KorAP: Find »[drukola/base=mexican & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...25 26 27 ...73 >

1,814 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932

noapte de veghe. Din câte se spune, i se poate întîmpla unui mexican să moară numai pentru că el nu vrea să-și recunoască teama. Din moment ce tot murim, cel puțin să nu ne lăsăm umiliți de moarte, pare să fie logica mexicană. Singurul lucru pe care i-l putem opune este un obraz destins. Să numesc asta curaj? E, poate, mai bine să evit o părere. Mexicanii n-au pretenția că fac filozofie. Pur și simplu, ei procedează cum simt. Sunt încredințați

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
dintre poezia lor și sculptura lor? În vreme ce statuile ne dau insomnii, poezia are gingășii care ne pun în derută. Ea asemăna viața omului, cu un fluture ce aspiră nectarul unei flori și apoi dispare... Oricine se apropie de cultura veche mexicană constată că șarpele e prezent peste tot. Încolăcit în părul zeilor sau în jurul pământului. Șerpii au năpădit statuile și piramidele. În calendarul aztec, un șarpe face înconjurul motivului central. Bastonul de foc al zeului solar Huitzilopochtli este un șarpe. Marea

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
că în stânga, misterios și glacial, se înalță celebrul Popocatepetl. În drum spre Ciudad de Mexico ne oprim la Xochimilco. Gazdele vor să ne ofere, probabil, o relaxare după tensiunea arheologică de la Teotihuacan. O plimbare cu trajinera... atracția și farmecul "Veneției" mexicane, cum le place localnicilor să numească Xochimilco. Din așezarea propriu-zisă, n-am văzut nimic. Ne oprim la un debarcader unde suntem poftiți pe o plută, cam rudimentară, alcătuită din trunchiuri legate cu șipci, dar suficient de încăpătoare, ca să ne ducă

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
și amintiri despre Diego Rivera... Noaptea, la Del Prado, îmi rememorez impresiile. Xochimilco e departe, totul s-a petrecut, parcă, demult, într-un oraș ireal, al cărui locuitor aproximativ am fost și eu câteva ceasuri. nevoia de mit O legendă mexicană spune că niște exploratori s-au rătăcit într-o peșteră întunecoasă. Și au continuat să umble chiar când n-au mai văzut nimic. La un moment dat, istoviți, au vrut să renunțe. În clipa aceea, au auzit o voce care

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
aplauzele, arena, freamătul publicului, victoria, caii. Se spune, în glumă, că numai pentru a se întreține cu Dumnezeu un charro coboară de pe cal și-l lasă la poarta bisericii. ) Muzică, iluzii de glorie, rivalități, pasiuni, iată strânse laolaltă câteva plăceri mexicane. Duminica, lumea se strânge aici și se distrează amestecând soarele cu puțină cruzime. Fiecare charro vrea să dovedească, bineînțeles, că e cel mai grozav. Se pregătește în capătul arenei și își așteaptă rândul. Când trebuie să pornească, strânge dârlogii calului

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
la sfârșitul întrecerii un balet ecvestru ca niște adevărate amazoane și-au păstrat costumele de călărie. Mâncăm în picioare, în jurul unei mese lungi și, deși mi-e foame, nu reușesc să abordez nici acum eterna tortilla, care constituie baza alimentației mexicane. Dinții strălucitori și albi ai mexicanilor nu sunt probabil străini de obiceiul lor de a mânca de mici tortilla, căreia laptele de var îi dă și gust și o culoare deschisă. ) încerc un sos de ardei iuți. Un fel de

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
ornamentația în primul rând de la flora din junglă și au încorporat în operele lor și ornamentațiile de pe vechile pietre. Într-un fel, barocul e aici un stil de dincolo de mode, care n-a dispărut niciodată cu totul din gusturile artiștilor mexicani. Țăranii înșiși l-au folosii fără să știe că fac artă barocă. În umbra unor biserici rustice am văzut și noi Chriști torturați și oglinzi în care reverberează soarele, incendiindu-le. Răspândirea în lume a stilurilor artistice nu s-a

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
Mexic decât barocul. singurătatea vulcanilor A te simți singur nu e doar dovada unui gol, ci și o dovadă că încă n-ai pierdut legătura cu lumea. Remarci absența celorlalți. Uneori, numai prin singurătate suntem solidari. Cum spune un poet mexican: Există zăpezi pe vulcani, dar în măruntaiele lor arde focul". Se zice că trebuie să vorbești încet trecând pe lângă vulcanii din Mexic, să nu-i trezești. Și nu e nici o exagerare în acest avertisment. Popocatepetl și Ixtaccihuatl, cei doi vulcani

