5,217 matches
-
aceea Wagner prefera, în locul platei Musikdrama, termenul de Theaterfest, un oficiu teatral menit a-l transpune pe spectator în starea de inițiere într-un mister religios. „Operele“ lui Wagner sunt de fapt eleusii de ordin german, adică misterii de inspirație mitică transpuse în cadru scenic. Acestui oficiu scenic i se poate spune „operă“ numai în măsura în care respectăm etimologia lui „opera“ (ca sinonim pentru opus, cu sensul de „act“, adică de dramă în cursul căreia spectatorul e martorul declanșării unor latențe de origine
Ventrilocul lui Dumnezeu by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3650_a_4975]
-
apologia pe care Eliade o aduce miturilor în epoca de azi. Pentru Eliade, spiritul are drept substanță intimă simbolurile și miturile. Nutrimentele gîndirii sînt miturile. Ceea ce e totuna cu a spune că nu gîndim silogistic, prin concepte și raționamente, ci mitic, prin povești cu sens universal, pe care le-am moștenit illo tempore. Din acest motiv, nu ideile ne definesc gîndirea, ci imaginile de ordin simbolic, care descind pînă la noi dintr-o zestre de origine anistorică. Această zestre poate fi
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
și pot fi chiar mutilate de aberații exegetice, dar filonul le supraviețuiește spre a se transmite în lanțul generațiilor. O astfel de gîndire simbolică precedă limbajul și chiar prefigurează formele discursului. Nu vorbim cum vrem, ci cum ne dictează tiparele mitice pe care le purtăm în noi. Omul nu vorbește logic, ci se exprimă mitic, cum nu vorbește nici lexical, ci se exprimă în structuri alegorice de care nu este decît rareori conștient. Logica și lexicul sînt doar podoabele de suprafață
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
se transmite în lanțul generațiilor. O astfel de gîndire simbolică precedă limbajul și chiar prefigurează formele discursului. Nu vorbim cum vrem, ci cum ne dictează tiparele mitice pe care le purtăm în noi. Omul nu vorbește logic, ci se exprimă mitic, cum nu vorbește nici lexical, ci se exprimă în structuri alegorice de care nu este decît rareori conștient. Logica și lexicul sînt doar podoabele de suprafață ale filonului mitic. Ele vin și trec, filonul rămîne. În plus, simbolurile nu sînt
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
le purtăm în noi. Omul nu vorbește logic, ci se exprimă mitic, cum nu vorbește nici lexical, ci se exprimă în structuri alegorice de care nu este decît rareori conștient. Logica și lexicul sînt doar podoabele de suprafață ale filonului mitic. Ele vin și trec, filonul rămîne. În plus, simbolurile nu sînt creații arbitrare, căci sînt independente de felul cum curge istoria. Nici un artist nu le poate înrîuri, ștafeta lor fiind trecută de la o epocă la alta împotriva voinței artistice. Mai
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
a scăpa de condiționarea epocii în care s-a născut. Gîndirea suferă astfel o emancipare care îl scutește de prejudecățile semenilor. De aceea, frecventarea miturilor nu e evaziune pornită dintr-un sentiment al inadaptării, ci înnoire pe baza unor fermenți mitici. În fine, a pretinde unui simbol să se supună unei singure interpretări e semn de amatorism. Orice lămurire univocă e aberantă, un simbol fiind cu atît mai fecund cu cît primește o suită mai largă de interpretări. Cauza stă în
Scara și cochilia by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3112_a_4437]
-
rând, cele trei volume, astfel alcătuite, dezvăluie și trăsăturile care diferențiază echinoxismul poetic - pornind de la elemente comune, cum ar fi blagianismul sau baladescul - de lirica promovată de reprezentanții Cercului Literar de la Sibiu. Acest baladesc echinoxist este de factură orfică, cultivând miticul și transcendența, iar nu livresc și intelectual, ca la Radu Stanca sau Doinaș. Nu aventura limbajului i-a preocupat pe poeții de la Echinox, ci recuperarea în neo-modernitate a singurei modalități poetice (și intelectuale) din perioada interbelică încă nereprezentată în poezia
