2,187 matches
-
dor de tine. - Mulțumesc. Ești un drăguț. Mai vorbim din aeroport, da? - Bine, atunci, din nou drum bun! Te pup! - Și eu te pup! Pa! Pa! Se închise telefonul. Adriana nu putea să-și manifeste în public toate sentimentele. Era microbuzul plin și oricât de încet ar fi vorbit, tot putea asculta cineva, ce-i va spunea lui Radu. Apropierea lor s-a petrecut mai ales după decesul mamei sale. Pierderea tatălui a fost o povară prea grea pentru mama sa
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370370_a_371699]
-
niște crescătorii de oi, la poalele codrilor ce acopereau toate dealurile din împrejurimi, din necesitatea de a-și avea familia cât mai aproape de stânele lor. Adriana nu mai ținuse legătura cu rudele din Moldova, pentru că nici părinții nu o făcuseră. Microbuzul după ce mai făcu o escală de vreo cinsprezece minute pe autostradă la o stație de PECO, ajunse în față la terminalul de plecări, unde fiecare călător după ce coborî, se împrăștie prin sălile de tranzit ale aeroportului unde își aveau porțile
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370370_a_371699]
-
aceste momente deosebite. Parcă nu am fi avut tot timpul din lume s-o facem când eram împreună. - Da iubito, dar gândurile transformate în cuvinte vin singure, atunci când nici nu te aștepți. Ele nu știu că te afli într-un microbuz sau într-o sală de așteptare pe aeroport. Eu încă mai cred cu tărie că fiecare om are ceva frumos, ceva unic, ceva special, ceva minunat de dăruit celuilalt. Când dăruiește nu se gândește unde se află el sau persoana
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370370_a_371699]
-
octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Fragment din ”Specii” - volumul Dilema Nu mai era mult de așteptat. În băltoaca lăsată peste noapte de ploaia abundentă, se scăldau fără teamă câțiva porumbei. De la orizont, alți nori se adunau, prevestind revenirea ploii. În microbuz, doar câțiva călători. Cu puțin înainte de plecare, îmbrăcată într-o pijama peste care era încheiat cu grijă un capot curat, fără mâneci, se urcă în el o bătrână. Înaintă suflând cu greu pe culoar și ajutată de cineva își alese
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
că bătrâna este la curent cu ultimele știri despre situația de la graniță” își spuse Sorana. Șoferul răsuci un buton și din difuzoarele mașinii începu să se reverse muzica. Romanțe despre o tinerețe pierdută. Apoi, apăsă cu nădejde pedala accelerației și microbuzul prinse viteză. Șoseaua își încolăcea și-și descolăcea spinarea udă și gri peste dealuri și văi. De pe scaunele din fața Soranei, un bunic cu nepotul său de doi, trei ani, continuau încă de când porniseră la drum, să-și tot povestească ceva
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
Băi frate, nici n-am știut până acum ce fel de specie de om mai este și Marinescu ăsta! Da’ vremurile sunt schimbătoare. Și n-o să-i vină și lui rândul? Ehei! Mai vedem noi” - încheie el oarecum mai liniștit. Microbuzul gonea, părând - pe unele porțiuni de drum - a se fi transformat într-un bolid. Apoi din nou, mobilul. De data aceasta, al șoferului care după ce ascultase ce i se spusese - se părea că era vorba despre cineva plecat din țară
FRAGMENT DIN ”SPECII” – VOLUMUL DILEMA de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368127_a_369456]
-
CNCD și-au făcut un obicei de a amendadoar publicațiile românești din Ardeal? Pe casele de pe drum erau arborate sute de steaguri albastre aurii ale ținutului secuiesc și stegulețe ale Ungariei cu stema Ungariei Mari. Pe drum sute de autocare, microbuze și autoturisme cu numere de Ungaria fluturau steagul național al Ungariei. Pe marginea drumului la tarabe improvizate sute de tineri maghiari cumpărau stegulețe cu Ungaria Mare, Ținutul Secuiesc, insigne cu Ungaria Mare și tricouri imprimate cu Vechiul Regat, România fără
