881 matches
-
Femeia trăiește acuma viață mai potolită. Și în amurg, trecând cu pădurarul prin umezeala și întunerecul pădurii după ploae, înțeleg că el a ucis pe boer. El l-a ucis? "Mă duc într-un rând la vânat. Trec printr-o miriște, aretează cânele, sare o prepeliță, bang, jos, o pun în torbă. Mai merg eu, sare un sitar: bang, jos, și la torbă. Mai merg eu, ocolesc prin niște popușoi, iaca un epure: bang, jos, la torbă. După aceia trec într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
merg pe jos cu compania mea. Iar suim dealuri lungi și coborâm văi mari printr-o nemaipomenită arșiță. Drum nu-i. Mergem pe o cărare care se înmlădie deadreptul printre nesfârșite lanuri. Facem popasuri lângă niște hambare; soldații rămân pe miriștea dogorită, noi, ofițerii, ne tragem la umbra hambarului unde ospătăm cât avem și cum putem. Dar din asfințit nori negri urcă, cuceresc în scurtă vreme albastrul șters al cerului, vântul ușor crește, crește, începe a bate cu aripi de vijelie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
-i ră, Nu-s parale la cură. * Așa povestea Toader Cicea și neamurile noastre... * Sf. Neculai e podar * Toamna frunzele-și colindă Cântă-un greier supt o grindă... Ceru-i înorat: o pânză încremenită de fum. E frig; băiețandrii, pe miriști și ogoare culese umblă zgriburiți, cu mânile strânse în suman și cu varga subsuoară. Pășesc încet, printre burueni îngălbenite și spinării, de-acurmezișul haturilor, după grămăgioara amestecată de vite: câțiva cârlani, doi mânji, câteva junci. Un câne merge alene pe urmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cu varga subsuoară. Pășesc încet, printre burueni îngălbenite și spinării, de-acurmezișul haturilor, după grămăgioara amestecată de vite: câțiva cârlani, doi mânji, câteva junci. Un câne merge alene pe urmele lor. Pe lanuri arate, zboară la fața pământului negre ciori. De pe miriști, spre cerul sur, se ridică câte un stol de grauri. Vântul fâșâie ușor. Încolo-i liniște și tristețe în întinderi. * Pe imaș gol, pâlcuri de peliniță ca pete de brumă. * Vreme ploioasă de toamnă, ploaie putredă. Un foc în pădure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
mers. Dar așa s-a întâmplat. Pe trotuare, scoica și săgeata mă îndrumă spre ieșirea din frumosul oraș pe care îl părăsesc în grabă, ieșind pe un drum pietruit și apoi printre câmpuri de pe care grâul fusese deja treierat, prin miriști. Ajung în satul Cizur Menor, unde mă impresionează o clădire impunătoare, veche pe care flutură steagul Ordinului Cavalerilor de Malta. Este aici un albergue de peregrinos (han al pelerinilorî, dar mi-am continuat drumul cu elan spre următorul sat Zariquiegui
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și de viață. Asemeni cinei și micul dejun este gratuit în hanul parohiei. încep o nouă zi de mers, spre Navarette, Ventosa și apoi Najera. Pe drumul întins mai mult printre vii, urcând și coborând dealuri, admir totul în jur, miriștele de grâu, pinii cu un aer atât de plăcut, mergând liniștit în pas cadențat. Pe drum ajung din urmă un tânăr pelerin deja cunoscut vizual. Intru în vorbă cu el și aflu cu plăcere că este italian, din Bolzano. Subțirel
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
nu se grăbesc să plece deoarece incă plouă dar cu semne evidente de oprire. La 7.30 plec pentru un drum pe care nu voi întâni nimic pe o distanță de 17 km. Un drum lung, drept, cu piatră, printre miriști de grâu. După vreo trei ore de mers întins, fără pauză, ajung la Calzadilla de la Cueza, un sătuc care, din fericire, are un bar și un han. Cât de bună este o cafea cu lapte după așa un marș, să
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
cândva de Cato cel Betran și Antipatic: Praeterea censeo, securitatem et Nomenklaturam delendus esse. Căci nihilizarea secilor curiști și a Nomenclatorilor Bolșevicioși or descătușa forțele vii, energiile numeroase, viul entității valahicești, și arheul Neamului nostru ar zburda cu miei pe miriștile timpurilor noastre. Vorbe-n vânt. Sociologul, improvizat, cât omul bunei priceperi, îți arată imediat că ne zbatem în comunitar, în cumetrial, în extricabil. Mihai Șora, ca ministru al Învățămîntului n-a izbutit, din cauza pilelor și a presiunilor, să schimbe nici un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o pun la ochi și mai cu samă mă sfătuia să-mi păstrez sângele rece, lucru cam greu pentru un începător ca mine, care tresăream la fiecare zbor de pasere. Într-o zi, întovărășit de Turcu, mă dusăi pe o miriște ticsită de prepelițe aproape de Fălticeni. Turcu cu cânele lui apucă în stânga și eu cu al meu în dreapta, propunându-ne a ne întâlni peste două oare cu torbele pline. Nu bine făcui câțiva pași pe miriște și îmi sări o prepeliță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Turcu, mă dusăi pe o miriște ticsită de prepelițe aproape de Fălticeni. Turcu cu cânele lui apucă în stânga și eu cu al meu în dreapta, propunându-ne a ne întâlni peste două oare cu torbele pline. Nu bine făcui câțiva pași pe miriște și îmi sări o prepeliță. O ieu la ochi și o greșesc. Se vede că m-am grăbit, gândii eu. Îmi sare curând a doua. De astă dată, după sfatul Turcului, o chitesc 43 bine și iar o greșesc. Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
neamț din Botoșani, numit Schmid, care era cel mai ghibaci 50, dar și cel mai bețiv vânător ce am cunoscut în viața mea. În toate duminicile și sărbătorile venea la Dorohoi și amândoi împreună cutreieram în lung și în larg miriștele și mohoarele 51. El, de obicei, purta pușca în spate și luleaua 52 în gură, dar în momentul când cânele, adulmecând prepelița, se oprea încremenit înaintea ei, avea totdeauna timpul să înarmeze pușca, s-o puie la ochi, să tragă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
înaintea ei, avea totdeauna timpul să înarmeze pușca, s-o puie la ochi, să tragă și niciodată nu da greș. Dacă pleca de-acasă cu 30 de cartușe, se întorcea cu 30 bucăți la torbă. Înainte de a începe să batem miriștele, ne suiam pe un dâmb53 pentru a explora cu ochii împrejurimile. Schmid se uita roată împrejur, chibzuia, socotea și apoi cu voace sigură îmi spunea! Uite, colo o să găsim, prepelițe, colo potârnichi, dincolo iepuri, și așa se întâmpla; vorbele lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
vesel parcă îmi zicea: Sunt și eu pe-aici, stăpâne, gata să-ți dau ajutor, Și vânatul ce împușca-vei să-l aduc l-al tău picior. Condus, deci, de-al meu tovarăș, urmărita-m în sudoare Vietățile viclene pe la miriști, prin mohoare; Când și când în cuibul tainic pitpalacul se vestea; Mierla-n frunză mistuită când și când îi răspundea. Iată că, ajuns pe-o culme, eu mă uit și văd în larg Pănă-n zări nemărginite a cămpiilor prelarg. Păduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
văzut lupi pe jumătate jupiți fugind prin pădure, și alte de asemenea parascovenii 138 bune de adormit copiii în ajunul Crăciunului. Catrințaș merită o recompensă națională! BOALĂ CU LEAC De trei ceasuri eu și cu patru tovarăși de vânătoare băteam miriștele și popușoaiele de pe șesul Șomuzului într-o zi din luna august, pe un soare care ne frigea pielea. Cutrierasem mai bine de o poștă pe jos, căci vorba ceea, unde te duce pușca și femeia nici dracul nu te duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mele întâmplări vânătorești, care îmi revin acum din depărtarea timpurilor ca niște dulci adieri de primăvară. Așa îmi aduc aminte că, în dimineața unei zile calde și senine din luna august, eram dimpreună cu prepelicarul meu Milord pe o bogată miriște de grâu, de pe moșia Spătăreștii, din județul Suceava, proprietate a lui Alecu Millu, acum răposat. Ce frumusețe aveam dinaintea ochilor! Întreaga câmpie cât cuprindeam cu ochii, brăzdată ici colea cu arături, împestrițată cu fânațe, cu mohoare, cu lanuri de porumb
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ac niște lacrimi de bucurie izvorâte la sosirea marelui împărat al zilei. Cine ar zice însă că în desfătarea pământului se amestecă întotdeauna un strop de durere, că alături de dulcea armonie a păcei stă nedeslipit principiul distrugerei! Astfel, pe suprafața miriștei, se răsfirau și se încrucișau ațele de paingăn ca niște punți aeriane, mreje întinse în scop de vânătoare, iar în aer se rotea deasupra capului meu un uliu prădalnic care se îndeletnicea și el cu vânătoarea, făcându-mi o necinstită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
