17,356 matches
-
am ajuns să nu ne mai credem nici noi. Punctul psihologic de maximă acuitate l-a reprezentat, după cum se vede acum, august 1991. Puciul de la Moscova a constituit momentul adevăratei demascări: echipa iliesciană, ce jurase pe cartea perestroikăi, a simțit mirosul de pulbere și a stat ascunsă, până la liniștirea apelor, în găurile de șobolan ale propriei lașități. A devenit limpede, atunci, ca iubitorii de conspirații nu erau nici macar gorbaciovisti: ei rămăseseră aceiași siniștri staliniști, obligați de vremurile în schimbare să joace
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18192_a_19517]
-
a râului Buzău din Cândești. Operațiunea celor de la ISU Buzău a debutat luni seară, în jurul orei 21:00. Aceștia au fost sesizați de câțiva localnici veniți după-amiază la scăldat că pe luciul apei se zăresc pete de ulei și un miros greu răzbate la suprafață. Pentru a înlesni căutările pompierilor, autoritățile au solicitat Hidroelectrica să reducă debitul apei de pe canalul care face legătura între microhidrocentralele de la Cândești și Vernești. Sosiți la fața locului cu mai multe utilaje, lucrătorii ISU au reușit
Cadavru găsit într-o mașină, pe fundul unei ape-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/21342_a_22667]
-
oprește, ei devin mai indignați decât înainte de a avea aer condiționat. „Aștia ne omoară cu zile”, spune o doamnă deschizându-și evantaiul. Sunt 36 de grade la umbră, dar în tren termometrul explodează de-a dreptul. Pare o saună unde mirosul de transpirație, amestecat cu cel de naftalină, devine mai arzător decât temperatura. Cu puțin înainte de ora stabilită pentru plecarea trenului, o precupeață grasuță, cu o rochie înflorată, începe să strige de zor, dintr-un capăt în celălalt al trenului. „Șosete
„Moartea călătorului”, de CFR S.A. by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/21920_a_23245]
-
În cele din urmă, trenul pleacă și din această gară. Oamenii nu mai sunt la fel de entuziasmați ca la început. Oboseala li se citește pe chip, iar transpirația se vede pe fiecare cămașă lipită de corp. La fiecare trecere pe culoar, mirosurile se amestecă, făcând aerul și mai greu de suportat. Fiecare călător își poartă povestea „Căldură mare, mon cher”, îi spune Cornelia prietenei sale, Jeni. Sunt vecine, iar astăzi se întorc împreună de la serviciu. Cele două se prind atât de repede
„Moartea călătorului”, de CFR S.A. by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/21920_a_23245]
-
La următoare stație cele două femei se văd nevoite să-și întrerupă discuția, pentru a coborî din tren. Pe parcursul călătoriei trenul se golește. Cu toate acestea, călătorii îi cer în continuare explicații „nașului”, care este vizibil deranjat de insisitențele lor. Mirosul se estompează... sau poate deja a devenit obișnuință?! 19:30. Trenul ajunge la destinație. Un drum altă dată parcurs în trei ore și jumătate a durat acum cinci ore. „Nu am, maică, bilet” A doua zi, destinație Pietroșița-București. Spre deosebire de ziua
„Moartea călătorului”, de CFR S.A. by Căloiu Oana () [Corola-journal/Journalistic/21920_a_23245]
-
Mirosul de contrabandă se simte de-ndată ce urci scările stației de metrou „Piața Sudului”. Ai trecut ultima treaptă și iată-te în lumea lor. Romi, vânzători ambulanți, cerșetori sau bătrâni boschetari. Toți își duc veacul, mai mult de nevoie decât
