3,463 matches
-
ale evoluției literaturii noastre. De ce, privind înapoi, romanul-roman ne apare mai slab decât romanul-povestire și romanul-nuvelă? Pentru că ereditatea acestora din urmă a fost mai puternică. A venit vremea pentru profesioniștii romanului și eu cred că avem scriitorii pe care să mizăm. Manierisme fără prolificitate? Am un of: scriitorii noștri tineri nu sunt productivi. Nu contează motivul (fie că nu scriu, fie că nu reușesc să publice cât scriu). Manierismele se văd - dacă există - abia de la al treilea volum. Un tânăr scriitor
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
catargul propriei Opere, sirenelor consumerismului. În timp ce autorii de best-seller-uri jenante caută cu disperare critici care să-i gireze... În pofida acestei polarizări, determinată de concurența a două coduri culturale, au apărut câțiva scriitori care încearcă - și reușesc - marea conciliere. Proza lor mizează pe stratificare și elasticitate, putând fi parcursă atât de lectori pretențioși, interesați de modalitățile scriiturii, cât și de cititori avizi ai câte unei povești (povestiri) pe care o iau de bună. Fără jocurile ironice nesfârșite ale "optzeciștilor", dar și fără
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
cu trompa îndreptată mereu către gura de aerisire. Avea un sictir în glandă, de nu-i adevărat." (pp. 136-137). Dacă aceste texte își obțin efectele din exploatarea oralității (ca la Sorin Stoica și, parțial, Ovidiu Verdeș), altele, aproape la fel de reușite, mizează pe un stil alb, neutral până la proba contrarie. Nevasta de la ora șapte, o altă bucată de vârf, aduce aminte de povestirile mai vechi din Cheta..., remarcându-se prin finețea observației și ingeniozitate narativă. Păcat numai că autorul a renunțat, nu
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
flauți și clarinet) deconspiră magia sonorităților fruste, uneori tari, acide, alteori moi, bazice, întotdeauna însă tonice, virile, extrase parcă dintr-o lume ancestrală, pură, neprihănită; Dan Voiculescu (Ça y est - Trois déchansons d'apres Tristan Tzara pentru cor a cappella) mizează pe un modalism de esență folclorică, primul și al treilea cântec, ambele de factură madrigalescă, preponderent omofonă, înrămând un cântec intens polifonic ce apelează la tehnica sprechgesang-ului; în sfârșit, Anatol Vieru (Déchansons XII, XIII, XIV pentru patru voci soliste) flirtează
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
Vlad (în Piccolo lambiccamento pianistico sul nome di Tristan Tzara pentru pian) ne introduce în atmosfera celei de a doua școli vieneze bazată pe câteva principii componistice sacrosancte, printre care și variațiunile de structură; Viorel Munteanu (Invocazioni pentru clarinet solo) mizează în ambele piese pe polifonia latentă de care este capabil acest atât de mobil și suplu instrument; Doru Popovici (In memoriam Tristan Tzara pentru violoncel și pian) șochează prin simplitatea scriiturii omofone, un fel de organum paralel, sedus parcă din
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
de substanță și incoerențele logice ale dogmelor emanate prin aparatele de propagandă ale partidelor comuniste. Din jurnalele Monicăi Lovinescu se știe că la un moment dat autoarea a cochetat cu proza. Este normal ca fiica lui Eugen Lovinescu să fi mizat, la un moment dat pe o carieră literară și, dacă timpurile ar fi fost normale, probabil că interesul ei pentru politică ar fi fost unul periferic. Tot din jurnale știm însă că încercările literare din anii tinereții nu îi provoacă
Cealaltă Monica Lovinescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9349_a_10674]
-
