2,085 matches
-
totuși diferite. Căci acum le aud altfel. Ți-l poți imagina pe Oedip tânăr, bântuit de melancolii? Tânăr, trebuie să fie rege... Când eram copil, am stat la pândă, cu alți copii, urmărind cum fura un urs tânăr pui de mistreț. În clipa când auzea grohăitul scroafei, se cățăra pe trunchiul unui copac înclinat, din apropiere, prinzîndu-se cu ghearele de bureții crescuți din scoarță. Cineva a avut ideea, într-o zi, să taie bureții, pe trei sferturi dedesubt. După aceea, ne-
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
picătură de vin, și mare poftă mi-era. În schimb, la masă erau aduse doar niște mici amfore cu soiul acela de urină spumoasă pe care longobarzii o numesc bere. Servitorii au adus tăvi de lemn cu bucăți mari de mistreț fript la proțap, picurând de grăsime, și buchețele de cicoare sălbatică. Faroald lua fiecare tavă, tăia în bucăți mai mici carnea și o împingea spre comeseni. Aceștia, trăgându-și cuțitele de la brâu, luau câte-o bucată și o tăiau, fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
înoți în apa adâncă a râurilor. Am coborât până ce-am ajuns într-o încăpere mare cu tavanul de cărămidă aparentă. Printr-o fereastră spartă intra lumina filtrată de muri. Podeaua toată în mozaic reprezenta o scenă cu o vânătoare de mistreți. M-am uitat mai atent, și am descoperit, îndepărtând praful cu piciorul, un înscris doar în parte citeț: ob innocentiam et labori. L-am întrebat pe Rotari: - Știi ce scrie aici? El a dat din cap. - Eu nu știu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Nu, când o să mă-ntorc la Brescia, o să i le dăruiesc bunicului. Ne-am tot învârtit pe-acolo până când soarele, trecut de amiază, a început să scadă. Mi-a arătat cuiburi și vizuini, izvoarele unde se adunau cerbi, căpriori și mistreți să se adape, copacii cu zgârieturile urșilor. Când a trebuit să ne-ntoarcem, ne-am spălat la izvorul de sub stejar. Tot aici am făcut schimbul de jurăminte la cererea neașteptată a lui Rotari. Cea mai importantă făgăduință pe care doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
scoarță de contrabandiștii care aveau nevoie de o cale iute de scăpare. A fost nevoie să ne ascundem doar de două ori, ca să evităm întâlnirea cu o ursoaică cu doi pui, care adulmeca nervoasă văzduhul înspre noi, și din pricina unui mistreț masiv, dar probabil speriat și gata-gata să ne fugărească. Iată-ne în sfârșit la apa cea mare a Padului. Apăruse dintr-o neașteptată curmare a codrului. Curgea domol, și lățimea lui era impresionantă. Bovo ne-a dus până la o colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
început s-o cercetez mai des, descoperindu-i și eleganța gesturilor, felul de a vorbi calm și cu blândețe, inteligența privirii, gingășia cu care se așeza. Peste câteva zile m-am îmbolnăvit. Luat pe sus de Gundo ca să vânăm un mistreț care noapte de noapte se căznea să-i dărâme poarta casei, am căzut de pe cal pe când treceam peste un iaz înghețat, gheața s-a rupt și apa mi-a pătruns până la piele. Nasul și pieptul mi s-au înfundat, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de mânie, nu s-a lăsat: - Unde e scaunul? Dușmanul său nu s-a tulburat deloc. - Acolo unde tu n-o să poți niciodată să-l profanezi, ca să-i furi fildeșul. Fortunato a început să gâfâie și să sufle ca un mistreț ațâțat, exclamând: - Jos din pat, servitor al papei și al împăratului! Îngenunchează în fața patriarhului tău, ca să nu te trag cu mâna mea din așternuturi! M-am pus între cei doi, încercând să-l potolesc pe Fortunato. - Părinte, este un om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
În plus, Îl avertiză casiera. — OK, spuse Antonio. Îmi voi aminti. Urcară dealul Încet. De-a lungul străzii simbolurile companiilor aeriene desenau jocuri de lumini colorate. Air Algerie. Air Gabon. — Gabonul e În Africa, unde este Simba, babuinul șaman Rafiki, mistrețul Pumba și hienele cele rele, spuse Kevin. — Vrei să mergi În Africa să vezi leii și elefanții? Întrebă Antonio. — Când? veni răspunsul lui Kevin. Colegii lui de clasă fuseseră deja În Namibia, În America sau În Seychelles. Poveștile lor Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
