8,023 matches
-
dansăm, umerii, nasurile, genunchii, felul în care ne atingem... toate, toate sunt clișee, nu? Ce poet ești!... Și râsese. Din nou. Nu, asta nu e un clișeu. Eu nu sunt. Și mușcase cu poftă din ultimele patru felii siameze. Camera mirosea a dimineață. 28. El naranjal Pe nouă rânduri paralele, grădina Leei înflorise o dată, o singură dată, citric. Aici au fost portocali, știi? Dar asta fusese cu mult înainte de noi, pe vremea când era mama copil. Știam însă de cele nouă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Scria mult. Nu am văzut-o mâncând niciodată. Făcea un ceai memorabil. Nu știu din ce trăia... nu ne puneam asemenea întrebări, pe vremea aia, la vârsta aia... Câteodată mă lua în brațe, își trecea degetele prin părul meu, îmi mirosea ceafa și-mi șușotea ușor, la ureche... — A fost odată un prinț rus... — Și mama ne spune o poveste cu un prinț rus! — Da? Îmi amintesc privirea ei galbenă, amuzată, brusc stingheră, cumva, aplecată asupra mea, cald și, totuși, din
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
să adie în urma lui o căldură stranie, cât să nu lase somnul să se lipească de nici unul, cât să-i țină la o distanță severă, de netrecut, unul de celălalt. Unul singur. În ghiveci. Cu o singură portocală. Verde. Nu miroase a nimic. Nu aduce a nimic. Copilărește, încă. Pe balconul meu îngust, cu parapet de fier forjat, ițit către soare. Copilărește. O să văd portocala asta coaptă vreodată? Mi-e drag de el. Pentru mine, face cât o grădină întreagă. 47
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
întuneric, învârtind o șuviță roșcată pe degetul arătător și minunându-se, deodată, cum de nu mai ținuse minte ce păr lung și mătăsos avea ea. Au tăcut amândoi, unul cu fața spre Nord, celălalt spre Sud. În zori, toată Sevilla mirosea pregnant, izbitor, a portocală. 53. ne apropiem ...și mă tem că iar e rândul meu să intru în scenă. În distribuție, autorul. Pe locuri, fiți gata, start. Bat din gene și mă îndumnezeiesc suficient cât să vă spun cum se
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și acum, cu degetele pe jumătate îndoite și genele grele de plâns și de râs și de plâns și de râs și am să mi fac și eu loc lângă voi pentru că nu, nu am plecat nicăieri, nu aș pleca, mirosiți a lavandă și a vanilie și poate puțin a mare și a fluviu și a dulce și eu vin cu mirosul meu de frig și de gheață și de frică și-mi fac loc aici, lângă voi, și trag plapuma
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
și plâng de-acum de mă zgudui și „ce s-a întâmplat? ce ai?“ și șoapta din hohot să nu trezim Copilul Copilul care doarme Și „Nimic“ spun „nimic cred că am visat“ Și palma ta caldă Pe umărul meu Miroși a „Ai visat ți a fost frig“ Mi-a fost frig Mi-a fost frig „Vino“ Vin Mi-a fost frig Copilul clipește și mă tem să nu-i intre frigul pe sub pleoape În vis Să-i fie cald și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a fost frig Copilul clipește și mă tem să nu-i intre frigul pe sub pleoape În vis Să-i fie cald și „vino ai tălpile reci iar ai fost pe-afară“ Da Tu erai La capătul visului Tu voi Cald Miroși a „ești înghețat dormi să nu te mai trezești atât de devreme de ce umbli desculț“ Și aluneci în vis Ușoară Ușoară Ușoară Și trag plapuma peste noi până la bărbie Și-mi lipesc tălpile De voi Nu sunt țarul Ivan Sunt
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
plapuma peste noi până la bărbie Și-mi lipesc tălpile De voi Nu sunt țarul Ivan Sunt aici „aici“ Sunt aici „dormi“ Grădina e grea de rouă și am mări pe sub pleoape mi-a fost frig Mi-a fost frig „vino“ Miroși a Și genele copilului care saltă în sus o clipă doar o clipă E cald și pielea lui e ca de vanilie Și tu Tu erai Mereu Tu ai fost „dormi“ Și mâna ta Ancoră Pământ sub picioare Adormiți pe sub
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ta Ancoră Pământ sub picioare Adormiți pe sub genele Copilului Oare ce-o fi visând Totul se îndepărtează Zâmbești În somn„ți-a fost frig“ Nu-mi mai e Vanilie aici „șșșșșșșșșșșșșșșșșșșșș, dormi“ dorm, da, dorm alunec E bine și cald Miroși a... portocală sfârșit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
