952 matches
-
spontaneitate se menține. "Fiecare, spunea el în Apologetic, în fiecare lună sau cînd vrea și dacă poate, dă de o parte cîțiva bani, căci nimeni nu este forțat să o facă, ci o face spontan. Acestea sînt rezervele pentru făcut milostenie"274. Acest principiu reapare mai mult sau mai puțin explicit în toate frumoasele secole ale Bisericii, principiu care dorea și recomanda nu numai ca enoriașii să nu fie obligați să facă aceasta, dar nici să nu se facă presiuni asupra
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
a donațiilor spontane să aparțină forței publice, ca și toate celelalte, care erau tutelate; fiindcă au dobîndit, după donație, natura drepturilor de strictă justiție. Dar folosirea forței respinge vechiul principiu, fiindcă în felul acesta constrînge credincioșii să facă donații și milostenie, după cum este cazul zeciuielii, darurilor sau al altora asemănătoare; și nici natura spontană a acestui principiu nu se putea să nu se piardă odată, ci aceste donații au devenit o obișnuință. Presupunerea că un donator liber este, strict vorbind, un
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
vostru știe că aveți trebuință de ele. Căutați mai întîi Împărăția lui Dumnezeu și toate aceste lucruri vi se vor de pe deasupra. Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția. Vindeți ce aveți și dați milostenie. Faceți-vă rost de pungi care nu se învechesc, o comoară nesecată în ceruri, unde nu se apropie hoțul și unde nu roade molia." (Luca 12, 4-7, 22-34) 4. Cît de cuprinzătoare este această lecție a Învățătorului dumnezeiesc referitoare la
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Tatăl nostru cel ceresc ne dă tot ceea ce cerem în Numele Său. Tot așa și creștinul dacă vrea să fie desăvîrșit asemenea Tatălui ceresc trebuie să dăruiască tot ceea ce poate aproapelui său care îl roagă. 9. Pentru a îndeplini bine lucrarea de milostenie care îi este cerută, el trebuie să fie plin de însuflețire și bucurie, dacă dorește să corespundă chemării la o viață desăvîrșită, închinată carității; și va face acest lucru chiar dacă se va osteni și se va obosi cu toată această
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de oameni, o viață întru totul petrecută în permanentă contemplare, care se împarte între o îndelungată rugăciune și învățătură sau exercitarea unei profesii sau meserii, între nevoile traiului și cîteva clipe de răgaz va fi dintr-o dată împins de puterea milosteniei să iasă din ascunzișul său, îndrăgit de el nu din dorința de nemuncă, ci din dreaptă smerenie, și purtat spre o viață activă, chiar cufundat, dacă va vrea Dumnezeu, într-o mare nețărmurită de griji, osteneli și învredniciri mai mari
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
-i interzică și în așa fel încît să i se ceară aceasta prin vorbe sau prin tăcere de către aproapele său în care să-l vadă mereu pe Domnul Dumnezeul său. 12. Creștinul care iubește desăvîrșirea își însușește aceste lucrări de milostenie fără a-și manifesta vreo preferință pentru una sau pentru alta. 13. De aceea, el trebuie să respecte următoarele reguli: I. Să îndeplinească numaidecît lucrările de mi-lostenie pe care i le solicită aproapele său, oricum ar fi acestea însemnate sau
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
neînsemnate, plăcute sau neplăcute, pe care le poate face oricine sau numai el fără să refuze vreodată, în ideea că așteaptă să facă altele care nu se știe dacă vor apărea; II. Dacă i se solicită mai multe lucrări de milostenie în același timp și n-are cum să le facă deodată, va trebui să aleagă în funcție de rînduiala milostivirii, ținînd seama de cît îi permit propriile-i forțe; III. În cele din urmă, să nu se sature și să nu se
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cum să le facă deodată, va trebui să aleagă în funcție de rînduiala milostivirii, ținînd seama de cît îi permit propriile-i forțe; III. În cele din urmă, să nu se sature și să nu se simtă plictisit din cauza nici unei lucrări de milostenie; și dacă poate să le ducă pe toate la bun sfîrșit; iar dacă acestea cer o preocupare permanentă, el să persevereze și să nu treacă la altele în plus decît și-a asumat, ci să-și vadă de cele care
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să aibă sau nu venituri” constituise obiectul unei deliberări pentru Ignațiu și însoțitorii săi încă în anul 1541, când se hotărâse ca rentele să fie admise numai în cazul bisericilor, în timp ce casele membrilor professi 4 urmau să trăiască numai din milostenia binefăcătorilor. Trei ani mai târziu, Ignațiu revine asupra acestei distincții pe care o consideră insuficientă, dacă nu chiar primejdioasă, pentru radicalitatea sărăciei ordinului și propune tovarășilor săi la 12 martie 1544 să renunțe și la rentele fixe destinate întreținerii bisericilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
