697 matches
-
și bisericile mai tradiționale pe de alta. Iată de ce multe biserici-de-casă nu au legături oficiale cu organizațiile creștine mai mari, și preferă să opereze astfel din principiu. Cu toate acestea, în perioada mai recentă, o parte dintre denominațiile și organizațiile misionare existente încep să sprijine în mod oficial eforturile de dezvoltare a unor rețele de biserici-de-casă chiar și în țările occidentale, unde libertatea religioasă e protejată. Aici putem include Biserica Metodistă Liberă a Canadei, The Foursquare Gospel Church of Canada, The
Biserici-de-casă () [Corola-website/Science/302646_a_303975]
-
istoricii moderni, care susțin că nu putem ști cine este autorul acestei evanghelii. Despre Luca, tradiția antică - plecând de la jumătatea sec. al II-lea - afirmă, în mod unanim, că a fost medic și însoțitor al lui Pavel în călătoriile sale misionare. Cu privire la profesia de medic a lui Luca n-au fost identificate urme specifice în interiorul operei lucane, deși - nu puțini autori - consideră că descrierile precise și, uneori, detaliate ale diferitor boli ar fi o urmă în acest sens. Cât privește faptul
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
critica modernă este împărțită: - unii acceptă informația ca fiind, istoric, credibilă, iar folosirea persoanei întâia plural în așa-zisele «secțiuni-noi» (cartea Faptele apostolilor de la cap. 16 până la sfârșit) semnalul prezenței autorului alături de Pavel, cel puțin, în anumite momente ale călătoriilor misionare; - alții, evaluează negativ datele tradiției, considrându-le „infestate” de tendința apologetică din sec. al II-lea, tendință preocupată să numească personaje minore - ca Luca, de ex. - alături de figuri principale - ca Pavel. În plus, pun accentul pe faptul că Luca nu cunoaște
Evanghelia după Luca () [Corola-website/Science/302840_a_304169]
-
religioase actuale, în Glasul Bisericii, ăn XLIV, 1985, nr. 10-12, p. 684-697; Evanghelia după Toma sau un exemplu timpuriu de contextualizare a învățăturii creștine, în Glasul Bisericii, ăn XLVII, 1988, nr. 3, p. 87-119; câteva capitole în manualul de îndrumări misionare, București, 1986; Istoria religiilor. Manual pentru Seminariile teologice, București, 1991, 348 p. (în colaborare cu Pr. Conf. Alexandru Stan); Istoria filosofiei islamice, București, 1994, 344 P; Învățătură lui Iisus cel înviat către Toma Apostolul, București, 2002; Dicționar enciclopedic de literatură
Remus Rus () [Corola-website/Science/303866_a_305195]
-
Ecumenică în insula Leros (Grecia), cu tema: „Ορθοδοξία και οικουμένη” (Ortodoxia și lumea). Din toamna anului 2002 este lector asociat la Facultatea de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității din Oradea și predă disciplina „Formare duhovnicească”. Ca ierarh a efectuat vizite pastorale, misionare și ecumenice în diverse țări ale lumii, precum: Austria, Belgia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Mexic, Noua Zeelandă și Statele Unite ale Americii. Din noiembrie 2003 este reprezentantul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în Comisia Mixtă Internațională de Dialog Teologic Ortodox-Catolic.
