1,265 matches
-
și porni grăbit spre privată. După nici cinci minute scăpase de spaimă și de portmoneu. Numai vidanjorii ar mai fi putut să-l găsească, dar e greu de închipuit că ar încerca să scotocească prin materia primă nu tocmai frumos mirositoare a muncii lor. Se spune însă că aduce noroc. 4 De data asta tânărul nervos, cu mers de șopârlă, dădu bună dimineața, deși într-un fel destul de jignitor, cam de sus. — Bună dimineața, domnișorule, răspunse portarul. Iar fața lui Nicu
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
miez de noapte E ca muzica de șoapte, Când se clatin rămurele Și suspină păsărele. Și cum sta Domnița dusă Și pe gânduri multe pusă, Teiul nalt crescut sub geamuri I-au întins vr-o două ramuri Încărcate - nfloritoare, Și frumos mirositoare, Și aude șopotind Și prin frunze ropotind Ca un glas de copilaș Ce-o întreabă drăgălaș: - De ce șezi închisă, fată, După poarta ferecată, După zidurile grele, După negrele zăbrele? Deschide zăbrelele Și privește stelele, Luna plină o privește Cum pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
decât o mână de cenușă în nisipul cel fierbinte și sec al pustiului. Dar din cenușa lui se făcu un isvor limpede ce curgea pe un nisip de diamant, pe lângă el arbori nalți, verzi, stufoși răspândeau o umbră răcorită și mirositoare. Dacă cineva ar fi priceput glasul isvorului, ar fi înțeles că jelea într-o lungă doină- - pe Ileana, împărăteasa cea bălaie a lui Făt-Frumos. Dar cine să înțeleagă glasul isvorului într-un pustiu, unde până - atunci nu călcase picior de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
singur, încît cel ce-a păzit, alege mai întotdeauna un cal fără inimă, care-i mai rău decât unul de rând... Ești mulțămită, fata mea? - Mulțămită - răspunse ea zâmbind. Totodată însă Genarul îi aruncă în față o batistă roșie, ușoară, mirositoare. Fata se uită mult în ochii tatălui său, ca un om care se deșteaptă dintr-un vis, de care nu-și poate aduce aminte. Ea uitase tot ce-i spusese tată-său. Însă floarea din fereastă veghea pintre frunzele ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
s-a deschis, au intrat ca la ele acasă, s-au instalat în bucătărie, pretextând că nu vor să murdărească covoarele din restul casei, și au umplut masa cu tot felul de tubulețe, flaconașe și cutioare, care de care mai mirositoare și mai frumos colorate. Până aici, toate bune, iar Vasile, care nu era amator de așa finețuri, spera să le vadă plecate, de îndată ce li s-a „confesat” că încă nu a luat pensia și nu are bani pentru cumpărături de
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
ora strigoilor și nu m-aș mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrânețea. Copiii cu care mă jucam eu printre pubelele rău mirositoare nu erau dispuși să fie moralizați. La școală nu învățam mare lucru, în schimb pe stradă se preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii mei. De aceea de câte ori vreun bătrân făcea greșeala să ne certe, era prompt
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
tare, foarte tare, și simți că se ridica în aer. Trecuseră săptămâni întregi de când îi tăiaseră ultima dată aripile, acesta era motivul. Putea să zboare! Se înălță mult deasupra pământului și descoperi că putea să planeze. Nu prea mult. Animalele mirositoare erau mult sub el, urlând în sus, dar Gerard coti spre vest, urmând drumul pe care plecase Stan. Se îndepărta de răsărit, mergând spre întuneric. Cu mirosul lui puternic simți aromă de mâncare și zbură în direcția ei. Capitolul 78
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
toate pastilele pe care le-a găsit pe acolo. Când a deschis ochii se afla Întinsă Într-un pat, Înconjurată de toate mătușile ei, de Petite-Ma și de bunica Gülsüm, după ce fusese forțată să bea ceaiuri mâloase și urât mirositoare de plante de parcă n-ar fi fost destul de Îngrozitor că o puseseră să vomite tot ce avusese În stomac. Și-a Început cel de-al optsprezecelea an descoperind un alt fapt care trebuia adăugat revelațiilor ei anterioare: că În lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
