994 matches
-
ei, așa cum mă lăsasem în seama tatei, când am pornit să facem un tur prin lume. A dat de două ori ocol prin Piazza Venezia și mi-a arătat că de acolo, sus, vorbise Benito. „Acolo sus” era un balcon mititel, balconul nostru de acasă era mai mare, iar Benito fusese un tip cu chelie, care vorbea foarte tare și repeta întruna popolo italiano. Când n-avea ce spune, Benito își proptea brațele în șolduri, strângea buzele și arunca în jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
film alb-negru american. Când șuieră sirena fabricii în America, muncitorii se duc undeva, în aer liber, și maiourile lor sunt pătate de sudoare. Pielea le strălucește de la picăturile de transpirație, ca și cum tot corpul le-ar fi presărat cu niște sori mititei. Dacă se plictisesc, caută un prilej de ceartă și îndată încep să se tăvălească în praf. Muzica devine dramatică, însă e altfel dramatică decât atunci când Maria se desparte de Giuseppe, sau tatăl din film aleargă după hoțul care i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înghiți și scoase un urlet de fiară care răsună până dincolo de depărtări. — Firele, ce făcuși, puiule? întrebă ea încet. Se lăsă pe vine, îl luă în poală și începu să-l legene ușurel: Firele, Firel,/ Zamfire, Zamfirel,/ Dormi cu mama, mititel, Să te scoale măricel... Lacrimi mari și calde din ochii mamei scăldau obrăjorul copilului. Femeia nu simțea nici frigul, nici umezeala. Nu putea pricepe. Nu ispitise niciodată soarta. De ce Firel? Gândurile nu puteau depăși întrebarea. Reîncepu să cânte. Se opri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ierburile de leac pentru indigestiile ce vor urma ospățului din seara aceea. Valahii ăștia mănâncă prea mult, lucruri prea... grele, își termină gândul doctorul înghițindu-și saliva, doar la amintirea mirosurilor din cuhnie. Freca încetișor într-un fel de macorteață mititică frunzulițe și floricele uscate până le făcea pulbere fină, ca apoi să le pună într-o cană cu frunte de rachiu de tescovină. Prepara în felul acesta o tinctură care lua durerea de burtă imediat și dăruia un somn vindecător
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
scriau acatiste - și noi pe afară. Bătea soarele dinspre apus și cum stam așa în pridvor și priveam Înspăimântătorul Județ, numai ce vine un frate pirpiriu cu câteva fire roșietice drept barbă și cu ochii albaștri, albaștri ca peruzeaua. Ancuța, mititică, pe lângă noi smiorcăia și se agăța când de mine când de Constantin: „Neică, dar aci ce-i?” și ridica mânuțele spre chipurile din smoala gheenei. Cum noi abia buchiseam pentru noi, fratele cel tinerel începe să-i lămurească el zugrăveala
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atîta plumb. JENI: Saturnism. MINISTRUL: Poftim? JENI: Sa-tur-nism. Așa se numește boala pe care o dă plumbul. De aceea coroanele domnului președinte al republicii au panglici de aluminiu. MINISTRUL: Ce să-i faci, e normal. EI e atît de fragil, mititelul. Ca și mine de altfel. Ca noi toți. Politica în general e atît de fragilă! Of, m-au cocoșat coroanele astea. JENI: Pot să vă fac un masaj. MINlSTRUL: Bine. Și pe urmă spune-le să nu le mai facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
de-al soră-mii. Îi prind o bretea de clanță și cealaltă de mânerul dulăpiorului cu lenjerie de pat: o sperietoare de ciori menită să-mi să-mi aprindă noi fantezii. — Freac-o, Voinicule, freac-o până ia foc - mă-ndeamnă cupele mititele ale sutienului lui Hannah, când, deodată, se aude o bătaie în ușă cu un ziar făcut sul. De spaimă, sărim în sus de pe colacul toaletei, și eu, și pumnul meu încleștat, cu conținutul lui cu tot. — Hai odată, mai lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Doctore, dom’ doctor al meu, ce zici, HAI SĂ PUNEM ID LA LOC ÎN YID! Eliberează libidoul acestui evreiaș simpatic, hai, te rog! Dacă e cazul, poți să majorezi și prețul - plătesc oricât! Dar m-am săturat să mă fac mititel în fața plăcerilor abisale, întunecate! Mami, mami, ce-ai vrut să faci din mine, de fapt, un cadavru viu ca Ronald Nimkin? De unde ți-a venit ideea că cel mai minunat lucru ce-aș putea fi eu în viață ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sacoul meu „șmecher“, în două tonuri, cu ac la cravată, „ce frumos ți-ai tăiat friptura! ce frumos ai mâncat cartofii, fără să-i scoți din farfurie! îmi venea să te sărut, niciodată n-am mai văzut așa un gentleman mititel, cu șervețelul ținut așa de frumos în poală!“ Un zevzec, mamă! Un zevzec mititel, asta ai văzut - și exact asta și urmărea să obțină programul tău de pregătire. Bineînțeles! Bineînțeles! Rămâne un mister nu faptul că nu-s mort asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
