1,252 matches
-
sunt în formă. Tu ce faci? (Iar s-a blocat. Îi aud rotițele de la ceafă. Fac un zgomot de fier pe fier ruginit.) Păi, bă, boule, io te-njur de mă-ta și tu ce faci? Adică mă iei la mișto sau adică cum? Băă, te-am înjurat băă, îmi bag picioarele-n morții tăi, băă. (Deja urlă.) Da, știu, o adunătură de nenorociți. Bine le faci. Asta merită, să știi, Cornele. Pot să ți spun Cornel? (Liniște. E blocat de-
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
la curte sau la bloc? (Ton de ocupat. A închis. Păcat. Tocmai mă pregăteam să-i spun că eu stau la etajul 18 și că, dacă-mi iau binoclul, s-ar putea să-l văd pe undeva prin peisaj. Era mișto să-mi facă puțin cu mâna.) Ex-girlfriend La ora asta e trafic nasol, așa că mă hotărăsc să iau metroul. Prind unul dintre alea în care conductorul anunță că se închid ușile și ce stație urmează. Apreciez. Credeam că epoca digitală
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
în viața mea exact atunci când aveam cea mai mare nevoie de tine. M-ai învățat o mulțime de lucruri, m-ai modelat, am fost plastilină în mâinile tale. Eram încă un copil, iar tu m-ai făcut femeie. A fost mișto. Tot. Mă rog. Aproape tot. Despărțirile nu-s mișto niciodată. Iar a noastră n-a fost nici mai scurtă, nici mai puțin dureroasă. Important e că acum suntem bine, amândoi. Se urcă în taxi. Ai grijă de tine. Taxiul pleacă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nevoie de tine. M-ai învățat o mulțime de lucruri, m-ai modelat, am fost plastilină în mâinile tale. Eram încă un copil, iar tu m-ai făcut femeie. A fost mișto. Tot. Mă rog. Aproape tot. Despărțirile nu-s mișto niciodată. Iar a noastră n-a fost nici mai scurtă, nici mai puțin dureroasă. Important e că acum suntem bine, amândoi. Se urcă în taxi. Ai grijă de tine. Taxiul pleacă. Mă uit puțin după el, apoi o iau din
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
curajul să o închid pe dinafară, am impresia că ar fi o impolitețe să mă mai manifest în vreun fel. În anticameră e liniște perfectă, așa că îi pot auzi vocea. Vorbește la telefon. Nu, frate, cum să te iau la mișto? Exact asta vreau să-mi faci. Și mai lasă-mă cu prostiile astea cu sănătatea și mișcarea și alte frecții. Eu te plătesc ca pe un rege, ca să-mi faci ce-ți cer eu, nu ce propui tu. Hai mă
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
nu-s buni, ți-i agăți în lanț. Pune-ți unii mai scurți. Strâmbă din nas, apoi se dă jos de pe bicicletă și pleacă spre cameră. Și prinde-ți și părul. Nu suntem la vreo prezentare de modă. Da, e mișto să-ți bată vântu-n plete, numai că poți să te trezești cu o șuviță peste față. Nu se întoarce. Din mers, îmi arată degetul mijlociu. Stau și-aștept, ca un adevărat grumpy old man. Peste trei minute se întoarce. Unde
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
prindem viteză. Aerul e bun și ploaia fină ne mângâie fețele. Văd că drumul continuă în linie dreaptă, fără nici o șerpuire. E chiar pustiu. Poate că italienii stau duminica doar în casă. Hai să mai mergem un pic. E prea mișto. Avem toată șoseaua numai pentru noi. Ajungem în Pianiga. Ea intră într-o biserică, iese peste un minut. Hai să mergem drept înainte, să nu ne rătăcim la întoarcere. Mai poți? Dă din cap că da. Pedalăm vreo douăzeci de
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
ia soarta în mâini, adică să muncească. Să fim receptivi la nevoile lor sociale, dar trebuie să le pretindem un anumit grad de responsabilitate, să învețe că „posmagii nu-s moi”. 7 decembrie 2007 Sindromul inferiorității Motto : „Mi-ai apărut mișto în gura pieții, Cu cârlionți și floare la ureche Și ai aprins, gagico, dabuleche, În sufletu-mi pârjolul tinereții.” (Ion Pribeagu, poet evreu de limbă română, care nu poate fi acuzat de rasism) Trei evenimente petrecute, iată, chiar de Crăciunul
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
butii. Ce faceți voi doi aici la ora asta?" "Discutăm! Pe o solidă bază teoretică!" "Dumneata vorbești rusește?" "Vorbesc greaca veche, limba lui Platon." "Și el vorbește românește?" "Știe versuri în română." "Ce știe?" "Poeme de Eminescu!" " Ia uite, faceți mișto de mutra mea. În ce limbă vorbiți? În ungurește?" "De ce în ungurește?" Pentru că sunteți unguri!" "Eu sunt cetățean român, din tată ungur, cetățean român și el..." "Perfect, dar vorbiți în ungurește, recunoașteți!" "Ba nu, el vorbește tătărește, iar noi, ăștilalții
