918 matches
-
urmă de îndoială, oferind bărbatului iluzia confortabilă a certitudinilor apriorice și a unei cunoașteri mai pure, ce se poate dispensa de "experiență". Se pare că, pentru a iubi cu adevărat, amantul trebuie să fie convins mai întâi de ignominia feminină. Mistificarea se produce ulterior. Așa se explică de ce, deprins fiind să "citească" gândurile partenerei după un cod care-i dictează acesteia, ca o fatalitate, comportamentul versatil, eroul lovinescian trăiește cu voluptate vădit masochistă suferința de a se ști înșelat, într-o
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și ne urmărești? Ai văzut tu vreodată pe vreunul dintre noi că scrie articole antibolșevice, aluzii de vreun fel, reportaj, cum ai scris tu fără să te fi dus pe front, din burtă și în așa hal de minciună și mistificare? Ce suntem noi după tine? Legionari "adevărați" dintre cei care au mai rămas și pe care Mareșalul îi ocrotește, sau redactori la Porunca vremii sau la Sfarmă piatră? - Miroane, nu m-am gândit, se bâlbâi Tib. Nu știa ce să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
emoției care o stăpânea. Le cita, fără să-și dea seama, din cărțile despre Cosimo. O cale, poate, către înțelegerea pictorului și spre sufletul celei pentru care devenise, peste cinci veacuri, o adevărată obsesie ? Exprimând-o și falsificând-o deopotrivă. Mistificare și manie și adevăr și fugă de adevăr. Studenta se adâncea în cercul cafelei. O asculta pe Sia și îi vedea pe toți, pe toți. „Vulcan, zeul focului, fusese hrănit în tinerețe de maimuțe.“ Povestirea lui Boccaccio despre transformarea „statuarului
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Karl Popper, Norberto Bobbio și Raymond Boudon. F. Bastiat: «Ne este greu să înțelegem la ce se referă cuvântul „Stat”. Suntem înclinați să credem că în această personificare constantă a Statului există cea mai ciudată și cea mai umilitoare dintre mistificări». M. Weber: Dacă până la urmă am devenit sociolog [...] este mai ales pentru ca să pun capăt acestor exerciții bazate pe concepte colective, a căror orizont este mereu în așteptare. Cu alte cuvinte, sociologia nu poate porni decât de la acțiuni ale unui singur
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
ce este la picioarele lui, toți cercetează întinderile cerului"34. Totuși, în Antiquitates rerum humanarum et divinarum (Antichități umane și divine) Marcus Terentius Varro arată că "sacrul are o implicație profundă în ființarea universului" iar "religia romană nu este o mistificare, ci un sistem de simboluri care transfigurau secretele universului, iar rolul ei în viața civică este unul fundamental"35. Haruspiciile romane, auguratul, dar și alte practici divinatorii, ca expresie a unei relații directe cu divinitatea, contribuie la îmbogățirea și nuanțarea
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
POSIBILĂ COMUNICAREA inițială dintre Creator și ființa creată, pentru transmiterea-receptarea unor complementare obligații? Această interogație nu trebuie cîtuși de puțin neglijată, avînd în vedere că adesea însăși natura mijlocului de comunicare favorizează cu sau fără voia celor direct implicația apariția mistificării, a greșelii, a înșelăciunii și (auto)minciunii. Să reamintim, în acest context, că omul a fost înzestrat chiar din momentul creației sale cu două posibilități de comunicare: a) una implicită, intrinsecă, genetică, naturală, vizînd o anumită comuniune morfo-structurală (ontologică) instituită
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cu claritate că divinitatea l-a înzestrat pe om cu competența limbajului, "conversația purtată în Dumnezeu și primul om justifică deducția că exprimarea vocală a gîndurilor a fost de la început o capacitate adamică" [Henry,1996:491]. Odată cu această competență, germenii mistificării par a fi implantați deja în om, potrivit menționatei opinii că limbajul a fost inventat pentru ca omul să-și poată oculta gîndurile, ca să nu spunem in extremis pentru a (se) putea minți. Dacă o atare funcție a limbajului nu este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că el ignora total ceea ce urma să îl aștepte. Nici măcar teama de a muri nu-i putea spune mare lucru, de vreme ce nu avea încă conștiința morții reale, și, cu atît mai puțin, pe aceea a morții simbolice. Germenii unei prime "mistificări a cuvîntului", prin utilizarea lui simbolic-conotativă, se regăsesc acum în utilizarea amenințării cu "moartea". Desigur că, pentru a fi fost cu adevărat explicit, Dumnezeu ar fi trebuit să utilizeze expresii denotative precum: dacă vei greși, vei fi alungat din rai
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
voinței definește semnul actului conștient. Altfel spus, nu (ne) mințim decît atunci cînd vrem cu adevărat să o facem. Restul pare a nu fi cu adevărat minciună, ci inconștiență. Dar, o "minciună inconștientă" este totuși minciună, întrucît conține o anume mistificare a adevărului. Deci? Aici se ascunde viciul esențial al libertății: posibilitatea de "a alege inconștient" sau parțial conștient o soluție opusă adevărului și eficienței lui. Funcționează, parcă, și la nivel edenic două dintre variantele celebrelor legi psihosociologice ale zilelelor noastre