tăiat friptura! ce frumos ai mâncat cartofii, fără să-i scoți din farfurie! îmi venea să te sărut, niciodată n-am mai văzut așa un gentleman mititel, cu șervețelul ținut așa de frumos în poală!“ Un zevzec, mamă! Un zevzec mititel, asta ai văzut - și exact asta și urmărea să obțină programul tău de pregătire. Bineînțeles! Bineînțeles! Rămâne un mister nu faptul că nu-s mort asemenea lui Ronald Nimkin, ci faptul că nu-s la fel ca toți acei flăcăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
văd plimbându-se mână-n mână prin Bloomingdale’s sâmbătă dimineața. Mamă, plaja de la Fire Island e plină de trupuri de băieți evrei frumușei, în bikini și Bain de Soleil, care se purtau și ei în restaurante ca niște gentlemani mititei, sunt convins, și care își ajutau și ei mamele să amestece pietrele când, luni seara, veneau cucoanele la o partidă de mah-jong - unu trosc! doi pleosc! mah-jong! - rămâne un mister cum de-am reușit să răzbesc până la urmă în lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
doctore, s-a pornit să mă ia la refec în legătură cu țâțele Linei, cum că nu m-am jucat destul cu ele. — Tot timpul îi dai ’nainte și nu-ți stă mintea decât la țâțe! La țâțele altora! Ale mele-s mititele, cică, da’ toate celelalte, câte le vezi pe lumea asta, sunt uriașe - și, până la urmă, când te pricopsești cu o pereche trăsnet, tu ce-mi faci? Nimic! — Exagerezi când spui nimic, Maimuțo, adevărul gol-goluț e că n-am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Dar ea se vârâse deja cu capul sub pături, dispăruse cu totul: mi-o lua la muie! Mai bine zis, mi-a luat făcălețul în gură, l-a ținut așa cam cât ai număra până la șase, îl ținea acolo pe mititelul ăla luat prin surprindere, doctore, ca pe un termometru! Am dat păturile la o parte - trebuia s-o văd și pe asta! Nu aveam ce simți mare lucru, dar, vai, priveliștea făcea toți banii! Numai că Sally își terminase deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sau să orbesc! Dar cum rămâne cu tânăra moartă de la hotel? Căci până acum, sunt convins, și-o fi făcut felul. S-o fi aruncat de pe balcon îmbrăcată doar în chiloți. S-o fi înecat în mare, purtând cel mai mititel bikini din lume. Nț, o să ia cucută sus pe Acropole, în clarobscurul razelor lunii, purtând rochia de seară Balenciaga! Bijboaca asta exhibiționistă, sinucigașă, cu câlți în cap! Nici o grijă, când o să se sinucidă, o să aibă grijă să iasă bine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
erecția. — Vezi, îmi spune locotenenta, confirmându-și parcă bănuielile, nu mă placi. Deloc. — O, ba da, răspund eu, mi-ai plăcut de cum te-am zărit în apa mării. Îmi placi, îmi place pielea ta lucioasă, netedă, parcă ești o focă mititică - însă, cuprins de rușine și frustrare, nefericit din pricină că mi se blegise, izbucnesc - dar, vezi tu, s-ar putea să am o boală. N-ar fi cinstit din partea mea. — Te pomenești că și asta ți se pare nostim? sâsâie ea furioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
miros de cicoare prăjită). Bănuind că, asemenea unui copil căruia i se refuză o jucărie, Bart s-ar fi supărat dacă nu ea n-ar fi fost de acord cu el, cu toate că nu ar fi spus nimic, probabil supărarea asta mititică s-ar fi contabilizat într-n neuron apoi, s-ar fi adăugat alta... Cu timpul s-ar fi adunat de o ceartă. Și nu dorea. Așa că acceptase fără târguieli să meargă cu decapotabila - să aibă și el o satisfacție, deh
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
stat ca pe un adevărat fiu al poporului și ca pe un fel de Sfânt Gheorghe izbăvitor, antagonism care ieșise din plin la iveală în primăvară, după suspendare. Când se apropie de el, marele analist politic T.T. se făcu mai mititel și, vrând să arate cât era el de echidistant și de spiritual, îl gratulă pe președinte cu un familiar „noroc, domn căpitan de navă, și să ai vânt bun din pupă!” și îl felicită pentru mișcarea politică referendistă, din care