din viața lui. Lupino era băiat de pripas. Îl găsiseră lupii, într-o dimineață cețoasă, stînd neclintit pe-un mușuroi de furnici. Dăduseră peste un puiuț îngrămădit și speriat, care tremura din toate încheieturile. L-au înconjurat și l-au mirosit lupoaicele, îngrijorate că solitarul ar putea reprezenta o amenințare pentru puii lor gata să se nască; pe rînd, l-au studiat apoi toți ceilalți membri ai haitei. L-au împins cu boturile, să-l zgîndăre și să-l facă să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
în plus, Arus a trebuit să cumpănească greu. Rațiunea îi spunea să-i dea o șansă; instinctul, însă, lucru care-l înfurie grozav de tare îi trimitea, de cînd cu avalanșa schimbărilor, semnale neclare, de necitit. Șeful haitei l-a mirosit, așadar, îndelung pe Lupino. De fapt, de aici venea ezitarea: nu-i înțelegea pe deplin mirosul. Lupino purta cu el, așa cum poartă toți lupii, mirosul strămoșilor lui. Putea vedea Arus, mirosindu-l, ploile și soarele multor anotimpuri; putea simți nebunia
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
schimbărilor, semnale neclare, de necitit. Șeful haitei l-a mirosit, așadar, îndelung pe Lupino. De fapt, de aici venea ezitarea: nu-i înțelegea pe deplin mirosul. Lupino purta cu el, așa cum poartă toți lupii, mirosul strămoșilor lui. Putea vedea Arus, mirosindu-l, ploile și soarele multor anotimpuri; putea simți nebunia libertății de-a alerga încotro vedea cu ochii, fericirea de-a se ști stăpîn absolut peste pădurile seculare; precum și mîndria de-a fi deținător al învățăturilor primite de la mai-marii înțelepți ai
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
înmugurite ale unui stejar. De dimineață întruna alergase pe urmele lui Lupino. Devenea din ce în ce mai greu să țină pasul cu el. Puiuțul vroia să vadă tot, să înțeleagă tot, să știe tot. Răscolea fiecare cotlon, întorcea pe toate fețele fiecare piatră, mirosea fiecare fir de iarbă răsărit din pămînt; escalada mușuroaiele, alerga încolo și-ncoace, cu o energie care părea să nu-l părăsească niciodată. Încerca sărmana lupoaică să-i facă față, dar numai ea știa cît de greu îi era să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
rănit. Alergă nebunește spre stînga, apoi spre dreapta, apoi reveni de unde plecase. Trebuia să-și găsească puiul. Trebuia să se adune și să judece limpede. Puiul fusese aici acum cîteva clipe. Încotro putuse să se îndrepte? Ridică nările în vînt. Mirosi cu înfrigurare văzduhul. Se aplecă apoi, căutînd urmele micuțului ei. La cîțiva pași zări o crenguță ruptă. Se îndreptă într-acolo. Încordă auzul. Departe, printre copaci, un zgomot surd de animale în mișcare îi atrase atenția. Se năpusti cu viteză
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
puiandrul oftă dezamăgit. Un scîncet subțirel îl repuse în gardă. Venea de undeva, de-aproape, căci se auzea cu claritatea propriilor gînduri. Era un plînset fără lacrimi, un semnal, o chemare. Lupino se-nvîrti o dată împrejur, curios să-l localizeze. Aerul mirosea a mic și a fraged, sunetul tînguitor se repeta iar și iar, dar de văzut nu izbuti să vadă nimic. Hei, care ești? Și unde? întrebă nedumerit puiandrul. Chemarea încetă. O mișcare scurtă, ca o fluturare de aripi îi atrase
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
cu lacrimi în poezii romanțioase și kilometrice, bune pentru a mângâia hormonii turmelor de adolescenți adunați pe stadioane, lansând din când în când și câte o ghiulea antiimperialistă, mai bine s-ar duce chiar în groapa cu lei, să le miroase excrementele de aproape. După aceea să vină și să declame în fața noastră, cu patos și cu convingere! Însă nu vreau să mă bag acolo unde nu-i resortul meu, că îmbătrânesc repede (!), și nu mă încântă în nici un fel pensia
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
de ani, cu un nas acvilin și o pereche de ochelari fără rame. O subțirică, ea, și-un negricios, el, tinerei și tăcuți, priponiți unul lângă umărul celuilalt, ținându-se de mână. Lângă el, în dreapta, un tip înalt, cu barbă, mirosind puternic a săpun. Che Guevara întreg. Asemănarea i se păru atât de izbitoare, că-i veni greu să nu caște ochii ca să-l studieze cu maximă mojicie, așa cum își privea studenții când dădeau cu mucii în fasole la câte o
