1,480 matches
-
voinței individuale. Cel care încearcă tranzitarea unor astfel de înalte sfere refuzându-se acestui statut și ignorând drama ontică a semenilor ancorați imanentului se consacră și suferă doar pentru sine devenind în aroganța forței sale spirituale agent al transcendenței răsturnate, mistic al demonicului ce-i insuflă tentația îndumnezeirii negative. Aproape de cerul zeilor învăluiți în taină, sacerdotul luminos al compasiunii își urmează poteca astrală neatins de tentacolele mândriei atemporale. Pasul său spre transcendent străpunge selenar apăsarea nopții imanentului descoperind umanității sacralitatea izbăvitoare
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
umbra zeului absent experiența răutății focalizate spre paradigma celuilalt? Ce înseamnă pentru el răutatea ca stare ne-omenească? Și cum definește, din perspectiva respingerii transcendenței, ne-omenescul ca realitate și concept? Aflat într-un perimetru ontic diametral opus viziunii atee, misticul privește asumându-și totalitatea existenței dinspre, către și întru transcendență. Pentru el, ne-omenescul răutății nu poate fi restrâns doar la definirile oferite de analiza ateului. Această analiză poate fi justă dar se dovedește aici insuficientă. În versiunea misticului, răutatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
atee, misticul privește asumându-și totalitatea existenței dinspre, către și întru transcendență. Pentru el, ne-omenescul răutății nu poate fi restrâns doar la definirile oferite de analiza ateului. Această analiză poate fi justă dar se dovedește aici insuficientă. În versiunea misticului, răutatea își are fundamentul în oferte malefice ce picură tentant din crepusculul transcendenței înveninând solul însetat al conștiinței umane seduse. Cum se privește pe sine cel captiv acestei voluptăți înnegurate? De ce misticul consideră că acest spirit, pe care îl definește
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
justă dar se dovedește aici insuficientă. În versiunea misticului, răutatea își are fundamentul în oferte malefice ce picură tentant din crepusculul transcendenței înveninând solul însetat al conștiinței umane seduse. Cum se privește pe sine cel captiv acestei voluptăți înnegurate? De ce misticul consideră că acest spirit, pe care îl definește în limbajul său drept captiv demonizării, ratează cunoașterea profundă a propriului sine, eșuează în demersul unei introspecții ce se dorea autentice? Ce rol ocupă aici strălucirea orbitoare a orgoliului de sine și
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
vede cel sedus răutății factorul negativ ce-l poartă spre prăbușirea în golul disoluțiilor totale, spre incendierea mistuitoare ce va topi metafizic eul său apus în mortificarea spirituală a lipsei de iubire? Ca profet al acestei dramatice căderi telurice, oferă misticul drept unică soluție de evitare a unui asemenea parcurs existențial tragic, opțiunea binelui și respingerea tentației? A fi deschis întru dragoste presupune aici, reușita unei introspecții profunde și fidele propriei realități lăuntrice? Cel care își asumă constanta perseverenței în iubire
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
posesiei umane. Dincolo și dincoace de acea fărâmă cucerită de om, rămâne, așadar, un ocean îndepărtat de potențialitățile umane, un univers al naturii infinite pe care gândul ateu imanentist îl proclamă ca unicul ne-omenesc. Deținând o perspectivă conceptuală diferită, misticul identifică drept realitate primordială transcendența, viața corporală în mijlocul naturii inepuizabile fiind doar o secvență tranzitorie. Aici existența individuală a omului nu mai este încadrată de un gol neantic, ci de copleșitoarea deschidere a unei spiritualități supreme. Misticul nu neagă infinitatea
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
perspectivă conceptuală diferită, misticul identifică drept realitate primordială transcendența, viața corporală în mijlocul naturii inepuizabile fiind doar o secvență tranzitorie. Aici existența individuală a omului nu mai este încadrată de un gol neantic, ci de copleșitoarea deschidere a unei spiritualități supreme. Misticul nu neagă infinitatea naturii, ne-omenescul recunoscut de ateu, sferele cosmice de necuprins pentru om, dar le conferă un rol secund în evoluția destinului adamic. Un astfel de fundamental destin își glisează dinamica între presiunea unei deficiențe primordiale impusă de
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cosmice de necuprins pentru om, dar le conferă un rol secund în evoluția destinului adamic. Un astfel de fundamental destin își glisează dinamica între presiunea unei deficiențe primordiale impusă de păcat și resurecția izbăvirii de spectrul malefic al acestuia. Pentru mistic există un ne-omenesc care, în mică parte, poate fi admirat de privirea umană proiectată în exterioritatea mundanului cotidian dar, mai există și un alt ne-omenesc ce poate și trebuie să fie atins doar prin vârtejul divinului din om