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
ziduri și umple noaptea. Obișnuit cu ploile de-acasă, banale și temperate, nu știu ce să cred. Se va opri până dimineață? Sau mâine va ploua la fel? Cât trebuie să plouă ca să adoarmă în muzee toate statuile lui Tlaloc și țăranii mexicani să stea liniștiți? La Xalapa, într-o grădină interioară, plutea în aer o muzică de tonomat, iar norii atenuau lumina. Aici, ploaia a cucerit noaptea și n-a mai rămas decât ea. O farsă a imaginației mă face să aud

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
zeului ploii a fost însoțită de furtuna cea mai violentă din acel sezon de obicei uscat, ceea ce a împiedicat sărbătoarea... San Juan de Ulua A doua zi e soare. Așteptîndu-l pe D. la autobuz (ah, dacă moartea ar avea punctualitatea mexicană!), discutăm că ar trebui să ne cumpărăm pălării de pai pentru a evita insolația. Dar după o jumătate de oră, când ajungem în mica insulă San Juan de Ulua, lângă Veracruz, cerul e vânăt. Și abia intrați în incinta fostei

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
palmier, sub care nu mai era nimeni, și la nisipul ud... Să fie adevărat, oare, că, asemenea sarzilor. mexicanii nu au fascinația apei, ci a pămîntului? Din larg n-au venit decât nopțile și conchistadorii. drumul cel mai bătut Pictura mexicană a coborât în stradă, a vrut să cucerească strada. Culorile lui Orozco vin dintr-un sol martirizat de soare; și chiar ale lui Diego Rivera, ale cărui trupuri arămii nu cunosc plaja: sunt goale numai pentru a se exprima mai

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
lui, mai mult decât vorbele lui, mă tulbură. Ne despărțim și ies în oraș. Seara e umedă și caldă. Evit străzile mai puțin luminate, ci gândul la ce se povestește despre violența străzilor sud-americane. Eram convins că în fiecare oraș mexican, seara, în piața centrală, voi întîlni, cum ne asigură cei ce cunosc obiceiurile de aici, un ceremonial asemănător cu plimbările "pe Corso". În adolescență, la Făgăraș. Băieții făcând turul pieței într-un sens. Fetele, în celălalt. Și la fiecare întîlnire

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
la fiecare întîlnire schimbând ocheade și zâmbete. Dar nimic din toate astea. Trecătorii sunt rari. Și e ceva excesiv în aer. O febră neobișnuită. Pașii sună arid pe piatra aleilor din parcul ce se cheamă, firește, ca în toate orașele mexicane, Alameda. În mijloc, un bazin cu apă clocită de zăpușeală. Ies din nou în stradă și, din fericire, îmi apare în drum o librărie. În hotel, la capetele culoarelor sunt puse recipiente cu apă fiartă pentru cei care nu cer

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
au adus mai multe servicii credinței decât cei inocenți. tierra caliente* * tierra caliente = "pămînt cald. Dimineața plecăm la "Impex". Aici, într-o sală care seamănă cu un amfiteatru universitar în miniatură, un inginer ne dă lămuriri despre dezvoltarea industriei petroliere mexicane. E tânăr, brunet, slab și poartă ochelari. Explicațiile trădează un specialist îndrăgostit de profesia sa și trăind prin ea fără rezerve. Ceea ce mă face să mă simt în fața lui ca un american la Luvru. În sala de comandă de la "Impex

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
dimpotrivă, a avea curajul să scandalizezi mediocritatea dispusă să nu iubească nimic, decât să iubească prea mult. În Mexic, toate acestea se văd mai bine decât aiurea. Dar, la fel de adevărat e că, din câte mi-am dat seama, acalmia naturii mexicane te induce în eroare. Ca și acalmia mexicanului. tezaurul lui Moctezuma Villahermosa, hotel "El Presidente" Din atmosfera neutră a hotelurilor cu care m-am obișnuit, iată-mă acum într-o clădire care are ceva din aerul mai intim al unei

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
gata să arate la volan că orgoliul de a fi un macho* nu e o simplă legendă. * Cum să traduc acest cuvînt? El înseamnă mai mult decât, orgoliul de a te comporta ca un bărbat. E o categorie a psihologiei mexicane. Se dă exemplul unui șofer care, întrecîndu-se cu un tren, n-a cedat nici când asta a însemnat viața a șaizeci de pasageri. de ce nu? Descopăr că tot ce-am crezut despre fluturi e fals. Citesc undeva: Pe spate, mantaua