nu văzuseră. — Merg să fac baie, spuse Valentina. Ridicându-se, Își Împinse papucii transpirați sub canapea. Dacă vrei, poți să vii. Kevin ezită. Nu voia să-l părăsească pe Simba, care acum fugea În pădure și se Întâlnea cu simpaticul mistreț care Îl Învăța filozofia de viață, Hacuna Matata - care Înseamnă „Fără griji”. Însă i-ar fi plăcut să facă baie În cada aceea mare din Carlo Alberto. Cada bunicii Olimpia era pătrată, și nici măcar el nu reușea să se Întindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Stăteam ca niște pietre și așteptam să se întâmple ceva. Un răget puternic s-a auzit dintr-odată dinspre pâlcul de copaci. Am înghețat de groază și am fi strigat, dar nici un sunet nu ne-a ieșit din gură. Un mistreț negru, uriaș alerga înspre noi. Am încercat din nou să țipăm, dar n-am putut. Nu se auzea decât zgomotul copitelor lui în iarbă, iar el alerga cu viteza unei gazele. Credeam că ne sosise ceasul, mi s-au umplut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe malul celălalalt. Iosif a alunecat pe prima piatră și s-a tăiat la picior. De data asta vocea i s-a auzit și a țipat de durere. Sunetul pe care l-a scos Iosif parcă l-a oprit pe mistreț din goana lui și animalul a căzut, ca lovit de o săgeată. Iosif și-a tras piciorul rănit și a mers șchiopătând până pe malul celălalt. Acolo ne-am oprit și ne-am luat în brațe, tremurând. În jurul nostru se auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nostru se auzea apa clipocind, frunzele fremătând și inimile noastre care băteau să ne spargă piepturile. - Ce era cu locul ăla? a zis fratele meu, iar eu n-am putut decât să dau din cap. Ne-am uitat înapoi spre mistreț și înspre luminișul înconjurat de cercul copacilor, dar animalul se evaporase și scena era de-acum una obișnuită, ba chiar idilică: o pasăre zbura la orizont, iar copacii murmurau în briza râului. M-a trecut un fior, iar Iosif m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au făcut, erau și destul de tocite și nici ce anume reprezintă nu se vedea prea bine, parcă am recunoscut în ele niște case și animale și o mulțime de siluete umane, unele țineau arcuri în mână, altele vânau cu lancea mistreți și urși de pe un car tras de cai, mai era acolo și un uriaș, culcat la pământ, dar nu-mi dădeam seama dacă era femeie sau bărbat, pentru că din figură îi rămăseseră doar ochii, restul fusese spălat de zăpezi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
complet, o scurtă descriere sintetică: cei care trăiesc astfel au parte de natură și aer curat, cultivă câteva parcele de pământ (al căror număr e stabilit cu precizie de un sistem de moștenire strict), din când În când Împușcă un mistreț; regulează În stânga și-n dreapta, și În special nevasta, care naște copii; Își cresc copiii ca să le ia locul În același ecosistem, se procopsesc cu o boală, și gata. Destinul particular al lui Martin Ceccaldi e În realitate absolut simptomatic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
au apărut ei. Erau În spatele meu, la o aruncătură de băț. Țineau În mână sulițele lor grele, cu cap de piatră prost cioplită, nu ca ale noastre, subțiri și Îndelung ascuțite. Știam și ce-și spuneau: - Îl străpungem. Ca pe mistreț! Dar alții: - Nu. În plase cu el. Ca pe pește. La Vindecător cu el. Am râs În sinea mea și le-am rostit, În felul acela care-i făcea pe toți să se uite la cer, speriați: - El e Krog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
habar n-aveau să zică vorba asta. Nu-i Învățase nimeni cuvinte prea multe, iar ceea ce pusese Moru la cale Îmi era tot mai limpede de acum. - Tu, am Întins mâna spre șeful lor, tu ai spus că sunt un mistreț bun de străpuns. Iar tu, l-am arătat pe cel mai În vârstă, tu ai zis să mă duceți la Vindecător de parcă aș fi cine știe ce pește. Eh, Krog merge singur la Vindecătorul vostru! Așa am Încheiat. Rostind În minte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