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sinucidere prin ingurgitare de somnifere, aceleași statistici indicau alarmant o suprasolicitare a spitalelor din cauza diverselor dureri de cap, oase, măsele, șale și a diverselor forme de gripă, guturai sau simple nevroze în imposibilitatea de a fi tratate. Însuși președintele României, mirosind că e rost de ceva propagandă, secondat de prim-ministru, în ciuda cu lorilor politice de neconciliat între ei, apăruse pe postul național și dăduse o declarație. Aceasta, prin corectitudinea ei politică, nu făcuse decât să-i enerveze și mai tare
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Lansarea primului roman, ca și prima mare iubire, se consumă într-o stare de semiconștiență. În picioare. Cu singura deosebire notabilă că, în cazul primei mari iubiri, nu fusese nevoită, la sfârșit, să țină și un discurs. Tristețea fagotului meu mirosea a acrișor de sub coperta proaspătă, și Melania își aruncă leneș privirea dincolo de geamul librăriei. Orașul de vată îi făcea cu ochiul din felinarele care se stingeau, zâmbindu-i parcă ironic, în timp ce iubitul ei bicefal și patruped se îndepărta ubicuu în
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
deloc, să se împace cu viața de om activ al societății. Și iată că ajunsese, ca orice autor de romane care nu a reușit să scrie decât nuvele, povestiri scurte sau câte un articol plătit la vreun ziar, să-i miroasă degetele a tutun ieftin și să-și facă ouă ochiuri ale căror gălbenușuri, când nu se înșirau în tigaie, i se lipeau în barbă, să nu doarmă nopțile și să bea toamna un vin greu în bucătăriile amicilor până dimineața
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
picătură, mintea și sufletul. Chipul din oglindă se uita în continuare la ea surprins, de parcă o vedea pentru prima dată. „- Cine ești tu străine? Ce mi-ai făcut de nu mă mai recunosc?” Mâna lui îi răsfiră părul lung, mătăsos, mirosind a flori de câmp. Degetul arătător coborî pe linia gâtului, apoi pe umăr înlăturând cu o atingere delicată bluza care se împotrivea înaintării lui. Îl dezgoli. Buze fierbinți se opriră pentru o clipă pe umărul gol, în timp ce o mână fermă
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
științei au stârnit focurile instinctului, începe să vadă adevărul. A fost o cădere, o teribilă cădere în inducție, mai precis o acceptare și folosire în beneficiul viitorului geniu. Acum că o posedă pe Marina, își amintește mai mult de Leoncia, mirosind pletele brănuitei-brunete, visează la cele ale durduliei-bălaie. Dacă le-ar putea uni în una!... După ce ne bucurăm de ceea ce posedăm ni se stârnește apetitul pentru ceea ce nu posedăm. Materia e inertă, stupidă; poate frumusețea feminină nu e mai mult decât
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
puzderie de idei, ideotas, ideitas, idezuelas, pseudo-idei și ideotes cu care tatăl său îl țintește, vin să-i trezească vise fără formă și nici culoare, dorinți fierbinți ce se pierd, neliniști avortate. Ce caleidoscop este lumea! Dar un caleidoscop care miroase și miroase a parfumuri care aprind sângele, peste toate, în primăvară și la tinerețe. "Papá, de ce miros florile?" îl întrebase odată pe tatăl său. Pentru a atrage insectele, fiul meu." "Și de ce să atragă insectele?". Pentru că ducând polenul dintr-o
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
idei, ideotas, ideitas, idezuelas, pseudo-idei și ideotes cu care tatăl său îl țintește, vin să-i trezească vise fără formă și nici culoare, dorinți fierbinți ce se pierd, neliniști avortate. Ce caleidoscop este lumea! Dar un caleidoscop care miroase și miroase a parfumuri care aprind sângele, peste toate, în primăvară și la tinerețe. "Papá, de ce miros florile?" îl întrebase odată pe tatăl său. Pentru a atrage insectele, fiul meu." "Și de ce să atragă insectele?". Pentru că ducând polenul dintr-o floare în
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
-i trezească vise fără formă și nici culoare, dorinți fierbinți ce se pierd, neliniști avortate. Ce caleidoscop este lumea! Dar un caleidoscop care miroase și miroase a parfumuri care aprind sângele, peste toate, în primăvară și la tinerețe. "Papá, de ce miros florile?" îl întrebase odată pe tatăl său. Pentru a atrage insectele, fiul meu." "Și de ce să atragă insectele?". Pentru că ducând polenul dintr-o floare în alta, le fecundează și dau fructe!", și "ce e asta a fecunda?"... Ce îi răspunsese
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]