TURIST PRIN ȚINUTUL SECUIESC , ÎNTRE PELERINII UNGURI LA ȘUMULEU CIUC, DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354478_a_355807]
-
România fără Transilvania. Niciun polițist sau agent CNCD nu părea deranjat că în inima României există de facto o altă țară: ”ținutul secuiesc”. La ferestre și pe poduri localnicii secui salutau cu mâna ridicată și aruncau flori în fața autocarelor sau microbuzelor cu numere de Ungaria. Trebuie să recunosc că și mașina mea cu număr de Cluj a fost salutată de către secui, crezându-se că sunt, probabil, un maghiar din Cluj-Napoca nostalgic al Ungariei Mari în drum spre Șumuleu Ciuc. Cei o
TURIST PRIN ȚINUTUL SECUIESC , ÎNTRE PELERINII UNGURI LA ȘUMULEU CIUC, DE DR.IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1961 din 14 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/354478_a_355807]
-
iar eu am plecat la Giurgiu, într-o comună Hodivoaia, împreună cu George, cumnatul și soția sa Geta și cu cele doua fetițe ale lor, Cristina și Elena. Nu era așa de ușor de ajuns la Hodivoaia din București, nu erau microbuzele de azi care te duc repede oriunde. Ne-am dat mai întâi întâlnire în Gara Progresul, unde venise familia cumnatului cu copii și cu bagaje. După o scurtă consfătuire strategică în gară am decis să luăm vreo zece pâini, le-
LINIŞTEA DE CERNOBÂL (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353875_a_355204]
-
țâșnesc pe ușă afară. - Doamna, e pauzăăăăăăăăăăăăă! - Bine, bine! Am auzit. Merg să-mi beau cafeaua. Mi-ați promis că nu faceți rele. Orele următoare au trecut ca doua clipe. Cu ghiozdanele mai mult târâte, elevii se îndreaptă, obosiți, către microbuz. Copiii vin din mai multe sate. Le place la noi la școală cică e ,,fain”. - Vasilică, tu unde stai acum? îndrăznesc să-l întreb, văzând că o ia în altă direcție. - M-a luat Nea Valeriu la el. A semnat
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
acela ce stă la Valeriu Urs a fost rupt de niște câîni de la o stână... Nuuuuu !îmi aud glasul răsunând. Totul se învărtea în jurul meu. Dacă a pățit ca băiatul acela sfâșiat de câini ? De ce nu am rugat șoferul de pe microbuz să-l ducă până unde nu era primejdios? Doamne, câtă vină am!... De pe poarta școlii profesorii se îndreptau spre casă. - Paula, nu pleca acasă ! Poți să mă duci la spital la Făgăraș, acum? Colega îmi face un semn de nedumerire
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1367 din 28 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353098_a_354427]
-
plastic cu prețiosul îndulcitor! Benone sigur va râde în hohote citind aceste rânduri, dar nu se va mira, pentru că are sigur multe amintiri cu imprevizibilul impresar. De altfel, împreună cu Benone și Dan Spătaru am bătut multe comune; mergeam cu un microbuz condus de fiul vitreg al lui Bușilă și mai veneau cu noi Elisabeta Turcu, Costin Mărculescu, ș.a. Ne prăpădeam de râs, fiindcă Nea Beni avea o șapcă pe cap si peruca într-o sacoșă, și-o punea la sosire, explicându
BENONE SINULESCU ZIUA DE NAŞTERE A MAESTRULUI, (24 MAI), UNA DIN ŞIRAGUL NESTEMATELOR TIMPULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/353222_a_354551]
-
de fericirea reîntâlnirii cu libertatea. Era un om liber, tot mai mult își repeta în mintea sa, și putea să trăiască de acum în libertate. Coborâ din autobuz la autogara orașului ce era înțesată de lume, erau acolo mai multe microbuze și autobuze ce porneau în diferite direcții. De asemenea observă că se construiseră în incinta autogării mai multe patiserii și un bar, iar întreaga fațadă a autogării fusese reconstruită. De acolo, luă un alt autobuz ce avea să-l ducă
