1,463 matches
-
se află o piatră funerară cu un fragment de inscripție în limba slavonă. Lângă zidul bisericii, la dreapta altarului, se află locul unde a fost înmormântat Veniamin Costachi, mitropolitul Moldovei (1803-1808, 1812-1821 și 1823-1842). Acesta s-a retras din scaunul mitropolitan la 18 ianuarie 1842 și s-a stabilit la Mănăstirea Slatina, unde a murit la 18 decembrie 1846. La dorința sa, a fost înmormântat sub streașina bisericii pentru ca ""picăturile de ploaie să-i sfredelească piatra funerară"". La 30 decembrie 1886
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
și s-a stabilit la Mănăstirea Slatina, unde a murit la 18 decembrie 1846. La dorința sa, a fost înmormântat sub streașina bisericii pentru ca ""picăturile de ploaie să-i sfredelească piatra funerară"". La 30 decembrie 1886, după sfințirea noii catedrale mitropolitane din Iași (la care Veniamin Costachi era considerat ctitor), osemintele sale au fost strămutate în Catedrala din Iași. Mormântul său era inițial străjuit de un gard de fier. În anul 1986, la 100 ani de la strămutarea osemintelor, mitropolitul Teoctist Arăpașu
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
Arăpașu a amplasat o placă tombală peste locul unde a fost mormântul lui Veniamin Costachi. Pe această piatră se află următoarea inscripție: ""Aici a fost înmormîntat mitropolitul Veneamin Costache (+1846): osemintele sale au fost strămutate la anul 1886 în Catedrala Mitropolitană din Iași, ctitoria sa. Piatra este pusă în anul 1986. De către I.P.S. Teoctist. Mitropolitul Moldovei și Sucevei."" Mănăstirea Slatina are aspectul unei fortărețe medievale în formă de patrulater neregulat. Aspectul ei ne determină să credem, că pe lângă rolul strict religios
Mănăstirea Slatina () [Corola-website/Science/302367_a_303696]
-
Moldovei și Bucovinei a reactivat Mănăstirea "Sf. Atanasie" din Podgorii - Iași ca mănăstire de călugărițe, aparținând de Mănăstirea Galata. Reactivarea a fost aprobată de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (temei nr. 6544 din 28.10.1993) și de Sinodul mitropolitan al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei (temei nr. 2445/2001). La 29 aprilie 2001 a avut loc slujba de reactivare a mănăstirii, săvârșită de un mare sobor de preoți și diaconi în frunte cu mitropolitul Daniel Ciobotea. Întreg patrimoniul Parohiei "Sf.
Biserica de lemn din Cârlig () [Corola-website/Science/320190_a_321519]
-
recrutare a voluntarilor a fost protopopul Valeriu Florianu, ajuns aici după refugiul său din toamna anului 1916, și care a îndeplinit și funcția de "protoier" al acestui corp de voluntari, în care calitate a oficiat serviciul divin și în Catedrala mitropolitană din Kiev. După terminarea perioadei de instrucție, voluntarii racoviceni au fost încadrați în regimentele „Avram Iancu”, „Alba Iulia” și „Turda”, unii dintre ei ajungând să lupte la Mărășești și Oituz în anul 1917 în cadrul Corpului I de armată. O dată cu intrarea
Istoria comunei Racovița () [Corola-website/Science/309473_a_310802]
-
întâistătător al Mitropoliei Moldovei, între 1437-1447, a participat, împreună cu vicarul său, protopopul "Constantin", la Conciliul de la Ferarra-Florența, ale cărui decizii le-a semnat, devenind primul ierarh din Țările Române care s-a unit cu Biserica Romei. Urmașul său în scaunul mitropolitan, "Ioachim", a fost de asemenea unit, însă a fost alungat din Moldova de adversarii împăcării cu Biserica Romei, din gruparea aflată în jurul viitorului mitropolit Teoctist, care apoi i-a luat locul. Schimbarea de direcție s-a produs în anul 1453
Alfabetul limbii române () [Corola-website/Science/297846_a_299175]
-