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
stradă de prieteni, cărora parcă le și aud vocile subțiri și malițioase: - Ce, mă, ți-a dat voie bătrânul tău și te bucuri? - Bătrânul meu e terminat, va spune fiul meu luând-o de gât pe Andreea, probabil o fată mititică și timidă, dar de gașcă. Fiul meu va face sex pentru prima oară cu o fată cu șolduri late, cu păr blond și cu apucături când retrograd hipioate, când retrograd rockere, mică de înălțime, automat certată cu părinții. Mie îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-o "mițulică, hoață mică și prostuță". Mâța o ținea fin cu o labă de pânza rochiei și i se uita în ochi. Una avea ochii albaștri, ceilaltă verzi. Ia uite ce nas blănit are!" În adevăr, mâța avea un nas mititel, păros și comic. Și-a lipit apoi obrazul de capul mâței în semn de adio, a pus-o pe pat, ne-am luat rămas bun de la gazdă și am plecat. Dar până la ora când se poate lua masa mai era
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cînd ploaia a încetat să mai fie ploaie, cu puțin înainte ca florile să mai fie flori și numai cu un minut înainte ca mama să mai fie mama. din locul unde eram vedeam picăturile cum se transformă în rîuri mititele căutîndu-și un rost în pămînt. flori galbene imitînd urme de tinctură de iod pe marginea unei operații încetaseră să mai fie galbene sau flori, erau bice cu parfum tăios ce-mi aplecau capul cu mai multe grade încît abia o
Confluențe lirice () [Corola-publishinghouse/Imaginative/272_a_591]
-
groasă, cu tulpanul peste gură, căci avea fața mâncată de rac. Femeile mergeau la babă să le-nvețe buruienile de leac și ca să le descânte. Dar baba făcea și alte bozgoane și drăcării căci în pod la ea sălășluia unu’ mititel. Ziceau o seamă că-l hrănește acolo cu strachina. Cum îi era obiceiul când era copilă, mama s-a dus într-o duminică la babă. Maraftoaia tocmai pleca de acasă și-i spune fetei să puie strachina cu lapte în
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
durerea taților de pretutindeni, care trăiau ca niște chiriași În propriile lor case. Se simțea cuprins de o gelozie nebună față de propriul său fiu, ale cărui plânsete erau singurele sunete pe care Desdemona părea să le audă, al cărui corp mititel era destinatarul unui șir nesfârșit de Îngrijiri și mângâieri și care reușise să-și Îndepărteze propriul tată de afecțiunea Desdemonei printr-un subterfugiu aparent divin: un zeu care luase forma unui purceluș ca să sugă de la pieptul unei femei. În săptămânile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Tessie, care stătea pe un scaun În colț. Mă Întreb ce amintiri Încerca doctorul Phil să evite neuitându-se la mine? Oare fantomele fetelor lui levantine bântuiau aceste examinări superficiale, sugerate de delicatețea claviculei mele, sau de ciripitul plămânilor mei mititei, Înghesuiți? Încerca oare să nu se gândească la palate pe apă și la capoatele descheiate sau era pur și simplu obosit, bătrân, pe jumătate orb și prea mândru s-o recunoască? Indiferent care ar fi fost răspunsul, an de an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
se Îmbrăcau. Peste șuieratul dușului și plescăitul picioarelor pe gresie, un clinchet ascuțit, subțire, un sunet care semăna cu bătaia În paharele de șampanie Înainte de un discurs. Ce era? N-ați ghicit? La Încheieturile subțiri ale acestor fete, talismanele lor mititele de argint se loveau unele de altele. Era clinchetul unei rachete mici de tenis, care se lovea de niște schiuri mititele, a turnurilor Eiffel miniaturale lovindu-se de balerine de un centimetru jumate, stând pe poante. Era sunetul broscuțelor Tiffany
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
paharele de șampanie Înainte de un discurs. Ce era? N-ați ghicit? La Încheieturile subțiri ale acestor fete, talismanele lor mititele de argint se loveau unele de altele. Era clinchetul unei rachete mici de tenis, care se lovea de niște schiuri mititele, a turnurilor Eiffel miniaturale lovindu-se de balerine de un centimetru jumate, stând pe poante. Era sunetul broscuțelor Tiffany și al balenelor care cântau Împreună; al cățelușilor zornăind alături de pisicuțe, al focilor cu mingi pe bot lovind maimuțe cu acordeon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]