4,850 matches
-
împrăștie peste tot. Sălciile bătrâne și pletoase se întristează pentru că se lasă seara, iar frunzișul pădurii devine cenușiu. Și văzând toate acestea în jurul tău, stai fermecat și le privești. Prin această amorțeală te întrerupe o fâșie aspră: sunt două păsări micuțe care se ceartă, stai și le privești și vezi că una din ele câștigă și atunci izbucnește într-un strigăt de uimire. Dar acesta este un episod obișnuit din războiul necontenit al vieții. Și cum stai așa neclintit și privești
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și o scânteie de geniu. În vin se află poveștile și cântecele pământului și ale soarelui, se află căldura și vitalitatea, prospețimea și adierea unei veri întregi. Sabina Mihalache, clasa a VI-a C Pădurea Dobrina La marginea unui orășel micuț, numit orășelul dintre vii - anume orașul Huși - se întinde, printre dealuri pline de podgorii, pădurea Dobrina. Deasă, mare, tăcută și neclintită, ca o statuie a unui faraon egiptean. Pare un castel de smarald verde, în care se adăpostesc multe vietăți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
îl veți acorda școlii noastre făcând mulți copii fericiți asemenea mie. Mulțumim! Andreea Sfetcu, clasa a IV-a C Un șoricel ciudat, mouse! Când am auzit prima dată despre cuvântul mouse, a fost acum doi ani, gândul fugindu-mi la micuțul șoricel din desene animate care mă amuza. Mirarea mea a fost mare, atunci când în prima oră de informatică, pe care am desfășurat-o la Clubul Elevilor să aflu că acest cuvânt mouse mai are un sens în lumea computerelor. Domnul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
modestie. Calități cu osebire prețuite chiar și de chelneri, În general aroganți și țâfnoși, mai ales când comanda era de ani de zile aceeași: câte o sută de vodcă, vă rugăm. Prin analogie cu celebrul Salon al Refuzaților de la Paris, micuța Universitate „Petru Maior” era numită Universitatea Refuzaților. Miopia anilor '60 va fi cu siguranță aspru sancționată de Istorie. Așteptând acest moment filozoful și latinistul ciocneau, a câta oară, paharele cu votcă. Petru avea un singur motiv de a rămâne singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spre ea. Ea Îl privea și Îi zâmbea mirată: avea trupul plin de răni. Străluceau stins pe el ca o cămașă moale și zdrențuită de zale. Îl știe invulnerabil, un mic Ahile provincial, doborât de propria-i oboseală la asaltul micuței sale cetăți de hârtie, surd la Încurajările mulțimii care Îl Îndemna să sfârșească ca eroul din Iliada, sau cel puțin din Întâmplare, ca domnul Măran, la Revoluție. Ea continua să zâmbească, iar el continua să stea lipit de peretele alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în lacrimi. Avea să se întâmple ceva. Sau poate că nu. Știam că va trebui să iau o decizie, asta era chestia. Nu aveam puterea de-a prevedea ce mi se va întâmpla, așa că m-am făcut doar comod în micuța mea lume mecanică în vreme ce ea și-a văzut mai departe de mișcarea lentă în jurul soarelui și spre viitor. Aproape în fiecare zi veneau noi scrisori de la Primul Eric Sanderson. Cam pe la prânz. Le luam pe fiecare și le puneam într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
respir fără zgomot, dar respirația și gândurile mele erau toate frânte, hăcuite, sfâșiate, ferfenițite. Nu puteam auzi nimic și nici de văzut nu vedeam nimic. În cameră era o beznă ca de smoală. Nu. Nu în întregime ca de smoală. Micuța lumină verde a detectorului de fum din tavan deveni îndepărtata mea Stea Polară. Răspândind blând cea mai fragilă dintre lumini, aceasta reconstitui din întuneric marginile bibliotecii, ale stativului pentru reviste și-ale spatelui televizorului răsturnat. M-am concentrat asupra acestui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