BIG Berceni, paradisul contrabandei din Bucureşti () [Corola-journal/Journalistic/22142_a_23467]
-
agile, scanând în permanență zona, doar-doar or găsi marfă proaspătă. De aceea, nu-ți lăsa la vedere telefonul sau portofelul când te afli în zonă. Acordurile de manele te întâmpină odată ce ai deschis ușa Big-ului. Li se adaugă un miros învechit și o atmosferă întunecată, la prima vedere răcoroasă. Dar nu e la fel de răcoare pe cât pare: în Big nu există aer condiționat. Vânzătoarele de la tarabe își fac aer cu evantaie sau cu reviste gen Can-Can și Click. Nu te abordează
BIG Berceni, paradisul contrabandei din Bucureşti () [Corola-journal/Journalistic/22142_a_23467]
-
Andrei Daniel Vasilescu O bătrânică are gaze și merge la medic. -Doctore, nu știu ce mi se întâmplă, de o vreme am gaze la stomac și trag vânturi. Și vânturile astea, culmea, îs și silențioase și nici nu au miros. Uite, numai de când sunt aici am tras vreo zece vânturi. Medicul îi dă niște pastile și îi zice să vină peste o săptămână. După o săptămână, apare bătrânica: - Vai doctore, acum așa sună vânturile ... - Bun, v-am desfundat timpanele. Acum
BANCUL ZILEI: O bătrânică are gaze la stomac și merge la medic by Andrei Daniel Vasilescu () [Corola-journal/Journalistic/22217_a_23542]
-
o femelă în dezmăț, ziua nămiaza mare, un cîrd întreg de bărbați, și mai tinerei și mai bătrîiori, și mai spălați și mai nederetecați, dar toți vrăjiți parcă de foșnetul fustelor ei, de legănatul ei obraznic pe șolduri și de mirosurile iuți pe care le lăsa dîră în urma ei, această servitoare fugită de la stăpîn și bătînd acum ceamburul pe ulițele Bucureștiului, ca într-o junglă erotică răsunînd tăcut și înfundat de mîrîitul, de miorlăitul, de grohăitul tuturor chemărilor sexuale de pe lume
Memoriile unui hedonist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16697_a_18022]
-
În plină epocă a freneziei Internetului, cînd un ecran ne poate aduce în fața ochilor de la epistolele cele mai personale pînă la tratate academice sau secrete militare, Updike este unul dintre acei (prea puțini rămași, din păcate) pe care îi bucură mirosul de cerneală proaspătă a paginii de ziar, sau luciul coperții de revistă. Format în echipa celebrului "The New Yorker", în a cărui comitet redacțional a lucrat din 1955 pînă în 1957, rămînînd însă un colaborator fidel pînă în prezent, Updike
Gazetăria de substanță by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16829_a_18154]
-
a Revoluției, respirînd greu ca de-o emoție de nestăpînit, ochii moleșindu-i-se de atracția fundamentală... Parfumul... Mirosea violent a parfum. Pisica neagră! Unei doamne distinse, căreia îi plac fierăriile și care umblă toată ziua prin fierării, plăcîndu-i și mirosul de metal, contactul cu bărbații duri în salopete albastre mînjite de păcură... Alle ist hin... totul s-a dus (pe copcă). Das ist eine SCHEISSEKOMPANIE; de cînd am auzit expresia, la Berlin, în R.D.G., din gura unui neamț dizident, nu
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