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
și intelectuale) din perioada interbelică încă nereprezentată în poezia generației șaizeci, și anume experiența blagiană. Astfel încât, dacă, prin dislocarea modalităților șaizeciste, echinoxismul poate fi considerat un precursor al postmodernismului, prin preferința acordată stilului înalt, prin continuitatea unei poezii de cunoaștere (mitică sau de-a dreptul religioasă, în sensul înalt al termenului), el rămâne ancorat în cadrele neo-modernității. O demonstrează și experimentele lui Horia Bădescu, din volume ca Starea bizantină sau Ronsete. Nici unul dintre ele, nici măcar poezia erotică și bahică, nu coboară
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
Memoria ființei. Poezia și sacrul (2008), optzecistul Al. Cistelecan taxa, de altfel, acest limbaj echinoxist drept „entuziast-emfatic”: o apreciere care trădează, zic eu, nu neaderența criticului la text, ci diferența dintre generații... De asemenea, aș remarca - pe lângă substanța „filosofică” (adică mitică, preocupată de sacru și de transcendență) a poeziei lui Horia Bădescu - și o altă trăsătură a ei care o individualizează, în interiorul echinoxismului, ca și în afara lui: importanța pe care o au meșteșugul și travaliul asupra versului. Culminând în Ronsete (specie
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
dedicate cu râvna ascultărilor cu conținut filantropic, apte să furnizeze modele pentru actuala obște monahală”. Pentru a proba o atare evaluare era nevoie de coborârea în istorie. Aflăm astfel că întemeierea comunității se produce între 1781-1785 prin stareța, cu aura mitică, Olimpiada, ajutată de duhovnicul Iosif, dar există și un „înainte” prin doua așezăminte mai vechi, Boiștea și Topolița, la rândul lor consemnate în documente, prima, în 6 iunie 1446, în timpul Voievodului Ștefan al II-lea, iar a doua, un secol
Însemnări despre erudiția Maicii Iosefina Giosanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3094_a_4419]
-
aprecierea criticii literare, Un veac de singurătate figurează imediat după acesta, în ansamblul literelor de expresie spaniolă. Din multitudinea de teme ce se împletesc în urzeala neasemuită a creației marqueziene, cea mai fascinantă este, poate, aceea referitoare la Macondo, spațiul mitic unde se desfășoară fabuloasa aventură a neamului Buendía, cu miracolele, fanteziile, obsesiile, tragediile, pasiunile, disperările și speranțele sale. Pentru a-i înțelege semnificația, trebuie să ne întoarcem la momentele-cheie care au dus la plăsmuirea romanului: copilăria autorului, în misterioasa casă
Macondo într-un veac de singurătate by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/2950_a_4275]
-
unui suvenir drăgălaș. Moartea unei surori e ca o despărțire melodramatică, altercația dintre băieți e o sfadă cordială, anii de război sunt încercări suportabile. Nimic din vehemența crudă a istoriei nu răzbate în mintea autorului, preocupat mai mult de zugrăvirea mitică a unor anecdote anodine decît de intuirea unor frîngeri umane. Chiar și episoadele bizare, susceptibile de a da naștere unor scene vii, sunt atinse de viciul atenuării. La mijloc e timbrul placid al autorului, solemnitatea lui naivă, care fură realității
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
e natura binevoitoare a unei firi politicoase care își închipuie că rostul unor mărturii e să-și flateze contemporanii. Din acest motiv, cînd evocă oameni, Blaga împarte indulgențe, risipinduse în abstracții plăcute și în senzații amabile. Pe alocuri simți înclinația mitică a povestitorului, Blaga știind să dubleze planul real cu o țesătură de imagini simbolice, de aici voința de a interpreta alegoric cîte un eveniment prozaic din propria biografie. De exemplu, tăcerea copilului din primii patru ani e privită ca o