Gârneț există, indiscutabil, o diferență de accent, provenită dintr-una de viziune. Dacă "șaizeciștii" de dincolo de Prut răspund agresiunii Istoriei printr-o atitudine combativă, transformându-și, adesea, versurile într-o tribună de rezistență și afirmare identitară, "nouăzeciștii" din același spațiu mizează pe individualitate, cerând, semi-ironic, "o mântuire mai domestică". Traumele protagoniștilor, drama ființei sunt însă aceleași, chiar dacă ele intră într-un proiect artistic diferit, la granița dintre modernism și postmodernism. Câmpia Borges, placheta lui Vasile Gârneț, este impregnată de această sensibilitate
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
detaliile și universaliile, știe că lumea particulelor cuantice funcționează în virtutea acelorași legități care determină spațiile infinite din cosmos. Dacă în Oedip la Delphi vizionarismul oracolelor era transportat, punct cu punct, într-un exces de informație de tipul celui internaut, Curățenia mizează pe teroarea exercitată identic și - la extremă rigoare științifică - simultan într-un atunci și-ntr-un acum. A semna un angajament față de instituția Securității (cu umor numită în piesă Șmecheria) e un gest care poate coincide, peste ani, cu a
Primul risipitor al țării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9373_a_10698]
-
a fost să fie sau nu era cazul?) Poziționarea personală, cît mai în față, calcule de imagine de-a dreptul grotești și, vorba aceluiași Teodor Baconsky dintr-un editorial, încercarea multora de a părea apropiați ai Patriarhului, aceasta a fost miza multora dintre perindacii la căpătîiul acestuia. Pelerinajul miilor de ortodocși la Catedrală a fost, cred, omagiul cel mai decent și mai consistent adus controversatului Patriarh. Toți acei oameni care s-au dus să-și ia rămas bun de la Teoctist și
Morți paralele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9390_a_10715]
-
dacă acesta era numele său real. Filmul colecționa o serie de curiozități locale, ilustrînd diversitatea melting-pot-ului american și libertatea cetățenilor de a fi oricît de bizari doresc ei, de la cei care-și înmormîntează Cadillacul la cei care mănîncă rîme. Filmul miza, ca și semidocumentarul Mondo Cane din 1962 al lui Gaultiero Jacopetti și Franco Prosperi, pe o surprindere a contrastelor, nu cu tezismul unei critici a capitalismului, cum ne obișnuiau călătorii români trimiși cu misiuni "culturale" peste Atlantic, gen Brucan etc.
Micuța rază de soare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9410_a_10735]
-
România anterioară primului Război Mondial. Nu e singura enigmă a unei biografii cu încă multe necunoscute, biografie a cărei realitate documentară este oricum foarte departe de caracterul rapsodic pe care în bună parte i l-a confecționat Istrati însuși, parcă mizînd pe lenea posterității. De ce a ținut el morțiș să acrediteze legenda că, în 1916, cînd a ajuns în Elveția, n-ar fi știut o boabă franțuzește, deși luase chiar și lecții cu un cunoscut profesor brăilean, iar după întîia lui
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
lor. [...]ť Comun în epocă, stilul inflamat, stilul mâniei era cel preferat de militanții socialiști și sindicaliști, iar Istrati nu face excepție de la regulă, elocința lui se bizuie pe formule populare și invectivă spumegătoare. Are însă și preocupări de formă, mizează pe expresia memorabilă sau măcar de efect imediat, iar S.Schafferman își amintește cum corecta Istrati în public româneasca stricată a lui Rakovski: ŤLa Sindicatul din Brăila se perindau mulți oratori de la "centru", parte din ei preocupați de mersul activității
"Un anarhist al dracului de deștept" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9407_a_10732]
-
sursa regulilor (dezvoltate la nivelul comunității sau provenite din exterior), tipurile de reguli și măsura în care acestea stabilesc mecanisme clare de utilizare a sistemelor de resurse. În cazul românesc, exploatarea devălmașă nu avea reguli stricte de exploatare, ci se miza mai mult pe cooperarea mutuală a celor care extrag resurse din sistem. Conflictele dintre regulile dezvoltate la niveluri diferite și imposibilitatea agregării unui sistem coerent de reguli au condus la utilizarea abuzivă a regulilor operaționale în scopul creșterii profiturilor individuale