existentă. Se purtau și vorbeau de parcă, indiferent ce ar fi spus sau cum ar fi spus lucrul ăla, nimeni nu putea exprima Într-adevăr și deplin eul cel mai tainic și, la urma urmei, limbajul era doar un stârv urât mirositor de cuvinte mincinoase, putrede de mult pe dinăuntru. Armanoush a mai observat de asemenea că marea majoritate a tablourilor Înrămate de drumuri Înfățișau fie țări din vest, fie locuri exotice; puține aveau vreo legătură cu altceva. Deși făcuse această observație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
întorcea atenția asupra mortului. ă Foarte bine, dă-mi stomacul, îi spuse el diener-ului. Încâlcit și deșirat, stomacul fu îndepărtat și așezat într-un vas de porțelan. Doctorul Pervoiedov secționă sacul puternic vascularizat, din care țâși afară un lichid urât mirositor, iar stomacul se prăbuși dezvelind o membrană galbenă și plină de riduri. ă Fiți recunoscători, domnilor, spuse doctorul Pervoiedov, că nu a mâncat hrană solidă recent. Însă judecând după miros, a băut cu siguranță votcă. ă Am găsit o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Într-o oglindă din perete. Era a ei. Părea schimbată, ca și când ar fi avut febră, avea cearcăne mari și părul Îi atârna În dezordine. Fără apă, lipsită de un minim confort, avea să se transforme curând Într-o cotoroanță urât mirositoare. Se Întrebă cum mai arăta Ana, prietena ei din copilărie. Se cunoscuseră În Prăjani, un sătuc amărât din Romania, când aveau paisprezece ani. Bunicii lui Kitty o duseseră la țară În vara aceea, să vadă cum se mulge o vacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să nu ai, să vrei și să nu poți. Ar fi însă prea devreme ca Cipriano Algor să-i răspundă. Ieșiseră din sat, lăsaseră în urmă cele trei case ruinate, acum treceau podul peste râul cu ape negre și rău mirositoare. În față, în mijlocul câmpului, unde se zărea un pâlc de copaci, ascuns în tufișuri, se ascunde tezaurul arheologic al olăriei lui Cipriano Agor. Oricine ar spune că au trecut zece mii de ani de când au fost descărcate aici ultimele rămășițe ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
se lăsase închis timp de trei săptămâni fără să vadă soarele și stelele, altfel decât sucindu-și gâtul de la un al treizeci și patrulea etaj cu ferestre care nu se puteau deschide, când avea aici acest râu, sigur că urât mirositor și cu ape puține, acest pod, sigur că vechi și prost întreținut, și aceste ruine ale unor case în care au locuit oameni, și satul unde se născuse, crescuse și lucrase, cu șoseaua la mijloc și piața alături, cei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
ora strigoilor și nu m-aș mai fi întors niciodată pe acel țărm. 8 În cartierul în care m-am născut n-am avut prilejul să mă deprind să respect bătrânețea. Copiii cu care mă jucam eu printre pubelele rău mirositoare nu erau dispuși să fie moralizați. La școală nu învățam mare lucru, în schimb pe stradă se preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii mei. De aceea de câte ori vreun bătrân făcea greșeala să ne certe, era prompt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
and that is in me... William mă răsplăti cu o privire de recunoștință unsuroasă și o urmă pe regină, dispărând după draperie. Je tiens la reine! Am fost cu Dee În Orașul de Aur. Străbăteam niște pasaje Înguste și urât mirositoare, nu departe de cimitirul evreiesc, iar Dee Îmi spunea să fiu atent. Dacă știrea despre contactul eșuat s-a răspândit, celelalte grupuri s-or fi punând deja În mișcare pe cont propriu. Mă tem de iudei, cei din Ierusalim au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
văzut la castel ce credeau că se petrece În vas?“ „Oh, cică ar bolborosi melancolia, pământul sulfuros, plumbul negru, uleiul lui Saturn, că acolo ar fi un Styx de molificări, asațiuni, humațiuni, lichefieri, plămădiri, impregnări, submersii, pământ fetid, mormânt rău mirositor...“ „Dar ce erau ăștia, niște impotenți? Nu știau că În vas crește acel Ceva al nostru, ceva alb și frumos și trandafiriu?“ „Ba știau, dar pentru ei până și burtica ta e o metaforă, plină de secrete...“ „Nu există secrete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
vreodată. Nu reușeam nici măcar să-mi amintesc fața ei. Din lumea aceea de morți, ea era cea mai moartă. La capătul coridorului am găsit o nouă scară, apoi o ușă. Am intrat Într-o Încăpere plină de fum și urât mirositoare; era o tavernă, un bistrou, un bar oriental, cu chelneri de culoare, cu clienți de ocazie asudați, frigări unse de grăsime și halbe de bere. Ieșeam pe ușa aceea ca unul care fusese dinainte acolo și se dusese să urineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