Petroniu Florea () [Corola-website/Science/304008_a_305337]
-
numit pe acești doi frați - „boanerges” („fii tunetului”), probabil pentru că făceau parte din grupa revoluționar-antiromană a Zeloților. Denumit în Evanghelia după Ioan „apostolul cel mult iubit de Iisus”, martor ocular al crucificării lui Iisus. Ar fi întreprins mai multe călătorii misionare în Asia Mică. Legendele susțin că a refuzat să aducă ofranda cuvenită în templul roman al zeiței Artemis din Efes (azi în Turcia) în timpul persecuțiilor anticreștine ale lui Domițian (81-96 d.C.), fapt pentru care ar fi fost arestat și dus
Ioan Evanghelistul () [Corola-website/Science/304150_a_305479]
-
Domnița Bălașa din București în ziua de 31 martie 1935. Ceremonia hirotonirii a fost oficiată de către următorii trei episcopi: Vartolomeu Stănescu al Râmnicului - Noul Severin (hirotonit în 1912), Gherontie Nicolau al Constanței (hirotonit în 1923) și Policarp Morușca al Episcopiei misionare pentru românii ortodocși din America (hirotonit în 1935) . El a fost numit în funcția de secretar al Sinodului Bisericii Ortodoxe Române. În septembrie 1940, PS Galaction a fost numit duhovnic al familiei regale, fapt care nu a permis numirea sa
Galaction Cordun () [Corola-website/Science/311212_a_312541]
-
opt clase). Deși a încercat să urmeze liceul, traiul pe cont propriu l-a determinat să întrerupă studiile la scurt timp. Busuioc va rămâne pentru mai mulți ani în satul Reea, jud. Hunedoara. Aici găsește un adăpost prin ajutorul asociației misionare „Oastea Domnului”; astfel îi cunoaște pe soții Nelu și Dorina Murg, care îl vor lua ca ajutor în gospodărie în primăvara lui 1992. Tânărul devine păstor la oile familiei adoptive, iar doi ani mai târziu va depune legământul de apartenență
Costel Busuioc () [Corola-website/Science/311930_a_313259]
-
În Warburg și în Rimbeck se mai găsesc și astăzi cimitire evreiești. Un alt motiv al prezenței evreilor în Warburg trebuie văzut în libertatea religioasă acordată de oraș cetățenilor și refuzul comunității de a impune necreștinilor participarea obligatorie la cursurile misionare. Aceste cursuri impuse în nenumărate orașe din împrejurimi - spre exemplu în Kassel unde evreii trebuiau să asculte în mod regulat prelegeri despre creștinism - ca urmare zelului misionar declanșat de refoma protestantă. Unii dintre evreii din Warburg au ajuns cunoscuți în
Warburg () [Corola-website/Science/309524_a_310853]
-
coagulându-se aproape instantaneu pentru a preveni pierderea apei. Și cultura fremenă se învârte în jurul mirodeniei care se găsește în deșert și se recoltează sub riscul atacului viermilor de nisip. La fel ca și în cazul altor planete superstițioase, eforturile misionare ale Bene Gesserit au reușit să aducă religia și profețiile pe Arrakis, dându-le fremenilor credința într-un mântuitor, Lisan al-Gaib ( Vocea din altă lume), care va veni într-o zi de pe altă lume pentru a transforma Arrakisul într-o
Dune (roman) () [Corola-website/Science/309666_a_310995]
-
al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat în Catedrala Patriarhală din București la 19 iunie 1977, păstorind ca patriarh până la moarte. Ca patriarh, a condus câteva delegații sinodale care au vizitat alte Biserici: Patriarhia Ecumenică (1978), Arhiepiscopia misionară ortodoxă română din Statele Unite și Canada (1979), Biserica Ortodoxă Rusă (1980), Biserica Ortodoxă Sârbă (1981), Biserica luterană din Suedia (1981), sediul Consiliului Ecumenic al Bisericilor de la Geneva (1981), Biserica Ortodoxă Bulgară (1982), Biserica reformată din Ungaria (1982), Biserica Ortodoxă din
Iustin Moisescu () [Corola-website/Science/310820_a_312149]
-
și o împlinire, în același timp. În spiritul ostășiei, începe deplasările de misionar prin satele din jurul Beiușului. Când a împlinit vârsta de 18 ani, părinții îl silesc să se căsătorească, crezând că întemeierea unei familii va pune capăt înclinațiilor sale misionare. Dimpotrivă, situația familială se înrăutățește. În lucrarea sa autobiografică "Hristos - mărturia mea" sunt înfățișate aceste frământări care, în cele din urmă, sfârșesc prin chemarea pe care i-o face Părintele Iosif Trifa, în 1934, de a merge la Sibiu. Aici