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ne-omenesc care, în mică parte, poate fi admirat de privirea umană proiectată în exterioritatea mundanului cotidian dar, mai există și un alt ne-omenesc ce poate și trebuie să fie atins doar prin vârtejul divinului din om. Această experiență misticul și-o asumă constant înțelegând transcendența asemeni unui astru solar în jurul căruia gravitează elementele imanentului. Astfel, deși ascuns, focarul stelar al spiritualității luminează mundaneitatea și ne-omenscul ateului. Dacă fascicolul său s-ar stinge meta-timpul unui colaps universal ar fi inaugurat
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și-o asumă constant înțelegând transcendența asemeni unui astru solar în jurul căruia gravitează elementele imanentului. Astfel, deși ascuns, focarul stelar al spiritualității luminează mundaneitatea și ne-omenscul ateului. Dacă fascicolul său s-ar stinge meta-timpul unui colaps universal ar fi inaugurat. Misticul propune ființei proprii ca scop al ascendențelor sale sfințenia și luciditatea clarvăzătoare. Ne-omenescul transcendent se relevă în plenitudinea sa atunci când acest scop a fost atins. Este viziunea și experiența angelicului și demonicului, a pulsiunilor paradisiace și infernale, a prezenței
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Ne-omenescul transcendent se relevă în plenitudinea sa atunci când acest scop a fost atins. Este viziunea și experiența angelicului și demonicului, a pulsiunilor paradisiace și infernale, a prezenței divine izbăvitoare și a tentației șoptită din neguri șerpuitoare. În cutremurul extazului misticul înțelege gravitatea destinului uman, misiunea înălțării spirituale pe care omul trebuie să și-o asume dar pe care, cel mai adesea, o ignoră ratând intrarea și instaurarea apoteotică în sublim. Ne-omenescul ce răzbate prin chipul celui rău se rezumă
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
este doar semnul prădării ce-și urmează planul. Pentru ateu, ne-omenescul de pe chipul celui rău, această umbră a unei corupții malefice este reverberanța înlocuirii umanului cu agitația grotească a speciilor ce își întind liantul sub pasul întemeietor al omului. Misticul pare a tranzita și depăși această viziune prin profunzimea trăirilor sale ce vizează transcendența ca ultim și fundamental temei explicativ pentru decăderea ființei umane în arzătoarea învolburare a răului. Astfel, paradigma junglei evocată în viziunea ateului este asumată de mistic
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Misticul pare a tranzita și depăși această viziune prin profunzimea trăirilor sale ce vizează transcendența ca ultim și fundamental temei explicativ pentru decăderea ființei umane în arzătoarea învolburare a răului. Astfel, paradigma junglei evocată în viziunea ateului este asumată de mistic ca un aspect de suprafață, ca un element comparativ secundar. Aici nu este negată asemănarea omului pătruns de răutate cu ferocitatea viețuitoarelor junglei ci este gândită ca fiind eclipsată de una cu mult mai adâncă. Misticul ne spune că dinspre
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
ateului este asumată de mistic ca un aspect de suprafață, ca un element comparativ secundar. Aici nu este negată asemănarea omului pătruns de răutate cu ferocitatea viețuitoarelor junglei ci este gândită ca fiind eclipsată de una cu mult mai adâncă. Misticul ne spune că dinspre transcedență se relevă o entitate cu care omul răutății seamănă mai intens decât se întâmplă cu ierarhiile organicului inferior. Astfel, clarvăzătorul ce ascede spre sfințenie indică ca terifiantă prezență comparativă un intelect al tenebrelor, o flacără
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
cu ierarhiile organicului inferior. Astfel, clarvăzătorul ce ascede spre sfințenie indică ca terifiantă prezență comparativă un intelect al tenebrelor, o flacără a unui zeu răsturnat ce-și oglindește fardarea diabolică pe chipul celui rău. Acest ne-omenesc transcendent îl surprinde misticul în saltul său peste viziunea ateului pe care o acceptă ca reală dar insuficientă. Aici apare umbra demonului care se revarsă peste chipul celui cucerit de răutate asemeni unei implozii crepusculare. Ce apare, în acest caz, este perspectiva unui eu
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
negativității asumate. Răutatea se relevă în acest context, a fi o modalitate comportamentală spre care omul nu este obligat să navigheze ci el singur se aruncă precum o corabie fragilă între talazurile unui ocean întunecat. Dintr-o astfel de perspectivă misticul ne atenționează asupra gravității extreme a păcatului ca fapt uman primordial, ca realitate incontestabilă întemeiată pe libertatea alegerii omenești. Odată ales, păcatul înrobește, înlănțuie iar demonul devine principe al sufletului sedus. Așadar, această prezență malefică sosită din transcendență nu constrânge
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
malefică sosită din transcendență nu constrânge, nu obligă eul ci doar îi propune, îi oferă un scenariu posibil. Transpunerea lui într-un fapt real, operaționarea lui concretă nu poate fi determinată decât prin și de către voința umană. În acest sens, misticul ne spune că demonul tentează, ispitește fiind un negustor, un ofertant abil care, cu răbdarea unui înger intrat în dizgrațiile edenice, pândește peste temporalitatea clipelor adamice de îndoială și orgoliu rătăcitor. Ce aruncă el în fața omului dublicitar și instabil este
