1,982 matches
-
fiindcă nu sunt subiectiv legată de ea. Nu a apucat să devină „a mea”. Mi-e dor de ei. Atât. Mi se apleacă la gândul că e un circ la instituțiune și parcă regret și mai mult că nu am migrat spre Cluj la vârste dintr-astea. Sau aici, unde sunt acum, la alte vârste. Ce ar fi să mă abțin cum zice domnul Montaigne, și să mă bucur de zilele care mai sunt? Mai ales că, uite, am avut parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
duși pe copcă. Dar el a zis doar „Cu plăcere“ și, de bună seamă, asta avea să fie o bilă albă în proba finală de eliminare a Mângâietorului Delicat, nu? — Hai să mergem la toaletă, a zis Jacqui. Înainte de a migra spre casă. —Bună idee. Am urmat-o și am întrebat: —Ei bine? Mângâietor Delicat? —El? a exclamat. Categoric nu. —Bun. Eram mulțumită - încântată chiar - că Aidan obținuse cu brio certificatul de non-Mângâietor Delicat. Plină de admirație, ea a adăugat: — Pariez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
de romani; aceștia au salvat ciocurile de metal, pe care le-au păstrat în For pentru a celebra acea victorie. Roxolani: populație sarmată de origine iraniană, ce trăia între Don și Nistru; împinși spre răsărit de huni, roxolanii tindeau să migreze spre Dunăre. Rudis: gladius sau sica de lemn, folosită de gladiatori și soldați la antrenamente, pentru a nu se răni. Era, de asemenea (alături de boneta frigiană, care va deveni simbolul Revoluției franceze), simbolul eliberării gladiatorului după perioada de recrutare obligatorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Suflet: credința într-o entitate invizibilă care sălășluiește în trup, de care se separă în momentul morții, este întâlnită încă de la cele mai vechi civilizații. Primii filosofi greci identifică sufletul cu respirația. Doctrina orfico-pitagoreică susținea că sufletul e nemuritor și migrează dintr-un trup în altul. Concepția spirituală despre suflet ca entitate nemuritoare este expusă de Platon în Phaidon. Tabernaculum: cort, pavilion. Teriac: puternic narcotic și analgezic extras din macul de opiu, floare cunoscută în bazinul mediteranean din cele mai vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urmă să-l afurisească, interzicându-i pentru totdeauna să mai calce pragul lăcașului lor sfânt. Neînțelegerile porniră de la Epistolele lui Pavel, pe care Lawrence le interpreta În felul său, Încercând să descopere adevărul În fiecare literă din text. Cum adevărul migra de la o buche la alta, scoțându-și capul său de vierme ba aici, ba colo, În paginile subțiate de atâta răsfoit, Oliver fu nevoit să le decupeze una câte una cu lama și apoi, adunându-le grămadă În clopotniță, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mărșăluia” foșgăind un regiment de melci... Acum, iată, răul făcut cu sau fără vrerea lui se Întoarcea Îndărăt. Asupra masterandului plana un pericol imenent. O clipă de neatenție și melcii ascunși În trupul ei, sictiriți de mereu același habitat, vor migra pe trupul lui... Oliver se cutremură de scârbă. Ar fi preferat să fie bântuit de furnici, de viermi sau de păianjeni, numai de melci nu. Nici omul-gât, nici femeia-elefant sau omul-paie, destul de indolenți de felul lor, nu ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și rotindu-l În bătaia soarelui. Curând avea să vină toamna. Frunzele vor Îngălbeni și vor cădea din ramuri. Sufletul lui Oliver se va dezgoli, rămânând În bătaia vântului. Ce-i păsa lui de vârsta oamenilor? De mult, trupul său migrase În alt regn. Oliver cunoscuse adevărul ultim al arțarului, al paltinului, al scorușului, al sălciilor. Al oamenilor-gât și al oamenilor-picior. Cunoscuse adevărul femeii-ușă, al femeii-scaun, al femeii-girafă și al femeii-Braic... Nu aveai nevoie de oglindă ca să-ți descoperi adevăratul tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
audiență, să de filmul pe post. Nu i-a ieșit Însă pasiența. E posibil ca DVD-ul sau caseta să fi fost ținute Într-un loc unde pătrunsese umezeala, astfel că pe Înregistrare apăreau nenumărate pete albe și negre, ce migrau de pe un scaun pe altul... Imaginile Înregistrate suferiseră, Într-adevăr, o stranie metamorfoză. Filmul arăta terasa Corso, cuprinsă de o forfotă neobișnuită. Domnea o atmosferă de veselie generală. Ici-colo se auzeau voci mai ridicate, care Însă se calmau cu de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