sfert de oră. O treabă bine făcută. Dar pierderea scrisorilor însemna totuși că mergeam pe sârmă fără plasă de siguranță, că înotam fără colac de salvare. Și eram obosit. Nevoind să-mi asum nici un risc, am început să aranjez dictafoanele. Micuțele aparate zumzăiau în legea lor în colțurile camerei, la periferia gândurilor mele. Dându-mi jos hainele ude, am lăsat esența lui Mark Richardson să-mi alunece de pe față și din trup printr-o serie de respirații adânci, purificatoare. Le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să se piardă în unghere ascunse sub scândurile dușumelei. Sunt doar obosit. Mă paște o gripă. Acestea erau singurele explicații destul de simple ca să supraviețuiască unui circuit complet în jurul minții mele și, deși o parte din mine, - un calorifer izolat din micuța baie de la mansarda creierului meu - era îngrijorată de momentul ales pentru această ispravă și de riscul pe care-l reprezenta încrederea în soluțiile gata făcute (și eram conștient - vag, de la distanță - de acest sentiment de îngrijorare), pur și simplu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de piele a lui Nimeni, dibuind după bucățile tăioase, de plastic rămase din dictafonul spart, scoțându-le una câte una. În cele din urmă, am găsit corpul principal al reportofonului călcat în picioare și-am extras cu băgare de seamă micuța casetă din locașul ei strivit. Avea o crăpătură bifurcată pe una dintre fețe, dar altă stricăciune n-am văzut. Am introdus-o în dictafonul cel nou, am apăsat pe PLAY și din difuzor se auzi înregistrarea familiară. Am zâmbit. — Hei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
incredibil, prea larg. E suficient de cald pentru tine azi? Ian îi aruncă genul de privire la care te-ai aștepta de la o platformă orbitală de apărare cu laser. — Da, ei, asta-i. Doctorul se îndreptă de spate. — E un micuț simpatic, nu-i așa? Cuvintele lui ieșiră estompate de nesiguranță și ceva în privința asta mă făcu să mă simt puțin mai în largul meu în prezența bătrânului și, în general, în relație cu toată nebunia lucrurilor. — O, mda, am zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
făcu să mă simt puțin mai în largul meu în prezența bătrânului și, în general, în relație cu toată nebunia lucrurilor. — O, mda, am zis, uitându-mă în jos la pisoiul furios. E-o pușlama haioasă. Fidorous mă conduse în micuța cabină de sub puntea superioară, ca să-mi găsesc ceva uscat de îmbrăcat. Hainele din rucsacul meu erau atât de roase, că nu le mai puteam purta. Doctorul îmi arătă în colț un scrin mic, ce fusese burdușit cu haine de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
rănit, mi-am spus, sunt spintecat și răceala amorțește durerea. Am dus o mână jos și-n spate ca să pipăi și-am găsit vederea în buzunarul din spate al pantalonilor scurți. Am atins-o din nou și, da, părea că micuțul dreptunghi de carton zumzăia. Am scos-o cu grijă din buzunar, sprijinindu-mă cu coatele de epavă ca să mă uit mai bine. Acum vederea era udă leoarcă, muiată și se rupea pe la margini, dar eu n-am observat asta. Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca să mă uit mai bine. Acum vederea era udă leoarcă, muiată și se rupea pe la margini, dar eu n-am observat asta. Ceva uimitor îmi reținu toată atenția: imaginea în alb-negru a casei mele se mișca. Sub privirile mele uluite, micuțul graur din pixeli se scutură și zbură de pe firul de telefon din pixeli. Copaci din pixeli se mișcau în bătaia vântului din pixeli. Un Volkswagen cenușiu din pixeli trecu prin cadru, rulând pe drumul care ieșea din imagine. Am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
erau umede și respirau un abur récoros. Tatél ei o ducea pe umeri și ea dormea, Încolécindu-i capul cu mîinile ei mici, slobozind un șuierat plécut. Numai tatél lui Sophie vedea noaptea, ea n-o vedea. Ea Își béléngénea sandalele micuțe pe pieptul lui cînd soarele se vedea pe jumétate, ca o pîine téiaté, și putea sé și le vadé, céci acum era mare. Ea nu mergea la școalé, ea era micé. Ea mergea toaté ziua cu tatél ei. 4 La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
cu degetele mici ca niște rîme frumoase cu unghii. CÎmpul galben-portocaliu le deschidea În fațé o cérérușé că un fermuar. - Nu se poate, Sophie, nu se poate! - Dar de ce, tati? Pot sé-l ajung și eu cu mîna! Este un iepuraș micuț pufos și alb! - Nu se poate, Sophie! Hai sé mergem... Mergeau Înainte prin cîmpul cel galben. El o ducea de mînuțé și ea țopéia cu séndéluțele mici. Un cîmp cu baloane galbene și portocalii, peste care ei amîndoi célcau. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
umeri, și ea era mare și avea rochie albé, umflaté, ca În filmele cu d’Artagnan și pérul auriu, prins În coc, din care curgeau șuvițe crete. „Nu se poate, Sophie, nu se poate”. „Dar de ce tați? e un iepuraș micuț și pufos, de ce nu pot sé-l iau În brațe?” „E un iepure réu, Sophie”. Vézu din autobuz copacii și ogoarele, drumul și livezile În floare, toaté méreția Patriei sale o vézu. Înfloritoare și méreațé, siguré și pașnicé. Un cer albastru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
