1,033 matches
-
gândirii creștine și islamice prin interpretarea metafizicii aristoteliene. A fost controversat de islamiști. Datorită cunoștințelor sale de medicină și filosofie și a cărții Kitab al-Kulyat fi al-Tibb (Generalități), devine om al curții regale. Tendința sa permanentă spre raționalism, în dauna misticismului, îl apropie de științele matematice, biologice, astronomie și filosofie. Devine judecător, ca și predecesorii săi, în anul 1160, în Spania și Maroc. Din cauza invidiei celui ce i-a fost dascăl și a intrigilor acoliților săi intră în dizgrație și i
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
secție a lui Mishne Tora este Tzedaka, împărțirea de ajutoare săracilor (capitolele 7-14). Maimonide filosof Scrierea sa filosofică majoră este Călăuza rătăciților, alcătuită din trei volume de scrisori adresate studenților, în care Maimonide, aidoma lui Avicenna, este un exponent al misticismului intelelectual, mai curând filosofic decât religios. Nu este un adept al poeziei mistice adulative, prea imaginativă și speculativă. Consideră că nu există nicio contradicție între adevărurile transmise de Dumnezeu prin Moshe și rezultatele științelor și filosofiei. Singura critică vehementă pe
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
intelectului omnesc, un lung comentariu asupra operei lui John Locke. Dintre ideile sale filosofice se remarcă preocuparea sa pentru controversă și criticism. Identitatea indiscernabilului este considerată ca fiind "legea Leibniz"; ea stipulează necesitatea unei rațiuni suficiente pentru ca ceva să existe. Misticismul lui Leibniz se manjfestă prin "monadologie". Universul este compus din monade și monadele sunt particule elementare, forme de existență care nu se pot descompune și sunt expresii ale unei forme de armonie prestabilită. Este apologet al optimismului, exprimat de armonia
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
poetului în societatea vremii. Creația lui Vlahuță încorporează și elemente de viață personală. Se conturează un vast tablou de epocă, cu medii sociale diverse, aspecte de viață și caractere umane, moravuri ale societății burgheze românești din aceea epocă (exploatarea poporului, misticismul, ignoranța, arivismul, demagogia patriotardă, cosmopolitismul, brutalitatea în armată, etc...). Imaginea intelectualului onest, torturat de corupția societății este întruchipată de Dan (poet), Priboianu (ziarist), Plavăț (medic). Se remarcă faptul că prin Al. Vlahuță, analiza psihologică începe să devină un mijloc de
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
asemănare cu teoria mistică există, prin faptul că practicantul putea să regăsească divinitatea printr-un demers personal. Modalitatea este însă diferită, cea orientală fiind axată pe exercițiul respirației și pe practica rugăciunii, cea eckhartiană, pe cunoaștere prin intermediul exercițiului imaginii interioare. Misticismul Maestrului însă nu poate merge până la "raționalizarea" relațiilor dintre imagine și modelul pe care îl imită; el dorește mai curând ca imaginea (creatura) să tindă către divin (printr-o căutare interioară, prin credință și intelect) și nu divinul să se
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
în definirea și stabilirea criteriilor creativității, deși de el se ocupă asiduu literați, esteticieni, psihologi, pedagogi, sociologi, filozofi deoarece în studiul creativității s-au investit prea puține resurse în comparație cu importanța ei. Cercetarea creativității a urmat un traseu desprins din tradiția misticismului și a spiritualității, în contradicție cu spiritul științific; apoi abordarea pragmatică, o iluzie falsă a desfășurării acesteia sub semnul comercializării; a fost considerată un fenomen marginal în raport cu preocupările centrale ale întregului domeniu al psihologiei. I 1.2. Teorii ale creativității
Problematica Creativităţii by MARILENA CRĂCIUN () [Corola-publishinghouse/Science/91590_a_92997]
-
a unei națiuni ci cu limbajul care le construiește. Istoricitatea complexă a operei pleacă de la interpretările simbolurilor și sensurilor mitologice. Totodată, narativitatea simbolică dată de mitologie pune opera într-o zonă a nevăzutului și a descifrărilor. De aceea ermetismul și misticismul operei sunt exprimate prin poetica platoniciană care se formează prin tradiții și prin credințele poporului în mistere. Spiritul uman are inclinație spre miraculos, mistic și magic; noțiuni ontologice caracteristice mitologiei. Dar să nu uităm că imaginarul și iraționalul oferă o
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
prin intermediul artelor. 1. Efectul oglinzii: imaginea între imitație, (re) prezentare și imaginație Orice formă de imitație artistică nu poate să se sustragă momentelor de redefinire sau teoriilor moderne ce privesc natura afectelor și a empatiei, nici influenței mitologiei și a misticismului. Opera de artă este un construct complex care depășește imitația fără să o elimine - arta este reală. Astfel, imitația conlucrează cu imaginația în procesul de creație într-un mod special. Încă de la Platon, prin Sofistul, abilitățile imaginației, dar și cele
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
