109,511 matches
-
a făcut cenușă? Ochii mi s-au mărit De la pământ la cer, De la pământ la mine, Acum pot să te văd, Te știu prin tine însuți creat. Mă chemi din părul femeilor Ce le sacralizează ceafa de groaznică lumină, Din mișcările lor mai scânteietoare Decât orice altă Natură. înviez pentru a fi carne din carnea lor, Cuvântul tău ce-l port la gură. Voi, lacrimi divine în corpul divin, Ca stâncile mă înconjurați, Ocean mugiți în inima Ce își oprește bătăile
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/7753_a_9078]
-
La a treia treaptă fu și mai atent, își așeză talpa piciorului puțin în dreapta și apăsă înainte cu vârful, apoi cu călcâiul. Un scârțâit rotund ca spatele arcuit al pisicii când o scărpina după urechi ieși din lemnul vechi. Descoperise mișcarea cu câțiva ani în urmă și de atunci nu scăpa niciodată ocazia s-o facă să scârțâie. Asta se întâmpla doar la urcare, la coborâre scândura se încăpățâna să rămână mută. Celelalte două trepte le urcă absent, cu o umbră
Îi venise vremea by Iulia Sala () [Corola-journal/Imaginative/7854_a_9179]
-
cea mai mică schimbare/ la față ori la destin// nu, nu, nu-// eu nu mă pot/ transforma mai mult/ decât la ochi/ și la gură uneori// cu un surâs/ în plus sau în minus-/ pe față/ și la inimă/ fiecare mișcare/ de umbră mă doare/ insuportabil// (...) și iată-mă cum/ am devenit cu timpul/ un fel de piatră migratoare,/ un surâs cusut pe buze/ și sub sprâncenele grele// un cuvânt zburător/ spus abia numai/ pe jumătate, frate// adevărat/ că sunt/ un
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
se confruntă binele cu răul, mitologia cu desacralizarea, tradiția cu avangarda, fiorul existențial și scrutarea de sine cu ludicul expresionist și gratuitatea artelor, metafora suprarealistă cu dialogul cu Absolutul: "Schimbarea în neant/ începe lejer și aproape/ invizibil. Evantaiul larg/ al mișcărilor este/ toată averea mea, piramida,// țipătul, Câmpia lui Martie,/ de unde începe schimbarea?// În această casă natală nu mai cunosc pe nimeni". Amant al visului, al tainei, al tristei nebunii a regelui Lear, pierzân-du-și conexiunile, ereditatea și reperele, poetul înaintează invincibil
De la Adam citire by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/8070_a_9395]
-
mea luciul apei, în spate, pădurea, deasupra cerul purtând în brațe, ca ofrandă a verii, catedrala unui nor alburiu în care oficiau zeitățile necuprinsului: Cine vorbea lângă mine prin cuvinte mai mici decât gâzele? Răspunsul veni mai târziu, surprins în mișcarea ușoară a nuferilor supraviețuind printre resturi împinse de valuri, printre duhori și rădăcini putrede. Nuferi blestemând? - m-am surprins întrebând cotropit de-o mirare nemaitrăită. Și voi? - am continuat privind peste umeri; nu era nimeni. Căutam semne în toate. în
Poezie by Florin Costinescu () [Corola-journal/Imaginative/8192_a_9517]
-
carte Se spune că apele sunt parodii că iau în rîs înfățișările noastre oglindindu-le așa cum stau crispate echipate gata de-a porni spre memorie. În lipsî de inspirație Schimbi scrii închei calculezi care e banda pe care se-așează mișcarea cum umbra pe umbră invizibilă branșare-a mîinii care-ți încurcă gestul după-amiaza bate încă la vechea mașină de scris spargi propoziții în dinți cum alune în răstimpuri alungi aerul cum o culoare-a rațiunii cauți resturile copilăriei în cupă
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/8207_a_9532]
-
insinuase prin repertorii actoricești. Retragerea sfidătoare a lui Albin Negrescu nu-l tulbură pe generalul de arme, care părea să considere jocurile încheiate, în vreme ce generalul de evenimente îl descoperea în mulțime pe Drumezea, care, cu ochii întredeschiși, îi urmărea tremurător mișcările. Generalul de informații părea paralizat și el de situație. Se pregătea, poate, să se predea, ca în timpul loviturii de stat, luând drumul temniței. Nu-l mai putea ajuta pe inițiatorul operațiunii, dar nici Negrescu nu avea de gând să-l
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
până când, după un fluier prelung, frânele se apucară strâns de șine, alunecarea siluetelor încetă și trenul se opri brusc cu o zguduitură. Ca și cum o parte din energie s-ar fi transmis celor din jur, mulțimea care aștepta se puse în mișcare, voci și strigăte se făcură auzite, culoarul se umplu de călători care-și trăgeau valizele din compartimentele de dormit, se urcară și câțiva hamali, își ofereau serviciile, bărbați în haine uzate, cu șepci pe cap și, din cauza nehotărârii bunicului, un
Christian Haller - Muzica înghițită by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13122_a_14447]
-