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
înaintând în răutate ființa umană se aprofundează în descoperirea sinelui, în relevarea durității nucleului interior și a energiilor distructive ce trebuie cultivate spre descătușare. Dar, este oare reală existența dintru început a acestor energii malefice? Nu sunt ele, se întreabă misticul, împrumutate de la demon spre a fi indicate, apoi, ca și cum ar fi umane, structuri ale interiorității omenești? Nu asistăm aici la o introspecție eșuată, la un exercițiu de aprofundare în interioritate care ratează realitatea situației din adâncurile sufletești ale celui corupt
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
jungle ancestrale domină esența unui astfel de spirit care, ratând orgolios tocmai sesizarea acestei realități a interiorității sale, se entuziasmează constant de sine necunoscând înfiorarea în fața propriei firi revelate drept grotesc și ipocrizie. Înaintând poate către deschideri și mai profunde, misticul indică corupția eului ca aderare și prăbușire în tentația aruncată de malefica inteligență a demonului. Susținând autoiluzionarea celui decăzut, el îl controlează transformându-l gradual în agent al propriilor intenții și acțiuni. Aici, într-adevăr, energii negative sunt proiectate în
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și acțiuni. Aici, într-adevăr, energii negative sunt proiectate în profunzimea celui corupt și definite ulterior ca aparținând dintotdeauna firescului uman. Astfel, negativitatea, în particular răutatea, este aparent justificată drept o realitate umană ce trebuie acceptată și susținută deplin. Pentru mistic, eul corupt, în speță cel pătruns de răutate, ratează introspecția tocmai prin actul înțelegerii a ceea ce este demonic drept uman. Acest eu nu sesizează, așadar, dincolo de sinele său negativ, prezența transcendentă ce l-a răpit deja spre vârtejuri infernale lăsându
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
uman. Acest eu nu sesizează, așadar, dincolo de sinele său negativ, prezența transcendentă ce l-a răpit deja spre vârtejuri infernale lăsându-l totodată în mijlocul lumii ca semn și profeție al unui ev îndepărtat de promisiunea Edenului coborât din înalt. Pentru mistic, spiritul corupt, cu precădere cel prăbușit în răutate, nu cunoaște, așadar, decât o introspecție eșuată întreaga sa ființă aflându-se sub incidența unei tulburări ce crește dinspre profunzimile interiorității. Acest spirit crede în darul demonului, se lasă sedus și își
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
plenitudinea dorită ci impulsul unui salt spre un nou rău. În căutarea unei totalități, el dobândește doar fragmente. În expediția spre o fericire orgolioasă și distructivă pentru ceilalți, el întârzie în mereu alte confruntări ce-i rafinează răutatea. Pentru viziunea misticului, este posibil, totuși, ca într-un final, acest eu demonizat să ajungă la poarta ispitirii sale. Dar, odată deschisă, el nu va cunoaște splendoarea promisă de înșelarea șoptită voluptos, ci golul abisal și rece al eternei angoase crepusculare. Aici iluzia
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
lucidități ce zguduie neconsolator și ireversibil. Din căderea în prăpastia întunericului fără limită, eul negativ ce devine suflet damnat zărește demonul care-i surâde bufonic din pragul binelui și-al răului, de pe hotarul dintre tentație și reversul acesteia. În viziunea misticului, cel care rezistă ispitei și înfrânge înclinația sinelui spre ea dobândește luciditatea care-i confirmă poziția în ierarhia ontică raportată la transcendență. El se adâncește în fundamentele sinelui și nu ratează inrospecția la nivelul înțelegerii sacralității propriei ființe. Această sacralitate
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
imperativul distrucției semenilor. Aceeași constantă o va sluji cu tenacitate și în raportul cu existențele umane pozitive fie ele naive sau nu. Devenind, astfel, o albie vie pentru revărsarea ne-omenescului, definit drept animalic de ateu și demonic în versiunea misticului, acest spirit ratează, cum a fost deja evocat, demersul unei introspecții autentice. Mai mult, el pierde în tulburarea crescândă a răutății și evidențele dobândite prin începutul unei analize asupra interiorității, început survenit din tensiunea suferințelor impusă de asaltul negativității celuilalt
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
de asemenea, nimeni dintre cei cu rațiunea clară, fie ei profunzi sau ancorați în superficialitate, nu cunosc când, unde și cum se vor întâlni terminal cu propria moarte. Se spune că misterul morții poate fi străpuns prin revelație spiritul unui mistic între-zărind și decriptând adâncurile acestui mister. Dar și în situația acestui caz excepțional, misticul nu descoperă ci i se descoperă, nu cunoaște propriu-zis adevărurile ultime ci îi sunt dăruite simboluri și străfulgerări ale acestora, o cunoaștere totală a misterului fiind
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]