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
vino mai devreme la mine și ne aranjăm amândouă! A, nu ți-am spus: am pus cerneală în oja aia roșie pe care mi-am cumpărat-o cu tine zilele trecute și-a ieșit trăsnet, un grena închis spre mov, mișto de nu-ți vine să crezi! Ne facem unghiile, ne dăm cu albastru pe pleoape, dermatograf... Ne aranjăm pă rul cu fierul electric... — Ce păr să-mi aranjez, nu vezi ce moacă am cu bretonul ăsta pe care mi l-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Simt că și ochii lui încearcă să se afunde în privirea mea. E ca și cum ochii noștri s-ar săruta de la distanță, constat eu cu uimire, aplecându-mi, înfiorată, privirea. Simt că îmi ard obrajii. — Scena cu norii e fffoarte mi-mișto! se aude, deodată, glasul lui Bobo. Nici nu l-am auzit intrând în sufragerie. Bobo se mișcă foar te agil, îți apare pe nesimțite în față, cu silueta lui subțire și cocârjată. Bobo își scutură părul rar, din care țâșnesc
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ochii Georgianei, din portretul alăturat. — Ai un frate grozav, zău așa! îi spusese Georgiana mai de mult, când venise la ei și-l așteptau amândoi pe Edi. Trebuie să fii tare mândru de el! E plin de calități! Și ce mișto desenează! Da, Georgiana îi zâmbea de-a dreptul ironic de pe perete, cu chipul ei pistruiat. De fapt, toate portretele atârnate pe pereți îl priveau parcă în zeflemea. Bobo simți cum îl cuprinde exasperarea. Se năpusti asupra pereților, dând jos toate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
fete între noi pân acum și rău am făcut! Hai, zi-mi și se rezolvă! Dau un telefon și te-așteaptă acasă când te întorci, te caută ea, îți promit! Te pomenești că ți-a căzut cu tronc Georgiana? E mișto, are forme, e zglobie... Licărul de pândă alarmată din ochii lui Bobo dispăru. Se uită din nou apatic la Eduard, care vorbea cu ochii cenușii încă mijiți. Scotea cuvintele pe bandă rulantă, fără să le caute. Dădea impresia că poate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
între noi...“ — Nu pricep, spuse Clara, privind-o prin fumul de țigară. — Ei, nu pricepi! Vreau să zic, să facem schimb între pe rechi, să ne-o tragem, vreau să zic... el cu mine și Sorin cu Ruxandra. Am făcut mișto cu toții atunci, ne-am tăvălit de râs, dar ne-a convins... și... asta a fost! Ce noapte, Doamne Dumnezeule! Amuți, uitându-se cu subînțeles la Clara, care încremenise pe scaun. — Ei, uite-așa m-am măritat eu în scurt timp
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
simțea amenințată de propria-i minciună ca de un drob de sare. Cum Zogru nu mai putea să suporte presiunea, i-a spus bărbatului, pe când treceau pe lângă Clubul Dinamo, nu e dom’le nici o casă, ți-am spus așa, la mișto, ca să văd cât de interesat ești de mine și văd c-a prins, ce-o să faci acum dacă nu mai e nici o casă? Apoi sărise aproape în mod laș în sângele lui Nelu, un bărbat de 70 de ani, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pic, după care sugerează cu o umbră de timiditate: " Da' mai bine o revistă..." Bărbatul aprobă, ideea de afaceri fulgerându-l imediat: "Îhî! O revistă beton, o revistă de super-fițe, pentru tineretu' capabil, nu pentru guțanii cu salarii de rahat. Mișto!" Numitei Coletuța îi sclipiră ochii: "Cu rubrici-tipsuri pentru sesiunile de clubing, de shopping și, neapărat, da' neapărat, cu trendurile de fașionism la modă..." "Corect, nene! Și reclame șmechere, pe bani solizi. Publicitate, grupa mare! Smacuri, vopsele de păr, case de
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