căldura ei, și o Întinse pe jos. Deasupra rochiei presără lenjeria, pe care o mângâia acum scâncind ca un copil... Privindu-l de sus, Noimann-cinicul conchise: „Bărbatul și femeia au o natură dublă. Faptul acesta le conferă posibilitatea de a migra dintr-un corp În altul. De a fi când una, când alta...” „Atunci să facem schimb de poziții. Dumneavoastră veți fi acum Mathilda și eu Noimann.” Cinicul căzu pe gânduri. Propunerea penitentului i se părea interesantă. „Veți putea proba pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Clepsidra trebuia purtată cu grijă. Echilibrul din interior era extrem de fragil. Sus-jos. Dreapta, stânga. Unduire continuă. Gol, plin. Plin, gol. Amestecul de trupuri se mișca În haos, alcătuind, În Înlănțuirea lui, un singur trup. Trupul de carne al lui Noimann migra În trupul său de aer. Și trupul său de aer era absorbit de vid. Într-o lume a formelor se mișca o singură formă. Răsucindu-se În Întuneric, bărbatul se transforma În femeie și femeia În bărbat. Lumină, beznă. Sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
acum, printr-un sacrificiu unic, Își jertfea propria-i persoană, abandonându-și voința, cum ar fi putut s-o determine și pe Mathilda să parcurgă același drum? Care era diferența dintre eu și un alt eu? De ce spiritele nu pot migra din timp În timp dintr-un trup În altul, pentru a se Înțelege și a se armoniza, și se limitează să viețuiască doar Într-un sigur lăcaș, care, oricât de larg și generos ar fi, nu le poate conferi decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai puțin mulțimea de atomi și de celule din care era alcătuit Întregu-i organism. Meditând la starea sa, Oliver se resemnă, dându-și seama că mișcarea absolută era imposibil de atins de o ființă umană, chiar și de una care migrase Într-un alt regn, așa că se mulțumi, stând proțăpit pe scaunul lui, cu starea de mișcare relativă care-i conferea posibilitatea de a-și scurta abisul din lăuntrul său, pentru a-l transla apoi, trăgându-l de un fir, afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
afla de fapt la o Înălțime de șapte etaje. Ea era stereotipul de artistă din East Village, Îmbrăcată În negru din creștet până-n tălpi, care-și schimba tot timpul culoarea părului și avea un mic piercing facial care părea să migreze În mod regulat de la buze la nas și la sprânceană. O artistă de East Village cu o dăruire pasionată față de romanele sentimentale pentru femei. În mod evident, ea avea cel mai mult de pierdut dacă s-ar fi aflat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
de evrei așkenazi la sfârșitul secolului al - XVIII-lea și începutul secolului al- XIXleaveniți în special din Galiția și Rusia, așezați în târgurile moldovene, mânând comunitățile evreiești de aici, existente din secolele anterioare, un număr mai mic din aceștia au migrat spre sud, în Țara Românească, în special în București, dar și în alte centre economice importante, așezându-se alături de evreii sefarzi, aflați în număr mai mic și așezați aici din secolele XVI - XVII. Creșterea numărului evreilor, datorată intrării aproape continue
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93398]
-
Emil Boc, răul cel mai mic de la 1989 încoace. În cazul manifestărilor neplăcute, se recomandă sfatul medicului sau farmacistului". Și probabil că dacă vrem să cerem sfatul medicului, va trebui să-l căutăm, prin cele țări europene, unde medicii au migrat pe rând precum păsările călătoare. Dinspre farmaciști nu e vreo problemă, când fiecare bloc își are farmacia lui, numai că te costă mai mult decât „una mică” și în cazul acesta, omul cu cap alege „una mică”, fiindcă poate să
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
urcând puțin mai sus decât înainte, dar încă nu suficient de sus. Simțeam cum îmi fierbea locul dintre picioare. Fierbea și se topea. Devenise aproape radioactiv. Și totuși, am continuat să rămân nemișcată. Sângele mi se scursese din cap și migrase în masă, ca un convoi de refugiați, către regiunea pelviană, irigând locul. Capul îmi era amețit și ușor, pubisul îmi era umflat și super-sensibil. Pe când stăteam așa, întinsă pe o parte, gândindu-mă ce să fac, dintr-odată totul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
întruchipase. O apariție absolut concretă și perfect oarecare: doamna doctor Gafton. Banalitatea prezenței nu contrazicea doar, ci potența forța insidioasă a absenței. Imprimată în vibrația tăcerii și în ritmările sonore ale mesajelor casnice, o iradiație învăluind imperceptibil întreg cadrul domestic, migrând bizar și continuu, n-aveai cum s-o înfrunți. Vastă, stinsă pulsație... până izbucnea în gâlgâitul robinetului sau în tremurul ferestrelor sub furtună, în țicneala dospită a după-amiezilor lungi de arșiță, vara, în lenea vinului roșu din pahare, în diafana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nostime de la Economic - nu mai știu dacă am apucat vreodată să-ți vorbesc despre „liceul de fete“ de pe strada mea. Elevii erau în proporție zdrobitoare, probabil peste nouăzeci la sută, de „sex frumos“. Dimineața, când încă nu mă hotăram să migrez din cochilia Melcului într-o ținută decentă, îmi treceau pe sub fereastră, ultrasociabile, rareori solitare - seara, când mă întorceam acasă cu senzațiile ațâțate de un păhărel, altele o roiau de la orele de după-amiază, tot așa volubile, în grupuri de cinci, șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