Traian Dorz () [Corola-website/Science/308803_a_310132]
-
de 31 mai 2008, în cripta bisericii Fraților Minori Capucini din Onești, care a fost declarată sanctuar diecezan. Episcopul Petru s-a îngrijit și de soarta credincioșilor români din Dieceză aflați peste hotare. Astfel, PS Petru Gherghel a efectuat vizite misionare în Italia (10-13 martie 2006) și Spania (30 septembrie-2 octombrie 2005). Programul a inclus vizite la diferite locuri religioase, administrarea Mirului și participarea la sfintele liturghii. În perioada 23 decembrie 2004-10 ianuarie 2005, PS Petru Gherghel s-a aflat într-
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]
-
este vorba de o anonimă care înfăptuise minuni și creștinizase Georgia. Numele Nino este transmis de un manuscris georgian scris între anii 960 și 970 în mănăstirea Șatberdi din nord-estul Turciei de azi. Hagiografiile mai târzii au făcut din Nino misionara Armeniei, o rudă a sfântului Gheorghe sau o prințesă romană. Fiind patroana statului georgian, sfintei i s-a ridicat în 1994 la Tbilisi un monument creat de sculptorul Zurab Zereteli. Sfânta Nino a fost adoptată ca patroană și de congregația
Nino () [Corola-website/Science/306149_a_307478]
-
pilde din scrierile biblice și patristice. Față de versiunea georgiană, personajul Ioasaf se prezintă în versiunile bizantine mai militant în favoarea creștinismului. Distrugerea sanctuarelor păgâne apare ca motiv al legendei probabil datorită influenței exercitate de literatura patristică. Accentuată este și opera de misionare creștină. Altfel decât în versiunile în limbile arabă și georgiană, Varlaam este trimis de însuși Dumnezeu la palat, unde Avenir îl ținea pe Ioasaf departe de influența creștinismului, nu îl ferea numai de cunoașterea lumii. Versiunile în limba latină se
Varlaam și Ioasaf () [Corola-website/Science/306165_a_307494]
-
1964-1974). Este ridicat la rangul de protosinghel (1966) și apoi la cel de arhimandrit (1975). În perioada 1974-1978, este numit ca stareț la Mănăstirea "Sf. Ioan cel Nou de la Suceava". IPS Pimen a îndeplinit câteva misiuni peste hotare: în cadrul Arhiepiscopiei misionare ortodoxe Române din Statele Unite și Canada (1977), la Reprezentanța Patriarhiei Române din Ierusalim (1978-1979), membru în câteva delegații sinodale care au vizitat alte Biserici. Apoi devine exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor (1979-1982). La 10 ianuarie 1982, arhimandritul Pimen Zainea
Editura Pimen Zainea () [Corola-website/Science/304821_a_306150]
-
anonimi, precum autorul Epistolei către Diognet. Literatura patristică din această perioadă este strâns legată de scrierile Vechiului și Noului Testament, având atât caracter catehetic (pentru creștini), cât și misionar (pentru necreștini). Pentru denumirea cuvântărilor religioase se foloseau termeni precum: predici misionare, didactice populare, exegeze și predici tematice. Creștinismul a izvorât din tradiția ebraică, dar, pe de altă parte, se va deosebi esențialmente de aceasta. Religia mozaică era una abstractă. Dumnezeul ei era reprezentat ca spirit pur. Profeții acestei religii l-au
Patristică () [Corola-website/Science/304887_a_306216]
-
a fost papă al Romei din 3 noiembrie 625 până în 12 octombrie 638. Numele lui înseamnă "cel Onorific". Se spune că în timpul pontificatului său ar fi avut loc o activitate intensă de misionare. La fel, se pare că din timpul lui se trage sărbătoarea "Ridicării Sfintei Cruci". Pentru poziția lui permisivă față de monoteleți (era de aceeași părere ca Împăratul Herakleios), al III-lea Conciliu de la Constantinopol l-a pedepsit la 40 de ani
Papa Honoriu I () [Corola-website/Science/305409_a_306738]
-