REÎNTORS ÎN LIBERTATE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/352704_a_354033]
-
un buzunar de grăunțe sau doi știuleți de porumb, pe care ei își permiteau să-i ia din „bunul comun - proprietate colectivă”, numai fiindcă-i vedeau pe „tovarăși” cum luau cu duiumul și cum li se duceau produse acasă cu microbuzele. Acest om care-și lăsase barbă de călugăr și-și căina tatăl - țăran român realist, care-l sfătuise de bine, în vreme ce Postelnicu își arăta prostia plângând și justificându-se cu stupida replică: „înainte comandam eu închisorile astea și acuma stau
FUNCŢIONARUL CA (ŞI CU) PILĂ LA PARTID ŞI ALEGERILE PALAMENTARE EUROPENE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 1171 din 16 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353589_a_354918]
-
media” mi-a rămas, si am acceptat invitația să devin consultant tehnic pentru o serie de documentare intitulată „Pe urmele gazului metan”. Ministerul Chimiei și-a dat aprobarea și astfel am petrecut aproape o lună călătorind prin țară cu un microbuz, alături de o echipă de așa ziși cineaști de la Studioul Alexandru Sahia. După mine, erau mai degrabă niște alcoolici: în fiecare orășel trăgeau câte un chef, ca apoi să se trezească a doua zi la prânz. La amenințarea mea repetată că
INTERVIU CU CLAUDIU MATASA, CONSUL ONORIFIC AL ROMANIEI IN STATUL FLORIDA de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356971_a_358300]
-
să mă comport. Ce să zic? ... sau să nu spun nimic? Se spală pe dinți. Apare surâzător. Mă dezarmează total. “Aici e iepurașul pentru tine! Nu accept niciun cuvânt!” Am înlemnit. Un pachet enorm...mare și greu...e transportat la microbuz. Ne îmbrățișăm. Aș vrea să spun...ceva...dar nu știu ce. “Să mă suni când ajungi, ca să știu că ești bine!” “Ok! Te sun!” În miez de noapte deschid pachetul de la Oradea...Tot ce trebuie pentru Paști...de la făină, ouă, zahăr...până
ÎN MIEZUL ORELOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 465 din 09 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357135_a_358464]
-
în jumătate de an, putem spune că satul este încă tânăr, cu viitor optimist. Are grădiniță și școală generală, la care învață copiii din clasele I-IV, iar pentru cei din clasele V-VIII, primăria din Racoviță trimite zilnic un microbuz, care duce și aduce copiii de la Școala generală din Racoviță. Biserica ortodoxă, în care încap aproximativ 1000 de persoane, a fost renovată nu de mult timp. Preotul satului deține un registru, pe care sebeșenii îl numesc Cartea deAur a satului
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
Ediția nr. 1546 din 26 martie 2015 Toate Articolele Autorului - Bună Radu, unde ești? - La birou, tu? - Am reușit să ajung acasă în zori și m-am odihnit un pic după o noapte de călătorie cu avionul și apoi cu microbuzul până la Constanța. - Era vorba să mă suni. - Noaptea? Pentru ce s-o fac\, dacă ți-am spus la telefon că voi lua un taxi din gară? Nu am găsit alte bilete decât să ajung la zece noaptea pe Otopeni. Noroc
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357790_a_359119]
-
vorba să mă suni. - Noaptea? Pentru ce s-o fac\, dacă ți-am spus la telefon că voi lua un taxi din gară? Nu am găsit alte bilete decât să ajung la zece noaptea pe Otopeni. Noroc, ca am prins microbuzul de zece jumătate spre casă. Au avut unii rezervări și acesta a fost norocul meu , să găsesc cu ce să ajung, ca să nu stau în aerogară până dimineața. Cum se simte tatăl tău? - Mai bine. De fapt, staționar. - Mă bucur