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acreditează legea lui homo homini lupus (Hobbes). • Perspectiva cosmologică consemnează o alterare a raporturilor dintre om și lume, o extragere a ființei din "sînul firii" în favoarea cercetării ei din afară, în scopul de a stăpîni și poseda deplin natura, prin mistificarea chipul ei. Căci, imaginea biblică a "pămîntului netocmit și gol" [Facerea, 1:2] se regăsește la nivelul tot mai multor fețe ale unui Pămînt posedat de "minciuna tehnologiei"; minciună pentru că, ceea ce azi pare a fi benefic, poate determina mîine, prin
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
puterii le stimulează prin inventarea unor fictive motive de vină. • Știința sacră se străduiește să creeze o aură de sacralitate în jurul principalelor dogme ale ideologiei totalitare, considerată drept unica în măsură să asigure afirmarea "personalității multilateral dezvoltate". Această imagine presupune mistificarea dogmelor (într-o manieră similară cu cea religioasă) cu ajutorul unei false "peceți de științificitate". Dizidența este considerată o erezie, "crima de a gîndi adevărul" fiind supusă oprobiului public în multiple moduri. • Remodelarea limbajului presupune reducerea problemelor existenței umane la un
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
a constituit omul de-a lungul timpului cu privire la lume și relația lui cu lumea. Astfel, vom putea deosebi: mitizarea, ca formă distorsiona(n)tă a discursului mitic, vrăjirea ca expresie a discursului magic sau ocultarea ca formă a discursului ocult, mistificarea sau dogmatizarea ca modalitate de a ascunde realități ale discursului mistico-religios, falsificarea ca temei al discursului filosofic, dezinformarea sau ideologizarea ca mijloc de pervertire a demersului politico-ideologic, ero(n)area specifică demersului științific, imaginarea/inventarea ca acțiune specifică demersului creator
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
omului" însuși. Căci, și în acest context se poate spune că ontogeneza repetă filogeneza, respectiv că cei mici învață să mintă (în timp) tot așa cum au învățat protopărinții și mai apoi părinții lor. Potrivit modului în care omul se raportează mistificărilor (minciunilor) mai mari sau mai mici ale istoriei, putem regăsi cele trei orizonturi temporale asociate de Lucian Blaga [1969:52] cu destinul comunităților etnice: timpul cascadă, în care colectivitatea este orientată către minciunile (păcatele) înaintașilor (ale protopărinților, conform scenariului biblic
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
poștală, E-Mail sau fax, un mesaj nonverbal (vizual) pe calea transmisiei televizate etc.; atare medieri favorizează pervertiri tehnice de care emitentul nu este responsabil, dar pe care destinatarul le receptează ca atare, fără ca uneori să-și poată da seama de mistificarea intervenită prin actul transmiterii însuși; ne confruntăm, în această împrejurare, cu situația mistificatoare în care un (ne)adevăr formulat într-un cod anume și transmis pe un canal malformator devine un neadevăr adesea mai mare decît cel transmis de emitentul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
McCarthy în privința textelor scriitoarei Lillian Hellman: "Am spus odată într-un interviu că fiecare cuvînt pe care îl scrie este o minciună, incluzînd prepozițiile și articolele". Black nu se poate hotărî dacă această afirmație este sau nu un exemplu de mistificare. Numai opunîndu-l minciunilor și falsităților putem construi conceptul de adevăr. După cum au consemnat Barwise și Perry (1983:18): Dacă oamenii ar spune numai ce știu că este valabil n-am mai fi în stare să recunoaștem adevărul drept o caracteristică
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
că științele naturale au un caracter mai precis. Exactitatea și precizia sînt obținute de obicei prin cuantificare, iar acei sociologi care încearcă să concureze cu științele naturale introduc procedeul cuantificării în cercetarea lor. Însă cuantificarea conduce mult prea ușor la mistificare, mai ales cînd descoperirile științifice sînt prezentate unui public neavizat. Teoria cu privire la "minciunile sfruntate și statistici", menționată în capitolul 1, ilustrează perfect această capacitate de a îmbrobodi publicul cu informații cuantificate și înșelătoare. Totuși, nu toate persoanele neavizate se lasă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
