909 matches
-
dinaintea întreruperii, de ceea ce se afla dincolo de tăbliile transparente ale ușii prin care tocmai intrase. Nu se vedea nicăieri nimic. Totul era de nepătruns. Nici inspectorul Clayton, nici vreo gloată de privitori gălăgioși cu gurile căscate, nici un șir de magazine mizere peste drum. Nu era nici măcar aceeași stradă. De fapt nu mai exista nici o stradă. În schimb se vedea un parc liniștit. Dincolo de el, strălucitor în soarele amiezii, se contura un oraș mare, proiectat pe cer. Dinapoia lui, un glas muzical
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
va vinde ca pâinea caldă, în fascicole, pe care călugărițele le vor ascunde în chilia lor, în spatele icoanei, iar servitoarele și elevele de liceu vor face cozi interminabile să prindă ultimul număr, pentru a devora pe nerăsuflate, în singurătatea lor mizeră de mansardă, cu privirile rătăcite, rozându-și unghiile până la sânge, Ultima aventură de amor și cutezanță a lui Filip; după care, sleite de efortul de a fi imaginat cu patimă fiecare detaliu al aventurii, vor adormi epuizate într-o poziție
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dogorea atât de strașnic Încât fiebea apa ce mai rămase În pâraie.Foca trimetea câte un fulger vrând să-i pedepsească pe oameni cu foc, făcându-i din nou curați, buni, și Înțelepți, determinându-i să se lepede de viața mizeră pe care o duseseră până atunci. OMUL Zeii erau În mare petrecere, căci baiatul unuia dintre ei Împlinea zece ani, aflându-se la pragul dintre copilărie și bărbăție. Zeii, cu coroane din ramuri verzi pe cap, și Înfășurați ăn mantii
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
trebuit ca știriștii să revină de urgență la niscai cadavre ca să nu dea faliment. Deci: de ce sunt românii fascinați de imaginile morții? Mai întâi pentru că sunt săraci. Jumătate din populația României trăiește de pe o zi pe alta - o viață cenușie, mizeră, lipsită de perspectivă atât pentru sine, cât și pentru urmași. Acești încă oameni au pierdut de mult speranța într-un mai bine, singura lor rază de lumină este „bine că nu e mai rău”. Or, ce mai rămâne să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
MTV, sângele lângă Coca-Cola, bătutul cu lingura în zid lângă Internet, cum să scrii un angajament de turnător pe un ecran de computer și să-l scoți pe urmă la imprimanta laser? E penibil, deplasat, jenant... Această jenă chinuitoare și mizeră ca o durere de măsea a dispărut din mine în vreme ce coboram treptele la Hollywood Multiplex ca să intru la După-amiaza unui torționar. În sălile alăturate Atacau Clonele, Stăpânul Inelelor își desfășura orgia de imagini computerizate până la idiotizare, Harry Potter zbura pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Indulgență, cum se cumpărau cu veacuri în urmă pentru iertarea păcatelor. Numai că pentru toate păcatele puternicilor zilei n-ar fi de ajuns nici o catedrală cât Casa Poporului. Asta într-o țară nicidecum prosperă economic, nicidecum puternică politic, o țară mizeră, al cărei simbol nu este Mântuirea, ci continuă să fie Mântuiala - superficiul, lucrul grăbit și prost făcut, de ochii lumii, nu pentru liniștea lăuntrului tău. Și mai îndrăznesc să spun că, până la Dumnezeu, neamul se salvează singur, prin conducătorii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
niciodată ce este. Ura ține loc de curaj - o insultă tâmpă pe care ți-o aruncă pe hârtie, stârnind corul altora ca el, care intonează mulțumiți „I-a zis-o!”, șterge în capul urîtorului ani de lașități și de obediențe mizere. Urându-te, potaia își afirmă demnitatea de sine... Devii o stănoagă ontologică prețioasă, care îi preface și îi păstrează nimicnicia într-o potențialitate reconfortantă - dacă n-ar fi Popescu ăsta care se pune mereu de-a curmezișul, eu aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