plin de entuziasm, cu inima mișcată de priveliștea acestei naturi în sărbătoare, simțeam curgându-mi fierbinte sângele prin vine, simțeam în pieptu-mi marea bucurie a vieței. Cine însă se bucura și se răsfăța mai mult în roua dimineței pe întinsele miriști ce răsunau de cântecul pitpalacului, era Milord sau Milordachi, cum îl dezmierdau copiii, copil nebunatic și el, care alerga, sălta, făcea roți în jurul meu, scormolea 152 fiecare tufă, strănuta, iar alerga, iar făcea roți și tot așa la nesfârșire, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ghidușiile lui, care când mă înduioșau, când îmi stârneau râsul, aș putea să umplu un volum întreg, dar trebuie să reiau firul întrerupt al istorisirei mele. Ziceam, deci, că într-o frumoasă dimineață din luna august eram pe-o întinsă miriște de pe moșia Spătăreștii. O adevărată Californie, miriștea ceea. La fiecare pas sărea câte o prepeliță. Pil!... P..a..a..c!... Torba se umplea văzând cu ochii. Pe la oarele 10, când soarele ridicat de câteva suliți se încălzise din cale-afară, m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îmi stârneau râsul, aș putea să umplu un volum întreg, dar trebuie să reiau firul întrerupt al istorisirei mele. Ziceam, deci, că într-o frumoasă dimineață din luna august eram pe-o întinsă miriște de pe moșia Spătăreștii. O adevărată Californie, miriștea ceea. La fiecare pas sărea câte o prepeliță. Pil!... P..a..a..c!... Torba se umplea văzând cu ochii. Pe la oarele 10, când soarele ridicat de câteva suliți se încălzise din cale-afară, m-am adăpostit la umbra unui stog de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
strat de fân, cânele colac lângă mine și, să dea Dumnezeu bine; am dormit duși sub bolta cerului pănă pe la vreme de toacă, de ne-au trezit clopotele de la biserica din Baia. Apoi, odihniți, ne-am pus iarăși pe răscolit miriștea. De astă dată cu cât înaintam spre sară, cu atât cânele căuta mai bine și aripatele săreau mai ușor. Am umplut torba cu vârf și îndesat, făcând un număr de prepelițe și cristei pe care nu vreu să-l spun
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
în rânduri compacte asemenea unei oștiri victorioase, smulgând cu limbile lor musculoase, aspre și puternice tufele de vegetație suculente, transformându-le cu ajutorul maxilarelor formidabile într-o emulsie vegetală verzuie cu proprietăți nutritive excepționale. Pe măsură ce înaintau cu picioarele lor solide pe miriștea înierbată, glandele mamare, având conformația și dimensiunea unor rădăcini de copac prezentate în basorelief, lucrau de zor la fabricarea și transportul lichidului alb spre rezervorul impozant și primitor, situat între pulpele generoase și impresionante din partea dindărăt a acestor creaturi superbe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și transportul lichidului alb spre rezervorul impozant și primitor, situat între pulpele generoase și impresionante din partea dindărăt a acestor creaturi superbe; iar ugerele se făceau doldora asemenea unor clopote suspendate, care, în loc să propage sunete spre imensitatea bolții cerești, țârcâiau, deasupra miriștii cu liane târâtoare, jeturi de lapte cald. De dimineață până seara, sute de vaci încântătoare aduse direct din Țara Cantoanelor își făceau plinul din resturile vegetale rămase de pe urma procesului de recoltare. Și, ca o consecință firească a combustiei interne, organul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
seara, sute de vaci încântătoare aduse direct din Țara Cantoanelor își făceau plinul din resturile vegetale rămase de pe urma procesului de recoltare. Și, ca o consecință firească a combustiei interne, organul specializat de natură în vederea realizării acestei operațiuni descărca pe suprafața miriștii la intervale aleatorii ca dintr-un alt "corn al opulenței" "plăcinte ecologice", care într-un limbaj mai puțin academic poartă denumirea de balegi. Ei bine, această materie de dimensiuni, forme și structuri interne diferite constituia mobilul, ținta și scopul deplasării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
faptul că ungurii din pustă îl utilizau de multă vreme pentru arderea cuptoarelor de pâine, adică la brutărie. Iar tătarii cei care ne ațineau mereu fruntariile țării îi apreciau de multă vreme potențele ignigene. Șeptelul gostatului "Pavel Tkacenko" înainta pe miriștea țepoasă și încâlcită de mulțimea rugilor clonați inconștient și impasibil, urmărindu-și doar satisfacerea plenară a celui mai puternic instinct primar: foamea, mergând tot mai departe, mai departe și mai departe, spre linia invizibilă a orizontului însoțit de un stol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
S-așază-n coarne pe la tauri, Fac fel de fel de nebunii. Până ce-n zarea depărtată Spre lacul trist se pun pe drum. Și cum se duc,acum ș-acum Se mai zăresc încă o dată, Ca rămășița unui fum." (Duiliu Zamfirescu) Pe miriștea cu bunătăți diversificate și apetisante pentru papilele ei gustative, asemenea unui ospăț îmbelșugat, vaca se simțea ca în al nouălea cer... Numai el, Serioja, rusnacul ăsta frumos și talentat din Riazani cu sufletul nobil și pur, imaculat ca roua virgină
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]