Al dracului soare... nu mi-am dat seama... gâfâi domnul Fotiade." Fotiade îi vorbește la un moment dat lui Simion despre un misterios tren de noapte, cu ușile închise, fără pasageri vizibili la geamuri și care lasă în urmă un miros de trandafiri. Apoi, îl anunță pe acar că acel tren va trece în curând chiar prin halta lor, bineînțeles, fără să oprească. Istoria cu trenul poate fi considerată o proiecție a bovarismului celor doi bărbați exasperați de viața lor monotonă
Ioan Groșan și problema nemuririi sufletului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16837_a_18162]
-
înaintea unei mîntuiri prin puterea imaginației. Scrutînd această vecinătate fragilă, care generează simultan traume și stări de halucinație și de transă, pictorul scrie adevărate poeme în a căror aureolă învăluie realitatea așa cum albinele bandajează în ceară intrușii, pentru ca nu cumva mirosul putreziciunii să strice atmosfera aseptică a stupului. ,,Atelierul de pielărie s-a închis. în mahalaua noastră, scrie Chagall, caprele au început să plîngă. Ca să nu mai vorbim de mătușile Musia, Gutia, Șaia! Cu aripi, precum îngerii, ele zburau prin piață
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
rabinului. Și e prea puțin important cum cînta! Eu surîd, încerc vioara, îi caut prin buzunare, sar pe nasul lui. El bîzîie ca o muscă. Doar capul meu zboară încetișor prin cameră. Plafonul transparent. Nori și stele albastre pătrund o dată cu mirosul cîmpului, al staulului și al drumurilor. Mi-e somn." Iată un tablou de Chagall în a cărui preistorie se găsesc toate reveriile unei mari sensibilități și o realitate halucinant de concretă. Viața mea, admirabil tradusă în românește de Oana Popescu
Spovedania unui înger by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16880_a_18205]
-
se produce și desprinderea de copilărie. Pe parcursul acestei "deveniri" răsar sporadic imaginile nostalgiei ținuturilor natale. Ele au îndeobște un sistem de referință olfactiv și gustativ, acestea fiind componentele primare ale unei identități pierdute, regăsite în spațiul strîmt al rulotei, în mirosul și gustul mîncărurilor gătite "ca acasă". Cuprinsul acestui pseudo-roman autobiografic - în fond consemnarea unui dureros proces de deziluzionare - include și evocarea unor frînturi de viață din România socialismului real, amintiri ale părinților sau relatări ale rudelor rămase "acolo"... Prospețimea, violența
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
sarmale cu mămăligă, tocană din carne de gîscă cu multă ceapă, plăcintă cu brînză de oi. O vedeam cum scoate și pîinea din cuptor, pe urmă colăcei împletiți, presărați cu mac, eram amețit de aromele copturii, de aburul borșului, de mirosul sarmalelor. Punea toate bunătățile pe o masă lungă, în curtea din spatele casei, toată acoperită cu iarbă și troscot moale sub tălpi, iar la masă erau mulți oameni necunoscuți, eu stăteam între ei, în fața farfuriilor pline, din care ieșeau aburii mîncărurilor
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
tălpi, iar la masă erau mulți oameni necunoscuți, eu stăteam între ei, în fața farfuriilor pline, din care ieșeau aburii mîncărurilor. Dar nu puteam mînca. Numai mă aplecam deasupra farfuriilor și sorbeam aburii. Mă sculam din aceste vise sătul, sătul, cu mirosurile acelea amețitoare în nări"; praznic, vis, visare, halucinație? Vasile Iancu scrie în Prizonierul cea mai originală carte de proză pe care am citit-o în ultimii ani. Vasile Iancu, Prizonierul. Infernul din imperiul sovietic, Editura Cronica, 1999.