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
putut fi implementate la nivelul operațional. Exploatarea în comun a sistemelor de resurse în comunitățile mici poate asigura menținerea în stare de funcționare a sistemului de resurse. În cazul românesc, exploatarea devălmașă nu avea reguli stricte de exploatare, ci se miza mai mult pe cooperarea mutuală a celor care extrag resurse din sistem. Aceștia au internalizat regulile care le dădeau voie să exploateze după puterea și nevoile propriei gospodării. Probleme de aglomerare și supraexploatare au apărut în momentul în care sistemul
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
care nu fac obiectul comerŃului. Vânzarea cu prime poate fi considerată că o vânzare comercială dublată de o libertate aparentă deoarece ea nu conduce la o diminuare reală a patrimoniului comerciantului dar pentru că acesta realizează acest lucru în mod speculativ mizând pe accelerarea vânzărilor deci pe creșterea vânzărilor și realizarea unui profit suplimentar din care să acopere valoare primelor oferite consumatorilor. V.9 Vânzarea activelor și acŃiunilor societăŃilor comerciale în scopul privatizării Vânzarea activelor și acŃiunilor societăŃilor comerciale în scopul privatizării
CONTRACTUL DE VÂNZARE CUMPĂRARE COMERCIALĂ by Mihai Vintilă () [Corola-publishinghouse/Administrative/676_a_2693]
-
cu intimitatea autoractor) operează găsirea soluției în chiar problema ce definește entitatea umană subiect, comunitate -, antrenând în rezolvare respectiva entitate ce-și cultivă identitatea. În acest caz, ne-o spune aforismul, nu se poate edifica pe nimic; cine, pe piață, mizează pe îngeri? Totodată, „Cunoștințele nu pătrund singure în minte, ca praful în ochi”. Un laitmotiv al operei ce ne preocupă aici este dubla condiționare a edificării umane: să nu se exagereze nici sub aspectul autorității, dar, mai ales, nici sub
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
transforma un nume de familie comun într-o referință celebră - iată, pe meridianele noastre, cea mai spectaculoasă realizare! A făcut-o Eugen Ionescu, întîi la Paris, apoi în întreaga lume". Situat într-o atare perspectivă a "uimirilor" (totuși fără a miza pe senzațional, ci punîndu-și la contribuție o mare sensibilitate organică, vibrînd la impredictibil), dl Mihai Zamfir încearcă a găsi la Lisabona "semne românești și bucureștene". Le descoperă mai întîi pe o filieră spirituală, aptă a evidenția relația interioară dintre cele
Epistolar portughez by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9448_a_10773]
-
și cu sentimentul zădărniciei, Dora este o idilă salvatoare, o rază de lumină și speranță. Amândoi sunt structuri bovarice, încrezătoare că iubirea este singurul sens nobil al existenței. Scriitorul învăluie idealismul erotic al protagoniștilor săi într-o estetizare simbolistă, impresionistă, mizând pe forme și culori, pe intensități variabile de lumini, pe estomparea contururilor și pe reverberațiile psihologice ale duratei interioare. În romanul Matei Iliescu, Radu Petrescu scrie cu o artă proustiană (impresionismul psihologic) un subiect flaubertian (iubirea bovarică, dusă însă până în
O iubire de altădată by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9449_a_10774]
-
literară cu cât este mai ambiguă, cu atât ea este mai poetică, mai lirică, deci, mai contemplativă, și cu cât mai clară, cu atât mai prozaică, mai epică, recte, mai narativă. O operă deschisă, cu o cinetică de tip narativ, mizează pe predominanța informației sonore, în timp ce o operă închisă, cu o cinetică de tip contemplativ, se bazează pe prevalența redundanței. Narativitatea și contemplativitatea s-au impus ca dominante ale variilor perioade din istoria muzicii. În Antichitate, fie că era repetitivă, fie