fiecare opus în parte. Operele 35 Mai sau Erendira, baletul Effi Briest, piesele simfonice Akrostichon, Kybalion L’ Ora X sau Vortex-Wolken I, II, III, numeroasele lucrări camerale constituie fascicule de raze cu secțiune bine delimitată, aidoma unor particule aflate în mișcare ordonată, așa încât opusurile se erijează într-un fel de holograme ce înregistrează atât amplitudinile undelor creatoare, cât și fazele acestor unde. Nu ca pe faze (etape) de creație, ci, mai curând, ca pe niște reflexe spațiale și temporale mânuite cu
Jubiläumskonzert by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/13171_a_14496]
-
avea obiceiul de a-și pregăti vînătoarea printr-un ceremonial artistic. Sau, cel puțin, perceput acum în felul acesta. Fapt e că el își desena, cu o mare expresivitate și cu o profundă intuiție a formei, a caracterului și a mișcării, acolo, în peștera lui, animalele pe care trebuia să le vîneze. Și înainte de a răscoli desișurile pădurii, zăvoaiele sau stepele, pentru a găsi animalele în carne și oase, el săgeta imaginea desenată. În viziunea sa de om solidar cu întreaga
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
noi de expresie. Pentru că asimilarea tridimensionalului într-un orizont cultural și spiritual esențialmente nonfigurativ a însemnat o repunere în discuție a unui întreg program mental și precizarea unui nou set de opțiuni. Prin sculptură - artă fundamental urbană -, dar și prin mișcarea teatrală și prin viața muzicală, valorile occidentale devin bunuri publice și sugerează o altă coordonată a vieții urbane. Chiar dacă substratul se va revolta mai tîrziu și figurativismul va fi puternic zdruncinat prin fabulatoriu, hieratism sau purism, statuarul rămîne o dominantă
Monumentul public by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13173_a_14498]
-
și să umble pe jos, când îi era mai bine cu reumatismului și nu o dureau artrozele. Fiindcă din când în când parcă se producea o minune - nu o durea piciorul, sau gâtul, sau brațul, putea să facă aproape orice mișcare fără s-o treacă fiorii ori să strige „au”, parcă ar fi fost din nou tânără. Și atunci ieșea din casă, ușoară, mândră de ușurința cu care călca. Când umbli pe jos lucrurile se văd altfel, cu altă viteză. Observi
O povestire de Teolinda Gersão - Bătrâna by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/13147_a_14472]
-
parte, voi spune că autorul înțelege să respecte până la capăt regulile jocului de-a ghicitoarea, nelăsând nimic neelucidat. Există în text, drapat cu grijă sub aparențe anodine, un personaj ignorat aproape total de comentatori, care deține cheia actelor, deciziilor și mișcărilor sufletești ale lui Anghelache, inclusiv a enigmaticei sale sinucideri. Este dublul casierului, un fel de alter ego al său, care îi anticipează cu puțin traiectoria existențială: „nenorocitul” care fuge cu banii furați în America. Dacă recitim perfid-banala scenă cu care
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
reveriei dau substanță caligrafică acestei interiorizări liliale, transcriind parcă o tinerețe eternă, pierdută-n sine: „Ea străbătea grădina/ într-un totem de umbră/ atins pămîntul nu-l mai atingea./ Nu se mai difuza frenetic nici supus./ Crengile jos speriau lumina./ Mișcarea o-ncolți. Ea s-a retras.// Capriciul blînd. O năuceală moale...// Ea străbătu grădina. Indecis/ ceva pierdu-n repaos. Ea desprinse/ să fredoneze-n sine sprijin” (Ea străbătea grădina). Luminozitatea intensă alcătuiește un atribut al inocenței primare: „Bîntuie lumina și
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
ziarelor și televiziunilor. Vă displac interviurile ? Lucian Boia: - E adevărat că nu dau prea multe interviuri. Aceasta nu înseamnă că le-aș considera prea puțin importante. Sunt convins că au importanța lor și că o cultură fără o astfel de mișcare de idei nu ar mai fi cultură. Rezerva pe care o am față de astfel de apariții ține în principal de temperamentul meu, de maniera mea de a-mi gestiona timpul. Cred că, până la urmă, ai de ales între a te
LUCIAN BOIA: “Știți ce istorie tot încerc eu să propun? O istorie inteligentă...” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/13140_a_14465]
-
cuvinte, că pământul se mișcă în jurul lui, și nu el o dată cu pământul. Această realitate face cu atât mai condamnabil imobilismul arătat de opoziție. În peste trei ani de când au pierdut alegerile, n-au fost capabili să propună nici o idee. Singura mișcare inteligentă, alcătuirea alianței PNL - PD, e sistematic subminată din interior. În loc să candideze la alegerile locale pe liste comune, singurele care i-ar îndreptăți la oarecare succes, preferă bătălia pe cont propriu. În numele a ce? În numele celui mai jalnic politicianism: o
Glonțul de cârpă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13181_a_14506]
-
demers ar suna aproape ca o jignire pentru milioane de victime ale comunismului. Editorialele lui Nicolae Manolescu au un merit fundamental. Acela că îndeamnă la reflecție. Fiecare dintre ele ar merita o discuție separată. Toate textele acestui volum pun în mișcare mintea cititorului, oferă unghiuri de privire surprinzătoare care schimbă, uneori spectaculos, percepția comună asupra unor persoane, lucruri sau situații despre care se crede îndeobște că se știe totul. Lecția implicită a excelentelor editoriale ale lui Nicolae Manolescu este aceea că