primare ce se află într-o acțiune continuă a intenționalității și a percepției oferind o deschidere absolută. Limbajul scris este limbajul dependent de stil și de absența ideii prime a autorului. Limbajul scris este o proiecție a individualității autorului, în timp ce misticismul limbajului este exprimat prin procesul de seducție a cititorului. Apariția unei opere de artă scrise constă în prezentarea obiectului fizic, în timp ce percepția începe odată cu procesul de citire. Limbajul scris are, așadar, un mod individual de apariție și intră în opoziție
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
transpunsă în imagine și cuvânt, oferă o experiență estetică diversificată. Imaginația subiectului este limitată la forma imaginii, în timp ce simbolurile artistice duc la accentuarea anumitor motive sau idei. Acest lucru face posibilă existența inovativă a imaginii conturate de fantezie, mister sau misticism. Imaginea cinematografică nu poate fi analizată în raport cu ce adaos oferă realității, ci prin conținutul său care se arată prin actul cinematografic. Imaginile cinematografice pot fi poetice și oferă un effet de réel prin structura lor narativă. Prin intermediul lor se creează
Ontologia operei de artă by Bogdan Nita () [Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
Ovid Densusianu, Folclorul - cum trebuie înțeles, Puriștii noștri în artă), această „școală de emancipare artistică”, venind de la elita intelectuală, crește pe un fond de universalitate (prin el putându-i-se acorda atributul, șocant în context, de „artă democratică”) și de misticism. Simbolul e în centrul acestei percepții contradictorii: imagine sau formă sensibilă constituită de o parte, sentiment al infinitului și impulsii de rezonanță interioară, în continuă, bergsoniană, mișcare, de cealaltă, iar în falia dintre ele șansa interpretării multiple, asociative. Versul liber
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
țărănești, Ralea merge mai departe: contribuie la elaborarea doctrinei prin propriul scris și deschide coloanele revistei tovarășilor de idei. În plan cultural, prin Ralea, D.I. Suchianu și Petre Pandrea (Petre Marcu-Balș), V.r. intervine începând din 1925 în campaniile împotriva misticismului, a gândirismului, căruia îi impută supralicitarea componentei ortodoxe a specificului național, precum și în dezbaterile asupra așa-numitei „noi generații”. De notat e și încercarea de a mări interesul cititorilor prin găzduirea, în intervalul 1929-1931, a unor articole trimise special pentru
VIAŢA ROMANEASCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290534_a_291863]
-
pentru a-și realiza misiunea în relație cu alte comunități. Sentimentul afinității, al participării la o cultură și o tradiție comune, conștientizarea unui destin împărtășit, aceste elemente constituind esența sentimentului național și a patriotismului, sunt transformate de naționalism într-un misticism politic, în care statul și comunitatea națională devin entități transcendente, separate și superioare indivizilor, cu dreptul de a le solicita loialitatea absolută și sacrificiul, la fel ca idolii altor ere. Misticismul acesta și-a atins apogeul în adorarea rasistă a
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și a patriotismului, sunt transformate de naționalism într-un misticism politic, în care statul și comunitatea națională devin entități transcendente, separate și superioare indivizilor, cu dreptul de a le solicita loialitatea absolută și sacrificiul, la fel ca idolii altor ere. Misticismul acesta și-a atins apogeul în adorarea rasistă a caracterului național. Națiunea este aici identificată cu o entitate biologică, rasa, care produce caracterul național în toată splendoarea sa, atât timp cât este pur. Diluarea rasei prin amestecarea cu elemente străine corupe caracterul
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
guvernării internaționale care i-a purtat numele. Principiile sale au fost invocate din când în când de către țar, afirmate verbal și respinse prin acțiuni de alte puteri. Castlereagh, ministru de Externe al Marii Britanii în momentul încheierii Tratatului, l-a numit misticism sublim și „o probă de nonsens”, iar cancelarul austriac Metternich a făcut glume vulgare la adresa lui. Cu toate acestea, Tratatul a servit ca justificare morală pentru principiile de justiție pe care le propuneau primii trei semnatari și pentru politicile prin care
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să fie Rusia. În acest punct, Marea Britanie și Rusia se despărțeau. Marea Britanie nu se luptase, pentru aproape un sfert de secol, cu imperiul lui Napoleon, hrănit de dinamismul Revoluției Franceze, pentru a-l schimba acum cu Imperiul Rus, inspirat de misticismul religios al frăției universale și al guvernării absolute. În măsura în care răspândirea naționalismului și a liberalismului dădea Noii Sfinte Alianțe o ocazie să-și pună la încercare principiile intervenției generale, Marea Britanie se ținea departe de aceasta și se opunea politicilor ei. Când
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