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
Narativitatea se consolidează pe ambiguitatea misterului componistic, ce se cade a fi descoperit și cercetat, chiar și în pofida faptului că opera muzicală nu se fundamentează pe raporturi evidente, previzibile. O altă direcție vizează garantarea unei ordini cosmice în care se mizează pe stabilitatea esențelor. În Barocul religios și vocal-simfonic surprindem îndemnul la închiderea sensurilor într-un mister, la fel de enigmatic, însă imanent, de data aceasta, unui tabu ce pretinde actul contemplării. În Clasicism se profilează ideea unei muzici pure, deschise, narative, în ceea ce privește
Între claritate și echivoc by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9457_a_10782]
-
disparat și nu în ordine cronologică: Din calidor (1987, în franceză și apoi în românește), Arta refugii (1990, în franceză și 1991, în românește), Astra (1992, numai în românește deocamdată). Sabina, un roman de dragoste, apărut în 1991, pare să mizeze mai mult pe ficțiune decât pe autobiografie. Una din temele și tendințele dominante ale acestui teritoriu al prozei lui Paul Goma este tentativa de recuperare (sau măcar de regăsire) a inocenței, a iubirii și a prieteniei, a solidarității umane în fața
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
stă pietatea împletită cu simț gospodăresc a omului de rînd (sursa de inspirație fiind probabil "diata" lui Anton Pann), pentru ca, apoi, să vină la rînd sfîșierea modernă, alternînd îndoielile, negațiile, "demistificările", anxietățile și freneticele elanuri 26. Inegal în plan estetic, mizînd prea mult pe efectul contrastului, al paradoxalului, volumul cuprinde și cîteva pasaje ce vexează bunul gust. Și țelul duhovnicesc este doar în parte atins. Mai mult chiar, după analiza făcută de prietenul poetului, a cărui competență în materie era incontestabilă
Cazul Paul Sterian - Ortodox și futurist by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/9429_a_10754]
-
ceilalți/ ce oase slabe are destinul/ ce piele aproape putrezită/ galbenă vînătă neagră/ te pune să te urăști/ să-ți fie greață de tine" (Moartea ca un trofeu). Infernalizat pînă la saturație, acest actant nu mai are ce pierde. Drept urmare, mizînd pe scandalizarea cititorului, nu șovăie a declara: "fac crime/ violuri furturi îl înșel pe fratele meu, îngerul,/ îl ucid pe pruncul Iisus (...) chipul meu e zilnic în ziare a mea e / fotografia incendiatorului ale mele sînt/ fotografiile celor o duzină
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
a jucat un rol mai degrabă de ideologie și politică, decât de realitate istorică acoperită de documente. Ipoteza că în cristalizarea statului medieval romînesc cumanii au avut o partitură decisivă e, desigur, menită să iște controverse și să creeze perplexitate. Mizând pe cartea "barbarului bun", a străinului capabil să aglutineze forțele politice locale, cartea lui Neagu Djuvara va irita multă lume. Cum, nu mai suntem urmașii Romei, se vor stropși naționaliștii de serviciu. Nu descindem direct din Traian și Decebal? A
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
gri/ pădurea ruginește pustie" (Zvoniri de toamnă) etc. Adevăratele poezii încep acolo unde se sfîrșesc pe hîrtie. Am uitat cine a spus-o, dar ideea mi-a revenit în minte citind versurile lui Solo Juster. Prin concizia lor sugestivă, ele mizează constant pe colaborarea receptorului, chemat să preia și să ducă mai departe muzica interioară a poemelor. Nu faptul concret, transcris în nuditatea lui, ci semnificațiile evocate de el au darul de a reverbera în conștiință și de a trezi emoția
În descendența simbolismului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9524_a_10849]