luat una din părțile lui și a strîns carnea la loc. Și partea pe care o luase din om, El Yahweh a prefăcut-o în femeie și a adus-o către om" [cf. Kernbach, 1989:13]. Două forme esențiale de mistificare (minciună) se manifestă în acest context: preluarea mesajului biblic (și a oricărui tip de mesaj istoric, în ultimă instanță) este pervertită de traducerea textului original într-o altă limbă (acreditînd anonima, dar bine cunoscuta expresie italiană: "Traduttore, traditore"), pe de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în limbă scrisă. Iată de ce, orice altă încercare (hermeneutică sau/și semiotică) venită din afara limbii ebraice și a pregătirii teologice, precum în cazul propriei noastre exegeze, nu poate fi ferită de o inerentă doză de subiectivism, de "eroare" sau de "mistificare", chiar dacă pentru a-și justifica aserțiunile face apel la textele sacre ale "dogmaticii". Abordarea sacrului scenariu biblic cu mijloacele cercetării profane (analitice, raționale) ar putea fi considerată de mulți drept o "erezie", întrucît amestecă mai mult sau mai puțin conștient
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
convinge asupra adevărului propriei teze. În final, după un matematic q.e.d., tonul devine ofensiv, fără excese patetice, iar autorul se plasează explicit într-o dimensiune etic-pozitivă a "tuturor oamenilor de bine", pe a căror complicitate mizează în deconspirarea mistificării politico-sociale adverse. Textul lui Arghezi, o piesă semnificativă, dintr-o suită polemică devenită notorie între cele două războaie mondiale, este nu un pamflet, în sensul atribuit de însuși autorul Cuvintelor potrivite genului, ci un text de polemică explicită, căruia nu
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
pământ să caute aur și alte drăcii". Dimensiunea aluziv-ideologică e evidentă, însă, fiind "turnată" în forma alegoriei satirice, ea trădează, mai degrabă, intenția estetică, de transgresare ludică a realului, decât cea etic-punitivă. Totuși, formula ambiguizantă se comportă paradoxal: deconspiră, prin mistificare. Realitatea subiectivizată: inepția și ineficiența adversarilor politici, este sugerată prin înlănțuirea faptelor fictive în povestea neverosimilă a nebunului care a provocat un dezastru acvatic. Finalul tragic-comic al basmului iprovizat sfidează ordinea arhetipală a basmului clasic, stârnind râsul: " Toată împărăția fusese
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
care, prin Sămănătorul (1901), Neamul românesc (1906) și, apoi, prin Cuget clar (Noul Sămănător 1936), devenise exponentul naționalismului de factură tradiționalistă, în plan ideologic, și al sămănătorismului, în cel literar-artistic. Orientarea sa radicală către universul rural, precum și pledoaria ferventă pentru mistificarea edulcorată a acestuia îl plasează în zona ideologizată a unei criticii literare care confunda esteticul cu etnicul și eticul. Desigur, realitatea se prezintă mult mai nuanțat, însă ceea ce ne interesează pe noi, aici, este perspectiva contextuală care duce la instaurarea
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în insultă trivială. Faptul că adversarul a atașat textului său o fotografie "de june", și nu una recentă, "ca dansatoarele la pensie, solicitate să acorde un autograf pentru o pastă de dinți", i se pare polemistului amendabil prin tentativa de mistificare a realității. Intenția vexatorie e deturnată însă de aluzia anecdotică: "Să nu zică evreii că ar fi un om eventual urât și să poată spune Rașela: Așa un bărbat am visat"". Aici, uzul exclusiv al asteismului și diasirmului întreține o
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
capcană. Fiindcă e lipsit de cauză. În fața acestor imagini în direct și în timp real, trec spontan de partea cealaltă a ecranului, în realul înregistrat. Atunci imaginea se anulează ca imagine fabricată, prezența pseudonaturală se neagă ca reprezentare. Aici stă mistificarea: arbitrariul se prezintă ca necesar, artificiul ca natură. Căci există o subiectivitate în spatele obiectivului, o întreagă muncă de prezentare și selecție în spatele imaginii reținute dintre alte mii posibile și arătate în locul lor, un joc complicat de fantezii, de interese și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Înțelegerea marxistă a conceptului de ideologie are două dimensiuni, una care presupune o analiză teoretică, aceasta fiind întregită de o perspectivă empirică. Din punct de vedere teoretic, ideologia este pusă în relație directă cu noțiuni corelative, precum cele de alienare, mistificare și reificare: "Ideologia este parte a acelui proces general de alienare, prin care produsele activității umane își asumă propria viață și ajung să-i conducă pe oamenii care le-au produs. Pentru Marx, insistența asupra autonomiei statului, în teoria politică
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
proces general de alienare, prin care produsele activității umane își asumă propria viață și ajung să-i conducă pe oamenii care le-au produs. Pentru Marx, insistența asupra autonomiei statului, în teoria politică burgheză germană, a fost un caz de mistificare. Mistificarea deci apare atunci când entități imaginare obturează realitatea relațiilor specifice activității umane; iar aceasta își are rădăcinile în reificare. Ideea reificării este o generalizare care își găsește aplicarea concretă în noțiunea mai familiară de fetișism al mărfurilor. Lumea lucrurilor produse
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]