Sarah Agnes Wintemute Coates" (1864 - 1945) și "Harper Havelock Coates" (1865 - 1934). Aspirația tânărului Coates de a fi arhitect i-a fost insuflată de mama sa. care la rândul său, studiase arhitectura cu Louis Sullivan și ulterior planificase primele școli misionare din Japonia. Coates a trâit în anii tinereții sale în Estul Îndepărtat, călătorind în jurul lumii cu tatăl său în 1913. A participat la primul război mondial, inițial ca tunar, iar ulterior ca pilot în cadrul Royal Air Force. Între 1921 și 1924
Wells Wintemute Coates () [Corola-website/Science/313237_a_314566]
-
predice și să scrie în , epistolele pauline despre "mesajul lui Christos". Pentru preoții iudei, era considerat un eretic, iar pentru romani, un mare pericol. Pleacă de la Damasc și timp de 20 de ani, va predica noua religie întreprinzând trei călătorii misionare prin imperiu, despre "iertare", "iubirea față de aproape", "egalitatea dintre sclavi și bogați în fața lui Hristos". Epistolele sale vor fi răspândite de-a lungul imperiului, mulțumită drumurilor și rutelor navale care au făcut posibilă comunicarea la depărtare. Încă de la apariția creștinismului
Istoria lumii () [Corola-website/Science/314038_a_315367]
-
creștinismului printre eleni, romani și alte popoare până atunci politeiste a determinat adâncirea disensiunilor grave dintre evreii care continuau ritul iudaic tradițional și discipolii lui Iisus, care se considerau la început evrei, ba chiar ca cei mai autentici. Noua credință, misionară, cu mesaj mesianic particular și făcând numeroase reforme, unele adaptate la obiceiurile altor popoare - de pildă renunțarea la circumcizie și la restricțiile alimentare rituale iudaice (la interzicerea consumului cărnii de porc) etc. - s-a răspândit pe o scară largă în
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
fapt o replică la termenul procesului invers de "întoarcere la răspuns" sau "la pocăință" (Hazará bitșuvá חזרה בתשובה) prin care numeroși evrei laici, nepracticanți, sau tradiționaliști se întorc la practica ortodoxă strictă a religiei, uneori și sub imboldul unor activități misionare în sânul poporului evreu ale unor predicatori carismatici așkenazi sau sefarzi-orientali sau ale hasidimilor Habad sau Breslav. Grupuri mici de evrei, mai ales în rândurile tineretului, se alătură unor curente sectare mai recente, ca Institutele de Kabala, unor secte de
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
istoria creștinismului: Saul din Tars, cunoscut mai mult ca apostolul Pavel, a fost convertit pe drumul spre Damasc și a fost un personaj semnificativ în biserica creștină din Antiohia din Siria antică, de unde a pornit în multe din călătoriile sale misionare. (Fapte 9:1-43) Prima interacțiune a lui Mohammed cu poporul și triburile Siriei a avut loc în timpul invaziei Dumatului Jandal, în iulie 626, unde acesta a ordonat adepților săi să invadeze Dumatul, întrucât Mohammed a înțeles că anumite triburi au
Siria () [Corola-website/Science/298145_a_299474]
-
dorita și mulțumitoarea rezolvare a problemei romane. Pius al XI-lea a apreciat profund singularitatea firii omenești. A sprijinit din răsputeri activitatea misionară și a fost nerăbdător să vadă cler autohton, condus de episcopi autohtoni preluând cât mai multe domenii misionare. În ceea ce a fost numită Magna Carta a misiunilor, Pius a permis anumite obiceiuri care, considerate cândva ca având nuanță de superstiție, cu timpul s-au secularizat. A fost foarte interesat de Bisericile răsăritene separate și dorea unirea cu ele
Papa Pius al XI-lea () [Corola-website/Science/298399_a_299728]
-
Sus ("Sa'id"), situat la cca 375 km sud de Cairo și capitala guvernoratului ("muhafazah") cu același nume. Orașul este sediul unei Universități - a 3-a din Egipt ca mărime - și al primului Orfelinat egiptean, întemeiat prin 1910 de o misionară americană creștină, Lillian Trasher. În nordul său se află unul dintre primele baraje pe Nil, construit de englezi în secolul al XIX-lea. Este posibil ca să fie legat de faptul că orașul era sediul adorării a două zeități funerare cu
Assiut () [Corola-website/Science/298404_a_299733]