acum în Ucraina - d. 21 decembrie 1903, Iași) a fost un compozitor, muzicolog și dirijor român. Muzician de înaltă pregătire, dirijor și organizator de talent al uneia dintre cele mai impunătoare formații corale care au ființat pe pământul României — Corul Mitropolitan din Iași — unul dintre primii muzicologi care au pătruns în esența comorilor folclorului românesc, excelent pedagog muzician, Gavril Musicescu a desfășurat pe cele mai diverse planuri o adâncă operă de creație, de promovare a valorilor artistice românești, de educație muzicală
Gavriil Musicescu () [Corola-website/Science/302591_a_303920]
-
sat în comuna Șercaia din județul Brașov, Transilvania, România. În legătură cu originea numelui satului „Vad”, există două păreri pe care le prezentăm, în continuare. Prima părere, în ordine cronologică, o avem de la Augustin Bunea, fiu al satului, academician, istoric și canonic mitropolitan la Blaj, prieten apropiat cu Nicolae Iorga și cu Andrei Bârseanu. În lucrarea sa, apărută postum, „"Încercare de Istoria Românilor până la 1382"” , Augustin Bunea susține că multe sate din Țara Făgărașului își au numele de la cel al întemeietorului. Cea de-
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
în rasoforie. În anul 1992 a fost hirotonit diacon, iar apoi preot pe seama Mănăstirii Hodoș Bodrog. Rămâne la Mănăstirea Hodoș-Bodrog până în anul 1994, când a fost transferat de către arhiepiscopul Nicolae Corneanu, mitropolitul Banatului, pe post de preot slujitor la Catedrala Mitropolitană din Timișoara. În anul 1995 a fost numit stareț al Mănăstirii "Izvorul Miron" Românești din județul Timiș de către mitropolitul Corneanu. În anul 1998 a fost tuns în monahism cu numele Lucian la Mănăstirea "Izvorul Miron" Românești. În anul 1999 a
Lucian Mic () [Corola-website/Science/308643_a_309972]
-
din Arhiepiscopia Timișoarei, iar în ianuarie 2000 a fost hirotesit arhimandrit. În septembrie 2000, la propunerea mitropolitului Corneanu, a fost ales episcop vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei cu titlul "Lugojanul", iar în octombrie 2000 a fost hirotonit întru arhiereu, la Catedrala Mitropolitană din Timișoara. Odată cu eliberarea scaunului episcopal de la Caransebeș prin alegere în funcția de arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului a episcopului Laurențiu Streza, în 8 februarie 2006 a fost ales episcop al Caransebeșului la propunerea mitropolitului Nicolae Corneanu, iar
Lucian Mic () [Corola-website/Science/308643_a_309972]
-
Române Unite cu Roma din 1895, până la moarte. Din anul 1894 a fost membru de onoare al Academiei Române. A fost fratele mai mare al istoricului Ioan Mihaly de Apșa, de asemenea membru al Academiei Române. După moartea mitropolitului Ioan Vancea, scaunul mitropolitan a rămas vacant vreme de 9 luni. Autoritățile maghiare au fost foarte atente la desemnarea persoanei noului ales, căutând în acest fel să nu întărească spiritul de luptă al românilor transilvăneni. Mitropolitul Victor Mihali de Apșa a pășit însă pe
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
preot, în 8 noiembrie 1863. Reîntors în Transilvania, a fost profesor de istorie bisericească și drept canonic la Seminarul diecezan din Gherla, de unde noul Mitropolit Vancea l-a dus la Blaj, pentru a-l însărcina cu diferite funcțiuni în "Curia mitropolitană". În calitate de secretar, a însoțit pe mitropolit la Roma, cu ocazia Conciliului din Vatican (1870). După transferarea episcopului Ioan Olteanu de la Lugoj la Oradea, Victor Mihali a fost ales, în 1874, episcop pentru scaunul vacant din Lugoj. Aici a dezvoltat o
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
de la Unire, fiind prezenți toți episcopii, mult cler și popor.În vederea acestei comemorări, s-a tipărit la Blaj, sub conducerea regretatului și cunoscutului canonic Augustin Bunea, "Șematismul Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș, pe anul 1900". Pentru apărarea autonomiei Provinciei mitropolitane a ținut la Blaj, în 23 iunie 1897, memorabila conferință episcopală în care s-a decis că "Provincia mitropolitană de Alba Iulia și Făgăraș" să nu trimită delegați la "Congresul Bisericii catolice latine ungare". Mitropolitul a cerut, în schimb, Împăratului