auzeau zgomote potolite de peste tot, de parcă neamul lor n-ar fi cunoscut niciodată necazul, furtuna, sau fuga de vrăjmași. Păsări de toate felurile se opreau fără frică printre casele lor, ciugulind fără ca nimeni să Încerce să le prindă. Până și mistreții mergeau În voie - Îi auzeam cum grohăiau liniștiți prin pădurea apropiată și nici un vânător nu se repezea să le ia urma. Îți venea să crezi că toate lucrurile erau la locul lor. Atunci, de ce erau Încruntați tot timpul? Hm. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pornirăm, cu ea În frunte. Ne cățărarăm precum caprele pe un morman de stânci uriașe, prăvălite unele peste altele. Ajunserăm Într-o viroagă adâncă, străjuită de un fel de copaci subțiri și Înalți, după care dădurăm Într-o potecă de mistreți ce șerpuia prin pădure, urcând spre munții pe care Îi văzusem din peștera unde mă ținuseră legat. 12. Apa Îl dusese pe Enkim până În apropierea satului Runei. Odată ajuns lângă casele femeilor, Enkim căutase frunze de pătlagină și Își legase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
care dădusem peste acea potecă, am văzut două stânci groase cam cât un trunchi de copac bătrân - erau Înalte cât trei-patru staturi de om și străjuiau poteca de-o parte și de alta. Pe una dintre ele era scrijelit un mistreț care rânea pământul, iar pe cealaltă, un taur În fugă. Am rămas cu gura căscată când am văzut că pe piatra cu taurul era scrijelit și un om - stătea În mâini pe taur, cu pășitorii În sus și cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
taurul era scrijelit și un om - stătea În mâini pe taur, cu pășitorii În sus și cu capul Întors Într-o parte. - Parcă dansează, spuse Runa. M-am apropiat de scrijelituri și nu mică mi-a fost mirarea când, alături de mistreț, de taur și de om, am zărit și alte zgârieturi pe care fusesem cât pe ce să le cred făcute de vânt sau de ploaie. Numai că acestea din urmă erau atât de... perfecte, după cum se va spune odată, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o fi mare mândrie să prinzi un mamut În groapă, dar așa barem, avem cu toții ce pune În gură. - Și cine ți-a spus ție că trebuie să aibă toți ce să pună În gură? Ăia care doboară mamutul sau mistrețul, ăia care pun pe fugă dușmanul, ăia erau cei ce trăiau În satul nostru până să Înceapă nebunia asta, Tată din Cer! Acum, ne-au năpădit toți flecarii, toți slăbănogii care ar lua-o la sănătoasa dacă s-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
de pământ În fața casei, ca să nu ți-o ia apele. Omoar-o și pe Kuni, că ea ți-a scăpat nepotul de friguri. Ba omoară-l și pe Minos că uite, stă acum de vorbă În loc să bată coclaurii după mamuți și mistreți! - Ba, despre mine, nu vorbi așa, măi Philo, că fiu-meu e dus la vânătoare de patru zile Încheiate, și cine altul l-a Învățat să vâneze dacă nu eu? - Păi, atunci, se sumeți Scept, de ce nu-mi iei partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Cu ce te crezi deasupra lui Scept, dacă Îl alungi din sat? - Cu ce să fie Philo deasupra mea? izbucni Scept, făcând bale la gură. Cu ce? Cu teama și cu lenea doar... Că uitați-vă și la porcii ăia mistreți pe care Îi ținem În țarcuri... Erau animale falnice, care puneau pe fugă un vânător netrebnic, iar acum? Nu mai sunt În stare nici să se ridice de jos, de cât seu au pe ele! Se târăsc prin țarcuri cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
o gură din aia Încăpea ușor oricare dintre noi. Apoi, Într-o zi, pe când ne opriserăm pe malul unei ape care curge, dădurăm de un animal care fusese cât pe ce să-l sfârșească pe Enkim. Tocmai Înfulecasem măruntaiele unui mistreț Împreună cu Enkim și cu Logon. Runa se chinuia să-l adoarmă pe Unu sub un umbrar de frunze dar, cu pruncul ăsta nu te mai puteai Înțelege de când Începuse să umble În patru labe: ca de obicei, nu voia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
blond spătos, cu capul Învelit În plete și barbă. Era din neamurile de pădurari de la Miazănoapte - răsucea o bâtă uriașă și, rostogolindu-și ochii cu furie, dădu să-mi zboare capul de pe umeri. M-am aplecat, ca atunci când se repede mistrețul furios peste tine și i-am repezit sulița micuță a lui Kikil În vintre, acolo unde se unește coapsa cu burta. Blondul horcăi, dar era atât de voinic, Încât se dădu Înapoi, cu bâta ridicată deasupra capului. Un șuvoi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]