Temele vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13184_a_14509]
-
discursurile de lansare. Mașa mă liniștește, într-un fel, nici nu aveam cum să mai înaintez vreun pas, mărturisindu-și credința că discursurile se vor auzi de peste tot. Curg valuri de oameni, ne salutăm, legăm scurte conversații. Se schimbă sensul mișcării maselor. Am înțeles că s-a vorbit, am ratat - în fond, nu pentru discursuri mă găseam eu acolo - încerc aproape inutil să-mi încurajez colegii și prietenii de la “ Dilema veche”, reușesc vag să ajung la ei, dar mă gîndesc că
După ziua de miercuri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13195_a_14520]
-
pierde, ci revine tot acolo, pentru că așa-i e datul. Fiindcă portretul sau fotografia imortalizează cu adevărat. Cu cît mai multe fapte memorabile ai făcut, cu atît ai fost mai des reprezentat. Iar asta, după moarte, îți conferă libertate de mișcare. Fiindcă portretele-ți sînt așezate, evident, în locuri diferite, depărtate în spațiu. Astfel încît subiecții portretelor din Harry Potter (volumul al cincilea) au posibilitatea și permisiunea să călătorească dintr-o ramă într-alta, să-ți înlocuiască propriul eu dintr-un
Portretele trăiesc by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/13174_a_14499]
-
Grigorescu, pe care Flacăra îl publică. Enervare la foruri. Un alt articol din România literară, solicitat ca să se dreagă busuiocul, apare cu... pseudonim. Partea cea mai interesantă este la urmă. Dl Pleșu nu știe azi mai multe decît ieri despre mișcarea transcendentală. Dar știe că, în 1990, la Londra, la B.B.C., l-a întîlnit, ca redactor, pe dl Stoian, chiar cel care făcuse instructajele pentru transcendentali și fusese conferențiarul mișcării, cu opt ani mai devreme. Cin’să fie? Cin’să fie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
urmă. Dl Pleșu nu știe azi mai multe decît ieri despre mișcarea transcendentală. Dar știe că, în 1990, la Londra, la B.B.C., l-a întîlnit, ca redactor, pe dl Stoian, chiar cel care făcuse instructajele pentru transcendentali și fusese conferențiarul mișcării, cu opt ani mai devreme. Cin’să fie? Cin’să fie? Și, mai ales, pe unde să mai fie transcendentalul domn Stoian? Dac-o fi tot la B.B.C., de unde dl Ungureanu a fost alungat, dl Mititelu ar trebui să se
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13179_a_14504]
-
excelente sinteze ale materialelor sovietice de ultim moment. Cel ce le redacta la acea dată (Leonte Răutu) avea, ca să spun așa, meritul de a alege miezul și de a adapta rapid și fără nuanțe realităților culturale românești tezele în perpetuă mișcare ale ideologilor moscoviți, care recurgeau adeseori, spre a spori legitimitatea noilor estetici și a-i atenua inepțiile, la citate expresive din Gorki sau Maiakovski” (p. 15). O altă sursă de sugestii importante privind imperativele poeziei proletcultiste se poate deduce și
Psalmii carnetului roșu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13208_a_14533]
-
unice în București), iar, pe de alta, în demolarea proprietății private (cu precădere, a locuințelor individuale) și ridicarea celei colective. În locul României tradiționale, cu mici case urbane sau rurale cu grădină și alee, Ceaușescu a imaginat (și a pus în mișcare) o țară “nouă”, de mari cartiere muncitorești, ce ar fi descărcat din ușa blocului direct în sala de cantină toate categoriile sociale, adunate la una și aceeași mare masă a alimentației “raționale” comuniste. Același Plătică face elogiul muncii patriotice/voluntare
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
care criticii ideii lui Maiorescu l-ar fi putut iscăli liniștiți: „Așa însă nu este situațiunea noastră. Timpul dezvoltării ne este luat, și tema cea mare este de-al înlocui prin îndoită energie. Tot ce este astăzi formă goală în mișcarea noastră publică trebuie prefăcut într-o realitate simțită, și fiindcă am introdus un grad prea înalt din viața dinafară a statelor europene, trebuie să înălțăm poporul nostru din toate puterile pînă la înțelegerea acelui grad și a unei organizări politice
„Formele fără fond” sau prima bătălie canonică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13204_a_14529]
-
Pavel Șușară În mod curent, presa culturală bucureșteană reflectă exclusiv mișcarea artistică din spațiul de referință. Rareori, și doar în măsura în care există implicări directe, se mai comentează și cîte un eveniment care a avut loc și în alte zone ale țării. Această situație deja cronicizată a dus la o anumită enclavizare a
Artiști din Transilvania by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13224_a_14549]