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
un spirit atît de tăios în analiza „metaforelor plasticizante” și „revelatorii” să fie atît de moale în cercetarea propriei vieți? Răspunsul stă în fatidica unilateralitate a oricărui creator. Blaga are cu precădere o natură teoretică, de aleasă aplecare spre dezvoltarea mitică a unor detalii prozaice, dar o natură căreia îi lipsește flerul vieții. Blaga știe să vadă mitologia din spatele banalităților, dar nu simte apa vitală ce curge în albia acelorași banalități. Tocmai de aceea Hronicul e convențional, idilic și debil. Călinescu
Cronicarul placid by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2875_a_4200]
-
să se scufunde în Dâmbovița. În plus, vor avea vanitatea să afirme că au adus, încă o dată, "domn străin". Acestea fiind spuse, vă informez că voi vota cu domnia voastră. Fiindcă nu sunteți un Mitică. Și eu m-am săturat de Mitici. Cu stimă, Elena Popa, jurnalist SURSA: Criterii.ro
Klaus Iohannis, scrisoare deschisă: Nu sunt genul de femeie pe care să o înfierbântați by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/28776_a_30101]
-
primar agresiv” de tristă memorie. Regretatul coleg și prieten Petru Poantă, plecat de curând dintre noi, a evocat în paginile splendide ale cărții sale de acum un deceniu, Efectul „Echinox”, acest „loc, într-un timp suspendat; un fel de insulă mitică, unde erau posibile evenimente fondatoare și inițiatice. În acest adăpost miraculos s-a născut Echinoxul, ca o epifanie secularizată. Spațiul acesta, devenit, pentru moment, centrul lumii”, un „tărâm, fericit al culturalismului”, definit de un Gabriel Liiceanu ca „idee profană a
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
Mediu și Renaștere, pleacă de la perioda Medici și Pazzi, de la Leonardo și Savonarola, de la papa Alessandro VI (alias Rodrigo Borgia, becher cu 7 copii) și Carol, regele Franței, pentru a plasa în interstițiile istoriei ficțiunea sa romanescă, focalizând figura deja mitică a Monei Lisa, enigmaticul personaj din probabil cel mai faimos tablou din lume. Romanul face din ea eroina unei vieți aventuroase și tulburătoare, a unei iubiri pe viață și pe moarte, a unor bucurii (nașterea și creșterea copilului lui Giuliano
Mona Lisa, fiica lui Leonardo? by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3331_a_4656]
-
oraș, în liniștea aurită a dealurilor transilvane. Deși nefilolog, amicul meu e un cititor împătimit, un cunoscător fin al vieții culturale de la noi, un anglofil cu șarm și un causeur de clasă. Dacă mai adaug acestui portret energia sudică, de „mitic” gata să-și sfâșie adversarii, dar și să lăcrimeze îndurerat după ce a participat la comiterea unui rău, vă dați seama că mă aflu în fața unui „caz greu”... Nu sunt un bun exemplu în materie de lecturi, pentru că, așa cum i se
Cărți de vacanță by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3343_a_4668]
-
diferiți, adică artiștii, indivizi înzestrați cu harul artei. Au fost recunoscute aici numeroase intertexte cu povestirea kafkiană Josephine cântăreața sau poporul șoarecilor din 1924, mai ales că există și un indiciu explicit: polițistul Pepe el Tira este unul dintre nepoții miticei cântărețe Josefina. Substanțială este prezența lui Kafka în opera scriitorului spaniol invocat la începutul acestui articol. Metaficționale prin excelență, scrierile lui Enrique Vila-Matas (1948, Barcelona) includ diverse forme de intertextualitate vizând operele scriitorilor predilecți, printre care și autorul Metamorfozei. Acestuia
Franz Kafka în literatura spaniolă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3018_a_4343]