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
conducerea regretatului și cunoscutului canonic Augustin Bunea, "Șematismul Arhidiecezei de Alba Iulia și Făgăraș, pe anul 1900". Pentru apărarea autonomiei Provinciei mitropolitane a ținut la Blaj, în 23 iunie 1897, memorabila conferință episcopală în care s-a decis că "Provincia mitropolitană de Alba Iulia și Făgăraș" să nu trimită delegați la "Congresul Bisericii catolice latine ungare". Mitropolitul a cerut, în schimb, Împăratului aprobarea ținerii unui congres compus numai din români uniți, în care să se organizeze autonomia Bisericii Române Unite, separat
Victor Mihaly de Apșa () [Corola-website/Science/302673_a_304002]
-
comună românească și faceți-vă gărzile voastre naționale române supuse nemijlocit Sfatului Național Român comunal. Cu ajutorul acestora păziți rânduiala [...] prin aceasta ordon tuturor, fraților preoți, ca în toate slujbele bisericești și dumnezeiești să fie pomenit Sfatul Național Român” . În castelul mitropolitan de la Blaj, „s-au conturat pentru întâia dată proporțiile și hotărârile Adunării Naționale de la Alba Iulia [...] în sfatul de canonici și ofițeri ai regelui românesc”, pentru înfăptuirea Unirii Ardealului cu Patria Mamă. În calitate de membru al Consiliului Național Român Central, a
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
cu România și au ales un Consiliu Dirigent, avându-l președinte pe Iuliu Maniu. Consiliul Dirigent avea sarcina să conducă provincia până la integrarea ei în regatul României. În anul 1919, a fost ales membru de onoare al Academiei Române. Sinodul electoral mitropolitan, ținut la data de 9 mai 1918, la Blaj, l-a desemnat, pe primul loc pe Vasile Suciu, pe locul al doilea aflându-se tânărul episcop al Gherlei, Iuliu Hossu, viitorul prim cardinal român (in pectore) al Bisericii Universale. Însă
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
să să obțină înființarea Episopiei Române Unite a Maramureșului. Anual, la Blaj, erau organizate pentru preoți reculegeri, exercițiile spirituale devenind obligatorii. Aceste exerciții spirituale aveau loc în Catedrala „Sfânta Treime”, la care erau aduși cei mai buni oratori din Provincia Mitropolitană. „După una din serii, ținută de canonicul Octavian Domide de la Gherla, mitropolitul a dispus ca meditațiile să fie adunate și publicate în volum. Așa a apărut „Știința mântuirii de veci”, cu douăzeci de meditații în 275 de pagini, în tipografia
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
era îngrijorat de situația românilor secuizați, lucru care i-a produs nenumărate zile și nopți de zbucium. În viața particulară, Mitropolitul Vasile Suciu a fost de o modestie simplă și austeră. Nu avea decât un singur slujitor în întregul castel mitropolitan. Sănătatea mitropolitului Vasile Suciu s-a șubrezit, suferea de ateroscleroză și de diabet. A fost nevoit să suporte o operație chirurgicală grea, de amputare a piciorului stâng. Însă trăia o viață sufletească deosebit de echilibrată, ca urmare a unei desăvârșite convingeri
Vasile Suciu (mitropolit) () [Corola-website/Science/307267_a_308596]
-
ajuns la Televiziune, apoi m-am întors acasă. În seara aceea s-a înființat, în casa mea, Partidul Național Creștin Țărănesc.” (Emil Șimăndan, „Dialoguri cu Ioan Alexandru“, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2001). Pe 8 aprilie 1990, seara, a vorbit în Catedrala mitropolitană din Timișoara, numind Timișoara „Ierusalimul neamului românesc”. A participat și Mitropolitul Nicolae Corneanu. Este ales deputat de Hunedoara în Parlamentul României. În 1991 publică volumul „Bat clopotele în Ardeal“, Editura Făt-Frumos, București, o fascinantă carte despre sat și copilărie. În