din spatele sălii. Așa cum se obișnuia la toate galele de caritate, toată lumea băuse copios pe parcursul cinei, după care stătuse și ascultase diversele discursuri, pentru ca apoi să aștepte încheierea unei licitații de durată și anunțul cu numele câștigătorului de la tombolă. Acum se migrase în masă către toaletă unde așteptau cu ochii și picioarele încrucișate. Fir-ar al dracului! a înjurat Julia când a văzut coada. Rochia ei mulată pe corp nu fusese gândită ca să susțină și o vezică plină. Julia și-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o botezase Cleopatra. Generația tânără îi zicea însă Barbra Streisand. În camera de oaspeți búni Corban avea televizor alb-negru cu lămpi. Ne-am prăbușit în pat și i-am dat drumul. Parcă plecasem din lume de un secol. Toată țara migra înspre Cluj. Un țigan, Stoica, deschisese un Caritas acolo. Lăsai banii la el trei luni, apoi scoteai de opt ori mai mult. Mai fuseseră chestii de astea și înainte, dar nicăieri nu se câștigase în așa hal. Pomană curată, mană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și prin școli. În vreo cinci-șase ani după război, au cam fost lichidați păduchii, dar nu în totalitate, deoarece, cum ți-am mai spus, și astăzi se mai semnalizează cazuri cu persoane purtătoare de păduchi. De la aceste persoane, păduchii pot migra la alte persoane, mai ales prin școli. - Ah, dacă aș prinde unul, l-aș înțepa cu acul de la compas! Zâmbesc, ce pot să fac, eu știind cum arată. - Cu acul de la compas, mai greu, dar cu un ac subțire, poate
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
simultan cu erupția; perioada funcțională, când se diferențiază în fibre gingivale cu trei grupe: alveolo-dentare, transseptale, alveolare marginale și interalveolare. Celulele proprii ale pulpei dentare sunt: odontoblaștii, fibroblaștii și histiocitele. Histiocitele sunt celulele care, în caz de agresiune asupra pulpei, migrează la locul de agresiune și se diferențiază în macrofage. Masa conjunctivă a mugurelui este străbătută de arteriole, venule, vase limfatice și fibre nervoase eare asigură procesele biologice la acest nivel. Erupția dentară este procesul evolutiv prin care dinții străbat distanța
Morfologia dinţilor şi arcadelor dentare by George COSTIN () [Corola-publishinghouse/Science/100971_a_102263]
-
melcului” : putem ieși în spațiul public, dar dacă știm că, la o adică, ne putem refugia în siguranța domestică ; ne interesează spectacolul politic, dar îl urmărim de acasă ; putem să riscăm, dar cu o plasă de siguranță ; putem chiar să migrăm, dar nu ne uităm, de regulă, cochilia protectoare. Doar nesiguranța sănătății ne urmărește chiar și acasă... Ce cred românii despre ei înșiși La început de an, o carte cu titlul Românii, un viitor previzibil ? nu poate decît să-ți provoace
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
probabil, unei schimbări climatice. Deoarece agricultura și păstoritul în această regiune depindeau exclusiv de precipitații, era de ajuns o reducere a cantității de ploaie pentru a provoca un grav dezechilibru și a obliga cea mai mare parte a populației să migreze dacă nu dorea să moară. Ne putem gândi de fapt că populația relativ numeroasă a acestei regiuni a ales să o părăsească. Existau două posibilități: Nordul, spre țara Canaanului sau Vest, spre Egipt. Deci, tocmai pe aceste două posibilități se
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
jos și în afară, este situat la 6 mm de marginea liberă palpebrală, subliniind partea inferioară a tarsului. Mușchii orbiculari ai pleoapei (protractori) sunt mușchi superficiali (același titlu ca și mușchii feței) și provin din al doilea arc brahial; când migrează către inserțiile lor, ei inconjură orbita ca o potcoavă și se inseră deasupra și dedesubtul cantusului intern. Mușchii orbiculari sunt formați din trei părți. Se deosebesc: orbicularul orbitar, orbicularul palpebral divizat în două fascicule - preseptal și pretarsal, ce permit ocluzia
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]