72 de procente la pépușoi, ca sé nu mai vorbim de mere, cartofi, sfeclé de zahér, résérité din care se face uleiul și celelalte produse de care ne folosim. La fabrica de conserve au apérut noi soiuri de suc pentru micuți, iar cele vechi au fost perfecționate. Fabrică de cusut a depéșit planul cu 12 procente, ceea ce este cu patru procente mai mult decît În anul trecut. Într-un cuvînt, scopul pe care și l-a pus cel de al XXVI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
profitat de faptul că Institutul funcționa în regim de colonie a universității și a obținut un transfer la catedra de limbă. "Show must go on! Am scăpat, Ior, am scăpat!" N-a uitat să mă încurajeze: "L-ai văzut pe micuț la prelecțiunile de sîmbătă? L-a luat somnul în plină expunere. Seamănă cu o morchella esculanta, popular, zbîrciog". Înainte de-a pleca, a mai strecurat o notă la gazeta de perete. A semnat-o Pepin cel Scurt: SOS-gramatica. Tîrîind al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
cine este. Îmi zâmbește straniu și ridică mâna dreaptă fină și suavă, schițează cu ea un gest fulgurat, abia perceptibil, exact ca odinioară. Degetele lungi și expresive călcau ușor aerul în semn de adio. Cum aveam să uit acel gest micuț, neînsemnat, pornit dintr-o mână elegantă și frumoasă, dar deosebit de puternică și hotărâtă ce avea să penetreze, fie și numai pentru o clipă, spațiul meu gonflat, lăbărțat, crăcănat în dimensiunea lui cea de-a treia! Pulcheria și Îngerul (Piesă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce era la fel de voluntară și puternică ca și mama ei, și se ruga în fiecare seară îngerului său protector după indicațiile bunicii, urmând să-și pună de fiecare dată o dorință spre a fi împlinită. Ea își împreuna mâinile ei micuțe în dreptul frunții îngropate într-un breton drept și stupid și intona aceleași versuri în fiecare seară înainte de culcare: "Înger, îngerașul meu, Ce mi te-a dat D-zeu, Eu sunt mic, Tu fă-mă mare" ... (Parte cu care Pulcheria nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
unui ascet înțelept, coborât în meditație, și nu ai unui elev de clasa a șasea. Dar asta doar când mă privea pe mine, fără să-mi adreseze un cuvânt, într-un an de zile. Îndepărtez, prin urmare, cu grijă capul micuț al Licornului din poala mea de "Alice", licornul de jucărie, însuflețit, ce m-a întâmpinat dintr-unul din colțurile careului, pe plajă, cu privirea elevului de clasa a șasea. Mă apropii și aș dori să-i relatez mamei ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
grădină numai însoțită de bunica, pe care îi plăcea s-o privească cum scormonea pământul cu o lopățică cu doi dinți laterali de fier și scotea rădăcinoasele cu fețele schimonosite, cu părul înfoiat și zburlit. Astăzi stătea la soare în micuța ei grădină din curte și bunica ei nu mai era cu ea, ca s-o apere de prezența acelor creaturi necunoscute, ieșite din pământ printre răsaduri. Urmărea de o vreme o apariție de un violet aprins în spatele răsadului cu leuștean
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ascuțit la ambele capete. Pe măsură ce un vârf se tocește, celălalt crește la loc și creionul execută un salt mortal, din care se întoarce cu vârful ascuțit pe hârtie. Am grupat femeile pe o latură a mesei și bărbații pe cealaltă. Micuța olandeză cu privirea melancolică, mereu gândind la Santiago și albatroșii ei, e încadrată de Eugenia, domnișoara întârziată cu nedespărțita ei umbrelă bărbătească în culori psihedelice, și de fata ce suferea de o boală incurabilă și întârzia să moară din cauza unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu dalmațianul în lesă printre tarabe, eliberă câinele din zgardă și, cu o plăcere nazistă, porni să biciuiască animalul, apoi pe fiecare preșcolar în parte care-și ventila educatoarea cu batista și-i ștergea fața de transpirație, adunând cu palmele micuțe gemetele și așezându-le cu grijă în ghiozdanul multicolor. Un politician, însoțit de polițiștii de proximitate din zonă, împărțea fluturași electorali, dar Mioara 2, care-și ducea Mama în brațe, citea pe fluturașul pe care Mama încerca să-l ducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]