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357790_a_359119]
-
își aduse trollerul în dormitor și începu să scoată lucrurile din el. Dimineața când a ajuns în casă, doar a făcut un duș și a intrat sub pilotă, adormind instantaneu. Era epuizată nu numai de timpul petrecut în avion sau microbuz, cât și de tot ce i se întâmplase în ultimul timp. Era epuizată mai mult moral, decât fizic. Iată ce înseamnă viața și cum din nimic ți se poate schimba cursul ei, gândi ea și adormi. A plecat într-o
ROMAN ÎN LUCRU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357790_a_359119]
-
cei ce-și petrec aici o parte din copilărie, vor dona sau vinde ceva teren pentru a se mării locul de recreere. Când ceasul din biroul administratorului Remus Bărbucescu (angajat voluntar) a bătut ora 15,30 copiii au urcat în microbuzul proprietatea asociației, donat de către firma Fuchs, pentru a pleca spre casă, în sânul familiilor ce-i ocrotesc și încearcă să le împlinească visurile. O nouă zi se încheia și pentru șoferul Ionel Retevoi a cărui treabă înseamnă patru drumuri zilnice
REPORTAJ SENTIMENTAL de GEORGE BACIU în ediţia nr. 350 din 16 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357844_a_359173]
-
agricultură, pentruca aici în Spania nu prea mai avem ce să facem, nu mai sunt locuri de muncă, criza a distrus totul. Spania începe să fie o țară a lipsei și șomajului. Iar eu am în România un apartament, un microbuz, terenuri cumpărate, soția și copii după ce au locuit un timp cu mine aici acum mă așteaptă în România.” De obicei dialogam împreună ore în șir pierzând din vedere timpul, locul nostru preferat de întâlnire fiind parcul Turia. Este unul din
JURNALUL UNUI CALATOR (4) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358327_a_359656]
-
plăcut și Ludmila e o doamnă venerabilă, cu obraz smead, frumos, expresiv. Datorită ei, istoria artei s-a îmbogățit cu un nou album. Îi reînvie memoria acestui artist de excepție, Dimitrie Sevastianov. La întoarcere, călătorim înghesuite peste poate, într-un microbuz. Navetiștii elevi de la Isaccea se întorc acasă. La debarcader, ne îmbarcăm pe bac. E foarte frig și un vânt ostil. Dunărea e tare supărată. Nori amenințători stau deasupra ei, parcă dinadins. Rândunele nervoase săgetează apa, foarte aproape de suprafață. Valuri încălecate
DOUĂ MEDITAŢII DESPRE ARTĂ, VIAŢĂ ŞI MOARTE (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358832_a_360161]
-
de mărimea unui bob de mazăre ... Mintea lui începu să lucreze febril. Ea-i „furniză” rapid imaginea cercelului din caseta bunicii. Imediat apoi îi răsună în creier vocea lui nea Jurcan care, de dimineață, după ce toată echipa se îmbarcase-n microbuz, îi strigase șoferului: „Dă-i drumu', Mariane! Tot la Drăgaică!...”. „Nu se poate! Nu s-a mai văzut așa ceva!” strigară uimite, neîncrezătoare și aproape panicate, gândurile, prin mintea lui Matei. Ceea ce simte, este greu de descris ... sunt sentimente de bucurie
CERCELUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360697_a_362026]
-
mai de la al doilea etaj se aruncă apă pe scări, n-am mai urcat...". Populațiile sunt împărțite, distingandu-se chiar cartiere de bogătani, cât și cele de săraci. Pe șosele, pe poduri și podețe, transportul pare rapid făcut de niște microbuze foarte mici galbene, care circulă numai cu ușile deschise la acele peste 40 de grade pe care le au cam în permanență pe timpul 'verilor'. Însă, canalele sunt folosite la maximum, așa după cum am zis, de cele 16 milioane de locuitori
CAZ DE PIRATERIE.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/360143_a_361472]