atras, la fiecare opt zile. Acest mod este mai potrivit persoanelor mai simple sau fără carte, cărora li se va lămuri fiecare poruncă, la fel și păcatele de moarte 1, poruncile Bisericii, exercițiul celor cinci simțuri 2 și faptele de milostenie 3. De asemenea, dacă cel care propune exercițiile vede că cel care le primește este firav din fire sau puțin înzestrat și de la care nu se așteaptă mult rod, este mai potrivit ca acestuia din urmă să i se dea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Lumea Cealaltă"? Nădăjduiesc să fac dreptate, ca nimeni să nu mai tremure în dosul ușilor ferecate. Când am venit în Moldova, am găsit o țară tâlhărită, chinuită, ticăloșită... Cu ce crezi c-am făcut rânduială? Cu duhul blândeții? Cu busuiocul milosteniei? Nu! Cu nemila! Cu biciul! Cu biciul nemiloasei pravile! Și de nu s-a putut altfel... și cu săcurea! "Unde-i lege, nu-i tocmeală"! Și Iisus a pus mâna pe bici... Buruienile cresc repede și înăbușe florile... Crezi că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
rugăciunile personale, participarea la deniile din săptămâna mare (a patimilor) au stat mereu în atenția sătenilor. Zilele bucuriei creștine le-au trăit cu mare intensitate. Bucuria acestui praznic se reflectă și printr-o masă mai bogată, prin curățenia sufletului și milostenie. Sufletul fiecărui creștin este inundat de lumina și bucuria iubirii lui Dumnezeu, iubire care ne mișcă și pe noi să ne iubim unii pe alții, să ne împărtășim bucuria comuniunii care învie sufletele din egoism și uitare. La fel ca
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
la cununiile religioase. Până la numirea sa, mai funcționa în Comunitatea noastră de 6000 de suflete, un rabin și un ajutor de rabin. În comunitate se mai găsesc doi rabini (țadikimi) descendenți din vechi familii rabinice, care își câștigau existența din milostenii, arbitraje, logodne, oficierea serviciilor religioase la botez, circumcizia fiind efectuată de un circumcizator autorizat de comunitate. Cei doi rabini au adresat o cerere Comunității, în care arată starea grea a familiilor lor, solicită să aibă autorizația Comunității pentru a oficia
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
la realitate, Iuda ia din nou o hotărâre greșită, Împins tot de către diavol. Pentru a explica sinuciderea, Origen propune o explicație care va intra ulterior În folclorul medieval creștin: Iuda se grăbește să moară Înaintea lui Isus ca să beneficieze de milostenia Acestuia. Altfel spus, Iuda se judecă singur, devine propriul său judecător, gest de orgoliu, impardonabil. Origen nu face nici o aluzie la soarta postumă a ucenicului pierdut, nu vorbește nici de condamnarea lui, nici de o posibilă salvare. El spune doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
mai cumpără nimeni; la mine vra să rămâie... E frumoasă, mi-i dragă, e ca un odor..." Într-un târziu, coborând spre Agapia din Vale și văzând tabla de zinc a acoperișurilor nouă: Apoi și eu am să umblu după milostenii, ca să învălesc bisericuța mea de la Sihăstrie că acuma acoperișul e vechi și stricat..." La arhondaricul Agapiei, maica arhondăriță îi dă să mânânce un borș cu fasole, după care, bucuros de francul pe care i l-am dat noi, pornește îndărăt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
milostivit și i-au adus pe acești străini. Întemeetor Efrem Iurcu răzeș, care și-a dăruit el cel întăiu răzășia. S-au așezat aici întăiu trei călugări, care și-au făcut aici bordeiu, după care au început a umbla cu milostenia, după care au zidit bisericuța de lemn. Efrem, ca monah Efimie. Mitropolitul Iosif Naniescu a fost frate la Frumoasa el a dăruit acestei mănăstiri toate cărțile moldovenești tipărite la M-rea Neamțului. 2 August. Zi de vară la Telenești. Horă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
vârfuri de munți și munțișori. Dela poiană în sus sunt Știrghinele. Frumuseța se vestezește. Lupul când îmbătrânește, toate javrele îl latră. Bătrânețele nu vin singure ci cu multe nevoi. Corabia mare și valuri mari o bat. Îi tremură mâna de milostenie. Nici lupul flămând, nici oaia cu doi mei. Porcul se-ngrașă pentru alții. Înghite la răbdări prăjite. Scrie pe ghiață. Milă mi-i de tine, dar de mine mi se rupe inima. Făgăduieli am o ladă îndesată cu genunchile. Se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