zic mai departe." "Zi, mă, fată! Zi, că-mi place." "Mă gândesc să mai băgăm și o rubrică permanentă de turism. Mai ales că asta se face ușor, că e plin netu' de poze, de povești și de oferte..." "Aha! Mișto! Nu mai trebuie să trimeți pe nimeni p-acolo-șa. Poți să-i aburești pe toți cu reporteru' nostru special care a fost pentru dumneavoastră în Tenerife sau la Rio. Da, nene, supermișto!" "Eee, nu chiar. Suntem revistă serioasă, ce dracului. Mai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ale lor, sanchi, de specialitate, de cultură, în care, în afară de datu' cu părerea despre cutare sau cutare chestie de artă sau literatură, se înjură toți, în funcție de gașca din care fac parte fiecare." "Aha! Deci și ăștia se înjură între ei. Mișto!" " Da. Și se înjură așa, de amoru' artii, din orgoliu, nu numai pentru bani. Oricum, treaba e că mai toată lumea de la noi, când se ajunge, da' chiar și mai înainte, vrea să arate că e intelectuală." " Da, mă, fată, asta
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
în timp ce ea continuă rapid: Băgăm și un fel de mici rezumate la anumite cărți, că le face tot aia sau alții ca ea, pe veveve literatura scârț punct ro..." "Veveve literatura scârț punct ro?", se miră Bebe. Am zis la mișto, mă. Stau eu să îmi încarc capu' acuma cu toate fachingurile astea? Oricum, rezumatele d-acolo o să le citească mulți, să se dea mari când fac o conversație la un club, la un cocktail, la un Balu' de Cristal. Știi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-n cultură, iar noi o să dăm ora exactă în lumea elitelor românești. Asta, desigur, în calitate de arbitru suprem al eleganței." Oftează, impresionată de propria-i viziune și de măreția ce se degajă din strălucitorul ei proiect: "Îți dai seama, Bebe?" "Îhî. Mișto!" * * * Aproape o oră făcusem de la mine, din Dristor, până la Universitate. Acolo oprise vajnicul Bebe, ca s-o lase pe Nicoleta să ia autobuzul până la fosta Scânteii, actuala Piață a Presei Libere. Am șters-o și eu, lăsându-i în plata
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
interogație. Șuieră de câteva ori prin orificiile abdominale și explodă: "Adică, tălică, mata vrei să zici capabil să să scoață din belele? Astea-s problemele, nu?" "Ei, da. Asta vreau să zic. Acum ai înțeles?" Aprobă, înveselindu-se brusc: "Îhî. Mișto!" Am tresărit. Dar am trecut repede peste asta și l-am întrebat: "Cum te numești?" "Cum adică?" "Cum îți spun ție ceilalți gândaci?" "Cum să-mi spună? Îmi zice: "Bă, gândacule!" Așa-mi zice toți. Și io la fel." " Dar
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
să spui prin "gândește-te", da' ai dreptate cu treaba ailaltă, n-o să mai fie niciun alt gândac Dorinel." A rămas câteva clipe pe gânduri, apoi a exclamat cel puțin mulțumit, dacă nu chiar mândru: Da' asta chiar că-i mișto!" De sub niște foi din apropiere se iți un alt gândac. Spuse cu o voce mai subțiratică și oarecum miorlăită: "Șefu', Șefu', da' vreau și eu să mă numesc." Părea ceva în genul domnișoarei secretare de la decanat. Nu era chiar gândac
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
și în minte aveam imaginea flăcării prometeice și alte chestii d-astea idealiste. Cum-necum, calitățile mele oratorice și-au făcut efectul, iar gândacii au izbucnit sincer în urale, poate nu tocmai variate, ci de o simplitate de genul: "Bravo, Șefu'! Mișto, Șefu'! Ești super-OK, Șefu'!" și cam atât. Însă Dorinel s-a întrecut pe sine și a exclamat: "Să trăiască Șefu', care e el Șefu', da!". M-a emoționat această afirmație de o mare profunzime ontologică. Sigur, nu chiar până la lacrimi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
no'uăș'cinci încoace', că te ia groaza. Unu' mai tembel și mai fugit d-acasă ca altu'. Cel puțin ultimii trei sunt ieșiți total din tabele și cine i-a numit în funcție zici c-a făcut-o la mișto. Și cân' spun asta, hai c-o iert pe Ambramburica actuală, că se vede că ea-i mai aparte, mai nevinovată, așa. În rest, jale! Faptu' că ești nesimțit, hoț și ai reușit să te înhăitezi cu alte hiene ține
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
fi vrut să te doară? Ochii de la ciorap? Da' ia zi, hemoragie, sânge din nas îți mai curge? Că te văd cu feștilele alea în nări..." "Îmi curge. Tre' să șchimb bandajile astea tot la un sfert dă oră, masim." "Mișto. Lenuțo, cheamă-l pe Grigore cu un scaun să-l ducă direct la doctorul Gherasim, la ORL, da' rapid, m-auzi? Hai, mișcă-ți tenderu', că acum îmi vine nebuneala și vă fac raport la amândouă!" Un brancardier slăbuț apăru
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]