secretar de stat (1817-1825), a fost unul dintre autorii doctrinei Monroe. Aleksandru I - Țar al Rusiei (1801-1825). Eșecul invaziei lui Napoleon l-a făcut pe Aleksandru unul dintre cei mai puternici conducători din Europa. Inspirat de o combinație stranie între misticism și reacțiune, a fost unul dintre principalii organizatori ai Sfintei Alianțe. Alexandru cel Mare - Rege al Macedoniei, 336-323 î.Hr. După cucerirea militară a Traciei, Iliriei și Egiptului și invadarea Persiei și a nordului Indiei, Alexandru a devenit practic stăpân peste
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
O altă strategie, opusă acesteia, este revolta. Contestarea se poate referi aici la ansamblul valorilor dominante și poate favoriza „escaladarea extremelor”. Mai pot fi valorizate și practicile de refuzare a implicării sau de evadare, de exemplu În vis sau În misticism: retragerea este În acest caz voluntară. Ultima soluție, specifică minorităților active, este inovarea, care se poate traduce prin adaptări, reforme sau transformări mai profunde. Să mai adăugăm și faptul că societatea Întreține raporturi complexe cu devianța. Deși represiunea și pedepsele
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
cu condiția să nu Îmbrace nici o formă” (Leroux, 1840, p. 171). În sfârșit, În caritate nu este totuși vorba mai curând despre milă decât despre dragoste? Ca și Leroux, Bouglé subliniază faptul că creștinismul Îi propune credinciosului un fel de misticism individualist care nu Îi permite să iubească umanitatea decât „ca o consecință indirectă” și că, departe de a implica o dependență reciprocă a oamenilor, nu admite decât un eu și pe Dumnezeu. Sufletul creștin nu este așadar pregătit cu adevărat
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
istoriei sau istoriosofie și preferința noastră pentru teologia istoriei n-ar trebui să existe decât o problemă de formă, semantică, care nu afectează fondul obiectului nostru de studiu. Preeminența metafizicii față de teologie la Berdiaev se explică prin interesul său pentru misticismul german (Meister Eckhart), influența existențialismului specific epocii și, nu în ultimul rând, prin trecutul său contestatar în raport cu Biserica Ortodoxă Rusă, care-l acuzase de blasfemie după un articol critic la adresa Sfântului Sinod din 1913. Între a filozofa și a teologhisi
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
poezii. A știut să planteze în jurul lui binele și frumosul, să aline durerile și să redea oamenilor dorul de viață. A operat cu pricepere și devotament nu numai trupul, dar și sufletul semenilor săi suferinzi cu o genialitate dusă până la misticism. A avut o disponibilitatelor sufletească dublată de o forță fizică și o rezistență zilnică impresionantă. Acest mare om și chirurg s-a dăruit bolnavilor operați până la sacrificiul personal pe care l-a considerat ceva normal și de la sine înțeles, fără
Chirurgia modernă a sindroamelor posttuberculoase. Tuberculoză și homeopatie by Alexandru-Mihail Boțianu, Petre Vlah-Horea Boțianu, Oana-Raluca Lucaciu () [Corola-publishinghouse/Science/91974_a_92469]
-
piața Campo dei Fiori din Roma Al doilea exemplu este Giordano Bruno. Ptolomeu, în cartea sa "Geografia", elaborase, pe baza observațiilor astronomice, sistemul cosmologic în care pământul este centrul universului, sub controlul absolut al lui Dumnezeu 3. Teoria, adoptată de misticismul religios, e una dominantă (de la începutul secolului al II-lea până în secolul al XVI-lea). Astronomul polonez Nikolaj Kopernic ajunge la concluzia că pământul este o simplă planetă, ca alte câteva miliarde, și nu este centrul universului. Din cauza ignoranței, puterea
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
observă, pe bună dreptate, că magicianul și misticul sînt tipuri permanente care se opun unul altuia. Intre magie, care folosește limba ca un instrument, căutînd ca prin ea să supună cît mai multe lucruri, și chiar și pe Dumnezeu, și misticism, care depreciază, nimicește si respinge orice forme, există un permanent conflict." 47. H. Pongs, Das Bilă, vol. I, p. 296. 48. Emily DickinsQn, Collected Poems, Boston, 1937, pp. 161 ; cf. de asemenea p. 38 (7 laughed a wooden laugh) și
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
cu fermitate, practicile empirice, mistice și vrăjitorești, care pot fi extrem de dăunătoare În elaborarea unui diagnostic corect și a unui tratament benefic. Realitatea practicii terapeutice demonstrează Însă că utilizarea plantelor medicinale, cu o experiență multimilenară, nu a avut nimic cu misticismul și vrăjitoria și a fost rodul creației tuturor popoarelor de pe meridianele globului, fiecare aducându-și contribuția În funcție de bogăția covorului vegetal din zonă. În ultimele două secole, medicina naturistă a beneficiat de numeroase studii aprofundate de biochimie asupra complexului de principii
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
data de 12 septembrie 1940, pe baza datelor informative primite. În primul rând, specificul Gărzii de Fier era considerat „de ordin masonic, fiind inspirat din masoneria franceză”, din perioada când Corneliu Z. Codreanu urmase studii în Franța, la Grenoble. Pe lângă misticismul ritualului masonic, legionarii au atașat, de-a lungul timpului, acțiuni „izvorâte din terorismul politic al Balcanilor”, după cum menționa, extrem de pertinent, raportul lui Gebauer. În al doilea rând, trimisul Reichului a constatat că în mișcarea legionară „s-au insinuat elemente care
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]