celelalte slujbe mari și mici, câte se află în țara singur stăpânitoare a Domniei mele. Și să nu cuteze să-i turbure nici-un sudeț, nici globnic, nici birari, nici numeni altul dintre slugile Domniei mele, trimiși după muncile și după milosteniile Domniei mele, pentru că cine s-a încumeta să-i împiedice și cu un fir de păr, unul ca acela va primi mare rău și urgie dela domnia mea, ca un necredincios și batjocoritor al acestei porunci a domniei mele. Blestem
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
au indemnizații forfetare față de alte categorii de bugetari care trebuie să justifice prin acte doveditoare fiecare leu primit. Diferența între categorii omenești împarte lumea în două: cei bine situați ca status, putere și bani, și cei amărîți. Ultimii fac obiectul milosteniei celor dintâi, nu al strategiilor de egalizare a șanselor. Ei sunt socotiți categorii vulnerabile cărora li se aplică asistență socială tip parastas ocazional. Această strategie nu are nimic în comun cu politicile afirmative pentru categoriile defavorizate, cu asistența pentru dezvoltare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
li se aplică asistență socială tip parastas ocazional. Această strategie nu are nimic în comun cu politicile afirmative pentru categoriile defavorizate, cu asistența pentru dezvoltare (undițele premierului Ciorbea au rămas o simplă glumă). Amărîții sunt obiect al grijii infantilizante, al milosteniei guvernării cu fața la omul simplu, nu la cetățeanul care este încurajat prin credite și politici fiscale să se afirme și dezvolte. Acest gen de politică, pe cât de populistă, pe atât de elitist-conservatoare a întărit neîncrederea în libera inițiativă, dependența de cei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
-și poată pune o murătură și își pot face două damigene cu vin pentru sărbători. Cei absolut săraci, încadrabili, cum ne spun sociologii, în sărăcia extremă, locuind în „pungi de sărăcie”, nu au surse de venit altele decât ajutoarele sociale, milostenia, cerșitul, micul furtișag. Locuiesc în căsuțe de carton sau în cămine dărăpănate de nefamiliști, gătesc la lampă cu petrol sau pe un godin cu lemne, își trimit copiii la școală pentru alocație și corn cu lapte (dacă există școală la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
sens moral, nu doar biologic? Pot intelectualii influenți să reflecteze care este contribuția politicilor fiscale la adâncirea sărăciei? Pot intelectualii influenți să introducă și să mențină pe agenda publică problema cauzelor sărăciei ca problemă a dreptății sociale, nu doar a milosteniei conjuncturale? Putem admite că liberalismul pe care mulți îl dorim nu poate prinde rădăcini într-o societate de dependenți și asistați social, nici în satul precapitalist, nici la mahala? Cred că știu de ce ne temem, în subtext. De bănuiala că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
politici ale carității de stat, adică protecție socială mascată prin salarii compensatorii, șomaj tehnic etc. Pe ei îi câștigă politicienii care o fac pe haiducii: „Luăm de la bogați și dăm la săraci!” (PRM) și cei care rup gura târgului cu milostenii ocazionale pentru oameni care, într-o lume capitalistă trebuiau să aibă asigurări plătite în caz de catastrofe sau trebuiau să se racordeze legal și să își plătească facturile la curent (PNG). Pentru ei au fost sacrificate educația, sănătatea, cultura, infrastructura
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
Domnului, dând milioane la Muntele Athos și să faci acte de caritate față de săraci, ca să îți fie iertate păcatele (cumpără indulgențe). Este o capitalizare în cerc vicios. Ea nu produce dezvoltare umană, nu generează prosperitate, ci doar îmbogățire și, eventual, milostenie. La mijloc se întinde o paletă amplă de capitaliști industriali și comerciali, unii dintre ei axați pe producție „postmaterialistă”. La coada clasamentului oamenilor bogați există și câteva speranțe Cei care câștigă din buna folosire a minții omenești au încă putere
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
ruperea unei singure linii de legătură i-ar putea provoca fiecărei părți mai multe dezavantaje decât avantaje. În perioada unui șomaj de masă acest aspect este foarte important. Promisiunea Predicii de pe munte e valabilă pentru cei "milostivi": "[...] deoarece vor găsi milostenie" (Mt., 5, 7). Consumul cumpătat Să vorbim, în continuare, despre problema creșterii economice și bunăstarea societății: pe baza unei teorii economice lăudate în unanimitate, trebuie să se producă mereu astfel încât să se poată consuma mereu. Cuvântul de ordine este: consumul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]