-
și democrație, Horia Lovinescu folosește drept suport, uneori prin preluare directă, capitolele din cronica lui Titus Livius în care sunt descrise izgonirea lui Tarquinius Superbus și instalarea republicii romane. Desigur, mai frecvent, autorii de teatru români care optează pentru subiecte mitice intră în dialog cu operele tragicilor greci, modelele consacrate ale genului. În Prometeu, Thebaida și Atrizii, nesatisfăcut de simplitatea monocordă a intrigii originale, Victor Eftimiu o îmbogățește prin contaminare, procedeu folosit și de scriitorii latini când împrumutau de la precursorii greci
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
pildă, Iosif Naghiu și Vlad Zografi recurg la formula teatrului în teatru, prilej de a reflecta asupra raportului dintre realitate și ficțiune. Ei apelează adesea la anacronismul și la limbajul familiar des întrebuințate de autorii francezi moderni atrași de tematica mitică. În schimb, când reconstituie faptic și chiar textual expunerea lui Titus Livius despre înlăturarea regalității la Roma spre a-și dezvolta meditația despre dictatură și democrație, Horia Lovinescu exprimă programatic refuzul acestei soluții la modă considerând că, datorită caracterului ciclic
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
însă, intervențiile în desfășurarea evenimentelor temporizează doar împlinirea destinului funest. La Nicolae Iorga, troienii ajung să-i dea crezare Casandrei, ceea ce nu salvează cetatea, căci tânăra înzestrată cu harul profeției interpretează acum greșit semnele. Schimbând o trăsătură esențială a eroinei mitice, faptul că nimeni nu o ascultă, autorul trebuie să modifice și cealaltă însușire definitorie a ei, capacitatea de a cunoaște adevărul. Într-un posibil preambul al tragediei eline, Oedip, protagonistul lui Vlad Zografi, caută să împiedice prin imobilitate, prin refuzul
Dramaturgii români și Antichitatea by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3035_a_4360]
-
va concura primul roman al lui Orhan Pamuk, Cevdet Bey și fiii săi (trad. Luminița Munteanu) cu viața unei familii burgheze surprinsă în trecerea de la tradiție la modernitate. Cu asemenea roman uriaș, autorul a dăruit orașului de pe Bosfor propria geografie mitică. Trei romane au în comun arta: O femeie iubită de Andrei Makïne (trad. Daniel Nicolescu) îmbină istorie medievală și arta filmului ca să o reînvie pe Caterina cea mare. (Și de remarcat surpriza prezenței lui Andrei Makïne la Gaudeamus!). Și alt
Atracții noi la Gaudeamus 2013 by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3041_a_4366]
-
trăit astăzi într-o comună primitivă nepoluată și am fi avut creierul unei maimuțe. Focul, descoperit acum 600.000 de ani, a fost primul factor poluant important, iar Zeus, primul ecologist, dovadă pedeapsa pe care i-o aplică lui Prometeu, miticul descoperitor al focului, cu argumentul că focul nu trebuie lăsat să încapă pe mâna omului. Cea de a doua remarcă: pe cât de numeroase (și, mai ales, cu impact la marele public) sunt studiile consacrate riscului ca omul să se autodistrugă
Homo sapiens în pericol? () [Corola-journal/Journalistic/3256_a_4581]
-
din acest volum monografic unul centrat și asupra unei problematici mai largi, nu doar a unui autor. Povestirea devine, astfel, un posibil brand local... Relevantă e și opoziția tipologică introdusă de Viorel Coman între„sudiștii” povestitori cu deschidere către „magic, mitic, fabulos” și prozatori „nordiști” sau „central-europeni” ca Breban, Buzura, Ivasiuc, Sorin Titel, „romancieri sobri, greoi”, fără „organ” pentru povestire). Pe firul cronologiei apariției în volume, autorul cărții de față discută (aproape) de fiecare dată povestirile lui Fănuș Neagu în relație
Povestiri magice din spațiul Bărăganului by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3270_a_4595]