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
începutul carierei artistice realizează și lucrări de artă monumentala: mozaicul de la cofetăria Violeta - Timișoara, mozaicul de la Biserica Baptista din Timișoara, o frescă la Palatul de Cultură din Cugir împreună cu artistul Atanasie Demian (cel care a pictat între altele și Catedrală Mitropolitana din Timișoara). Pictură rămâne că o constantă în creația lui Vasile Pintea, realizând lucrări în compoziție, peisagistica și portret. De-a lungul carierei participa la numeroase expoziții românești în țară și străinătate, precum și la bienale internaționale. Actualmente Vasile Pintea trăiește
Vasile Pintea () [Corola-website/Science/306784_a_308113]
-
primul episcop al Episcopiei Covasnei și Harghitei, funcție pe care a ocupat-o între 1994-2014. În prezent este arhiepiscop ales al Timișoarei și mitropolit al Banatului. Instalarea sa în noua funcție a avut loc duminică, 28 decembrie 2014, în Catedrala Mitropolitană din Timișoara. a absolvit Școala Tehnică de Construcții (în prezent Colegiul Tehnic Constantin Brâncuși) din Oradea în anul 1971. A efectuat apoi stagiul militar la Timișoara, Lugoj și într-o locație neprecizată. A urmat apoi Facultatea de Instalații și Automatizări
Ioan Selejan () [Corola-website/Science/308639_a_309968]
-
minerii lui Miron Cozma și guvernul Radu Vasile, acord care a pus capăt Mineriadei din ianuarie 1999. Pe 12 septembrie 2007 a fost unul din cei trei candidați la scaunul patriarhal al Bisericii Ortodoxe Române. Pe 23 februarie 2008 sinodul mitropolitan ortodox de la Iași l-a desemnat drept candidat pentru funcția de mitropolit al Moldovei și Bucovinei. La alegerile din data de 5 martie 2008 a fost preferat Teofan Savu, până atunci arhiepiscop al Craiovei și mitropolit al Olteniei. În ședința
Ioan Selejan () [Corola-website/Science/308639_a_309968]
-
putea dobândi victoria. Se pare că tot în vremea domniei sale, Chilia a revenit Țării Românești. Participarea sa la lupta pentru triumful ortodoxiei la nordul Dunării se va materializa prin consacrarea în 1370, la Severin, a celui de al doilea scaun mitropolitan muntean și prin susținerea călugărului de origine greacă Nicodim, creatorul tradiției monastice la nord de Dunăre. Lui Vladislav i se atribuia Vadița, lângă Severin, fundație anterioară anului 1375 și Biserica Domnească din Curtea de Argeș. În plan economic, dă la 20 ianuarie
Vladislav I () [Corola-website/Science/298855_a_300184]
-
organizată din punct de vedere administrativ-canonic în trei noi eparhii ortodoxe și anume: Aceste eparhii au fost conduse de doi ierarhi și un locțiitor de episcop. Cancelaria Misiunii era compusă din 27 persoane, printre care și un director, 3 consilieri mitropolitani, 2 inspectori bisericești, un revizor și 4 șefi de servicii (administrativ, arhitectură, cultural și economico-financiar). Arhimandritul Antim Nica, cel de-al treilea conducător al Misiunii, odată cu demisia Mitropolitului Visarion Puiu. Unul martorii acelor timpuri descria sarcina care îi revenea Patriarhiei
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
atenția administrației centrale a Misiunii pentru a fi reconstruite pe parcursul anului 1944. Întrucât vechea catedrală episcopală din Odesa fusese distrusă de sovietici, guvernatorul civil al Transnistriei George Alexianu a anunțat un concurs pentru arhitecții din România în vederea construirii unei catedrale mitropolitane, ctitorie a Regelui Mihai I. Numărul deservenților de cult ortodocși din Transnistria era în ianuarie 1943: 737 de deservenți (dintre care 451 localnici și 276 detașați de la diverse eparhii din interiorul României). Dintre aceștia 461 erau preoți parohi (dintre care
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]