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
piramidei. I-a trebuit aproape un an ca s-o degajeze și să ajungă la un tunel, urmând drumul arătat de un șarpe sculptat în piatră. După trei ani de așteptare încordată, în care a avansat centimetru cu centimetru, savantul mexican a pătruns într-o criptă unde se afla un imens sarcofag supravegheat de treisprezece secole, în tăcere, de zeii morții. Deschizîndu-l, a găsit un nou sarcofag, iar înlăuntrul acestuia osemintele unui personaj enigmatic, probabil un prinț, înmormîntat într-un stil

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
răresc, câmpul și pășunile triumfă din nou. Lăsăm în urmă fascinantul muzeu în aer liber de la Palenque și omul care taie iarba, apărând parcă amiaza. Amiaza? Nu, o idee. arta și strada Arta coborâtă în stradă, ca în pictura murală mexicană, suprimă pragul muzeului. Nu mai așteaptă să fie căutată, ci caută ea. Pietonul se trezește brusc transformat în spectator. E un gest care poate părea imprudent. În sala de muzeu, chiar cei care nu respectă arta o privesc cu respect

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
soclu, pentru a nu mai depinde de el. Renunță la privilegiul de a fi ocrotită, pentru speranța de a fi mai aproape de viață. Muzeul-seră e înlocuit cu clima străzii. Riscurile ascund tot atâtea șanse. Sunt ispitit să cred că pictura mexicană a coborât în stradă din aceleași motive care l-au determinat pe mexican să-și trăiască din plin sărbătorile. Așadar, nu numai pentru a se apropia de public, pentru a-l face pe pieton să devină spectator, ci și pentru

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
care l-au determinat pe mexican să-și trăiască din plin sărbătorile. Așadar, nu numai pentru a se apropia de public, pentru a-l face pe pieton să devină spectator, ci și pentru a ieși ea însăși din singurătate. Muralismul mexican mi se pare de aceea un fel de fiesta a artei. ploi tropicale Noaptea pe drum începe să plouă din nou. O ploaie agresivă, violentă. De când am plecat spre sud am cunoscut o adevărată antologie a ploii. N-au lipsit

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
și vulturii. Cei dintâi ies din ruine să se încălzească la soare. Ceilalți dau ocoluri imperiale în văzduh, dezmorțindu-și aripile. Între ruine, cresc spini și trandafiri sălbateci. Pe aleea ce duce la piramidă au răsărit urzici. Vorba unui poet mexican, moartea are gust de pământ. La picioarele mele lunecă din când în când șopârle. În apropiere, descopăr un puț secat. Prezența lui într-un loc unde sunt atâtea măști ale zeului ploii mi se pare firească. Între fântâni și piramide

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
cumpără pentru soția lui o pălărie exotică. Mexicanii se răzbună cum pot împotriva acestui soi de turiști. Ei le oferă pălării împodobite cu fructe de plastic, banane, ananas, papaya, lăsîndu-i să creadă că acestea sunt gusturile mexicanilor. În realitate, vestimentația mexicană are un rafinament pe care bazarele pentru străini o mistifică adesea prin exces. Fenomen care, de altminteri, nu se întîmplă numai aici. Nici o țărancă de la noi n-ar purta dumineca la horă costumul pe care scenografi hotărâți să stilizeze cu

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
în categoria Parisului, a Romei, a orașelor care domină o țară, nu constituie numai capitala lor. Din ce în ce mai mult, însă, am îndoieli că e corect să judecăm lucrurile ca într-o sală de sport... Guadalajara și Monterrey, următoarele în ierarhia orașelor mexicane după numărul de locuitori, nu sunt pe ruta noastră. În schimb, pe ruta noastră, în afară de Oaxaca și Tula, sunt cele mai strălucite centre ale civilizației dinaintea lui Cortes. Și cele mai greu accesibile. Dacă la Cairo e de ajuns să

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
între ele, în toate există oameni grăbiți și oameni singuri. De unde să bănuiești acolo ce înseamnă să asculți noaptea bolboroseala junglei? Cum să-ți imaginezi jungla unei ploi tropicale împresurîndu-te pe un câmp gol? Și cum să înțelegi la muzeul mexican prezența atâtor statui ale zeului Ploii fără să vezi acest pământ abrutizat de căldură? Dacă, așa cum s-a spus, în marile orașe nu se află destulă tăcere, aici există prea multă. Dar în tăcerea ruinelor din orașele pustii pe care

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
căldură? Dacă, așa cum s-a spus, în marile orașe nu se află destulă tăcere, aici există prea multă. Dar în tăcerea ruinelor din orașele pustii pe care le străbatem de câteva zile, totul e mai grăitor decât în vacarmul capitalei mexicane. un regret Există, totuși, o piramidă pe care regret că n-am văzut-o. Cea de la Tajin, cu cele 365 de nișe. Una pentru fiecare zi a anului. noaptea, șacalii Hacienda Chichen De undeva din junglă ajung până aici urletele

Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]