Zile de lagăr? 3322 by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/16910_a_18235]
-
cîntind/ "A venit, a venit toamna."/ Cînta în clădirea/ în care ne aflaserăm mai devreme împreună./ Cel mai mult și mai mult mi-aș fi dorit/ să-mi acoperi inima cu părul tău./ Și circulația pulmonară să se îmbibe de mirosul lui./ Habar n-aveam cum îți miroase părul./ Dar aș fi vrut ca inima să-mi pompeze pe urmă/ pînă în vîrful unghiilor/ aroma șamponului tău./ Cînd eram tînăr, era toamnă./ Știam că știi că te privesc./ Și am plecat
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
Se aud vocile colindătorilor și ale băieților negri din background. După ce toate sînt la locul lor, nea Gică se așează în capul mesei, uitînd să se încalțe, și, cu ochii pe ceas, așteaptă suprapunerea limbilor. Dinspre picioarele lui se ridică miros de portocale de la cojile întinse pe un ziar, la uscat. Ella Fitzgerald cîntă Howw happy I would be if you believed in me" (Revelionul. Din ciclul Anotimpurile). La un moment dat, nea Gică, e pus să scrie jurnal: Astă-seară am
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
Venus și cu Satyrii. Regii Franței l-au ales ca simbol al prosperității rasei. Fața senzuală a florii cîntate de poeți precum Baudelaire, Mallarmé, Macedonski a fost astfel fixată sub condeiul lui Huysmans: "parfumul său este contrariul absolut al unui miros cast; este un amestec de miere și piper, de ceva acru și dulceag, de palid și puternic; ține de alimentele conservate ale Levantului și de dulceața erotică a Indiei". Așadar avem a face cu o ambivalență: pe de o parte
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
caracter... Întîi, dintre participanți, cei ce au curajul să stea, să se fi așezat mai în față, în primele locuri; apoi prezidiul solemn transfigurat de forța prefăcătoriei; cei din primul rînd, apoi, cei mai stăpîniți de curajul, de atracția, de mirosul puterii... și care fac parte cu toții în special din Analele hărăzite unor asemenea epoci: ...Astfel, delatorii, un neam de oameni croit spre nenorocirea publică și care nu au putut fi înfrînți niciodată prin pedepse, acum erau ademeniți de speranța răsplății
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
acasă la el în biblioteca lui care îi îmbracă pereții garsonierei strîmte învelindu-i pe toți și care dau oricărei conversații un ton înăbușit din cauza formidabilei căptușeli de celuloză; ...un ton cavernos, ceva în genul unui cavou de celuloză, plus mirosul dulceag-acru de pap și de celuloză răscoaptă a atîtor opere clasice nemuritoare și în care s-au cuibărit demult ploșnițele atacîndu-l noapte de noapte pe imprudentul locatar, ele apărînd dintre filele țepene unde se ascundeau vii, active, lacome și implacabile
Sala cu oglinzi (Delatori, demascări...) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17005_a_18330]
-
doi încîrligați. Cel de al treilea execută pe lîngă ceilalți doi mișcări înnebunite, obscene, fără efect. Pe jos, umezeală înghețată, crăci uscate căzute din copaci după furtuna de ieri cu puțină zăpadă, mai mult vînt, un viscol sec, gol, uscat. Miros de plante putrezite, - izul avînd ceva din copilărie cînd ne jucam în cimitir după ploaie. Cățeaua gîfîia satisfăcută exact ca o femeie și cu o expresie amuzată... Atunci a apărut de după biserică tata popa, un om bătrîn, nu în anteriu
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
rareori în poezia generației '80 și motivul realului opresor, al cotidianului cenușiu și inform care modifică structuri ale ființei interioare, le spulberă pentru a lăsa eului varianta recompunerii, a reconstituirii și reformării sale: "Sîngele tău/ se scurge/ prin mîna mea/ Mirosul lui/ dulce-acrișor/ se pierde în mine/ Sîngele tău/ se prelinge/ printre degetele mele/ Culoarea lui/ stridentă/ mi-a colorat unghiile/ Am adormit cu mîna/ pe rana ta/ Cînd m-am trezit/ și te-am întrebat/ "te doare?"/ deja muriseși" (Sîngele
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
o lume atît de largă încît ceea ce știm stă în/ vîrful degetelor dispare prin presiune la durere" (ibidem). Sau: "ce e straniu ne frecăm pîntecele unul de altul" (ibidem). Auzul: "ascult cum sărutul plescăie mulțumit/ sub presiunea asfințitului iubirea" (Supraviețuitorul). Mirosul: "Serile astea de toamnă miros a spirt medicinal. (...) întreb primul întîlnit: mirosul/ acesta de spirt medicinal este al cărnii sau/ este al memoriei dumneavoastră?" (Oraș înclinat). Poemele devin astfel expoziții ale senzorilor care tind, candid-orgolios, a se compune în imagini
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]