individuale, să ne concentrăm asupra speciei. Autostopistul stă ciucit pe marginea drumului, ținînd În mînă un carton: Nu Muncesc pentru Bani sau Dragoste. Barba lui albă de profet Îi ajunge pînă la brîu și un rucsac verde care pare urît mirositor stă lîngă el. Se apropie șovăielnic de mașină cînd Wakefield trage pe dreapta și spune „Fericiți cei săraci cu duhul, că ei nu au mașini“, Își aruncă bagajul odorizant pe bancheta din spate și se urcă În față, emanînd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Ardeal, Prin Bicaz să treci de vrei, N-ai nevoie de pricaz, Ai nevoie doar de chei. S-o luăm, dar cu încetul, Să nu rătăcim cărarea: Oare cine e poetul Ce scrutează-ntr-una marea? Galbenă e la culoare Și plăcut mirositoare, Este dulce-acrișoară, Dar nu-i măr și nu e pară. Maronie, lunguiață, E bună pentru dulceață, Însă aș putea să spun Că-i mai bună de magiun, Dar mai e, din câte știu, Bună și pentru rachiu. Una oacăie în
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Altele erau de vânt; Însă, de o vreme-ncoace, Foarte multe nu mai sunt; Dar făină tot se face. O spun eu, să se priceapă. Înflorește timpuriu, Fructele-i se coc târziu. Boabe roșii și semețe, Pentru urși ispititoare, Acre-dulci, mirositoare, Care cresc pe niște bețe. Într-o liniște mult calmă, Eu vă spun numai atât: Mărgeluțe roșioare Și plăcut mirositoare, Prăpădite de la gât Pe sub arbuștei de-o palmă. Rânduită ca ostașii Adunați pentru paradă - Marinari sau grăniceri - Ca să nu încurce
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
spun eu, să se priceapă. Înflorește timpuriu, Fructele-i se coc târziu. Boabe roșii și semețe, Pentru urși ispititoare, Acre-dulci, mirositoare, Care cresc pe niște bețe. Într-o liniște mult calmă, Eu vă spun numai atât: Mărgeluțe roșioare Și plăcut mirositoare, Prăpădite de la gât Pe sub arbuștei de-o palmă. Rânduită ca ostașii Adunați pentru paradă - Marinari sau grăniceri - Ca să nu încurce pașii Și nicistraiele să-i cadă, S-a suit pe spalieri. S-a golit burta garafei; Cum se cheamă fiul
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
camion. Mic, dar mare năzdrăvan: E făcut din sticlă fină, Se agață de tavan Și împrăștie lumină. E privirea lui discretă, Sunt și roșii, dar și verzi, Însă numai tu îi vezi Și se pun la bicicletă. Nu-i arbust mirositor, Cunoscut de-ntreaga lume; Deși are-același nume, El e unul zburător. Iute e și mititel, Oamenii îi spun „cățel”. Și când plouă și când ninge, Globul doar cu el se-ncinge; Și când ninge și când plouă, Terra o împarte
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Și s-a prefăcut în floare. Nu cat nimănui pricină, Mai aștept răspunsul încă: Care floare e regină Printre florile de stâncă? Chiar la noi în bătătură I-a crescut și lui o gură Atâtica doar de mare Și frumos mirositoare. Hojma-i turuie gurița, Că și-a prăpădit rochița. Fudulă-i nevoie mare, La găini nici nu privește; Ea spre gârlă când pășește, Talpa i se face floare. Haida-de și haida-hai! Ce reproșuri poți să-i spui? Mândru-i că
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
încurcătură astă-seară? Măcar puțin oden pot să-ți ofer și eu. Gaston nu știa încotro o să-l ducă. Au trecut peste un pod de cale ferată și au ajuns la un râu îngust, cu o apă îngrozitor de murdară și rău mirositoare. Pe malul râului se întindeau, unul lângă altul, câteva bărulețe ieftine, șubrede, care arătau ca niște cutii de chibrituri, desprinse dintr-o secvență de film. Nici unul nu era deschis la ora aceea din noapte. Femeile, care cunoșteau bine zona, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
biletele de dragoste erau scrise de o secretară Între două vîrste, extrem de enervantă, pe nume Angela, care se amorezase de el. — Cum arată? zice Fran că Îl Întrebase agitată. — E revoltătoare, răspunsese Tim rîzÎnd. O fată bătrînă cu respirație urît mirositoare și păr unsuros, care crede că sînt a opta minune a lumii. Fran rîsese și ea, pînă ce Tim Începuse să petreacă tot mai mult timp În Manchester și tot mai puțin la Londra. În cele din urmă, Îi mărturisise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]