această funcție a filiației nu a dispărut În familia modernă și, după cum afirmă Dechaux (1997) vorbind despre amintirile referitoare la cei morți, legătura se metamorfozează pentru a deveni o realitate mai mult psihologică decât socială. Raporturile care leagă generațiile asigură Înscrierea individului În succesiunea generațiilor și, În acest mod, fac posibilă apropierea „timpurilor individuale” de timpul social. De-a lungul acestor raporturi, identitatea generațională se
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Nu trebuie exclusă ideea că acest recurs la modelul lui Constantin cel Mare să trimită și la niște năzuințe ale voievozilor români de a afișa legătura între ei și monarhii Imperiului Bizantin. Într-un context care, substituind consistent politicul religiosului, metamorfozează marca ecumenică în marcă eroică, îi adaugă și îi subsumează toate atributele ce țin de putere și proteguire, locul marelui ocrotitor al creștinismului și al locurilor sfinte poate fi luat de un alt mare stăpânitor, glorificat în acest chip de
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Orientul antic, la care P. ajunsese prin cultura sa de sorginte folclorică. Totul pare cunoscut, intrat în chip firesc în urzeala, în codul moral al umanității. Dar materialitatea portretelor, incisivitatea lor, dialogul dezinhibat cu prezentul, întreg spectacolul de măști care metamorfozează principii abstracte, universale în realitate și chip viu, de extracție autohtonă, precum și cascada de efecte comice, burlești vin dintr-o intuiție remarcabilă: cuvântului i se transferă rolul de prim-plan, vorba se autonomizează. P. creează, astfel, o lume în care
PANN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288657_a_289986]