comportă de parcă următoarea etapă a vieții sale ar fi îmbălsămarea și plasarea mumiei prezidențiale într-un mausoleu al societății civile. Or, lucrurile au stat exact pe dos. Dl. Constantinescu a fost ales în numele promisiunilor (majoritar mincinoase) că va transforma destinul mizer al României într-unul demn, că va evacua din încăperile îmbâcsite de lene, minciună și corupție aerul viciat și că-l va înlocui cu zefirul plăcut al democrației. Nici unul dintre sfătuitorii de taină ai președintelui nu dă vreun semn că
O propunere: desființarea președinției! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17171_a_18496]
-
pentru niște intelectuali români în universități din Europa care ar produce un freamăt de cultură română acolo unde sîntem cunoscuți doar ca țigani, ca hoți, ca violatori, ca umile ființe (încă umanoide) care muncesc în orice condiții, pentru un cîștig mizer. Sîntem în Europa exact unde ne propunem să fim. Adică nicăieri. Dar hai să zicem că Statul nu se îndură să rupă de la gura securistului, care a pus pumnul în gură românului pînă mai ieri, ca să plătească intelighenția, dar de ce
Întoarcerea la literatură by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Journalistic/4306_a_5631]
-
căderea în transă, indusă de vraja personajului al cărui nume Van Morrison îl pronunță, pe discul original, Madame Joy. Ascultătorul însuși devine parte a aceleiași magii, de la primele versuri, în care straniul erou se impune ca o apariție miraculoasă pe mizera stradă irlandeză: „Down on Cypress Avenue / With a child-like vision leaping into view/ Clicking, clacking of the high-heeled shoe / Ford & Fitzroy, Madame Joy...” Cântecul are, cu siguranță, yarragh: de la explozia vocii lui Van Morrison, rostind, aproape monosilabic, închis, siflant, primele
Van the Man (4) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5953_a_7278]
-
și brățări de lumină, firmele de neon la cinematografe, ca niște broșe de argint cu rubine, semnele de circulație licărind ca niște pietre de ambră și smarald - toate strălucind ca o comoară răsfirată pe o pînză neagră. Coborî pe străzile mizere și intră în gangul uneia din cele mai mizere. Scara era îngustă, prost luminată și mirosind a pișat de pisică. în fața unei toalete aflate pe un podest, păși pe deasupra doi copii care stăteau pe un preș și se jucau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca niște broșe de argint cu rubine, semnele de circulație licărind ca niște pietre de ambră și smarald - toate strălucind ca o comoară răsfirată pe o pînză neagră. Coborî pe străzile mizere și intră în gangul uneia din cele mai mizere. Scara era îngustă, prost luminată și mirosind a pișat de pisică. în fața unei toalete aflate pe un podest, păși pe deasupra doi copii care stăteau pe un preș și se jucau cu o jucărie cu mecanism. Pe palier erau trei uși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un gang în care scările erau roase într-un unghi atît de ascuțit că abia puteai păși. Lui Thaw i se tăie respirația și se sprijini o clipă de pervazul unei ferestre. De-acolo vedea spatele teșit al unei biserici mizere vizavi de o jardinieră, în care căpățînile pătate cu funingine a trei conopide pitice se ridicau deasupra unui smoc de bălării. La ultimul palier, Drummond deschise o ușă vopsită într-un galben viu îlacătul era spart), își vîrî capul înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe înfundate domnul Drummond din pat. — Da, sînt mulțumit de lucrul meu de-o noapte, repetă Drummond acceptînd o ceașcă de ceai de la Janet. întunericul de-afară se rări și cerul se coloră într-un roz pal în spatele turnulețelor bisericuței mizere. Drummond deschise fereastra să lase aerul rece să pătrundă înăuntru. De deasupra acoperișurilor cenușii din stînga se ridica fleșa fals gotică a universității, apoi se văzură dealurile Kilpatrick cu peticele de pădure și vîrful clar al lui Ben Lomond în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Biserica și casa lui erau locuri pe care nu mai dorea să le vadă. Se duse în Renfield Street. Deși era miezul nopții, mai erau oameni pe stradă - unul sau doi bărbați spilcuiți mergînd vioi, un pierde-vară într-o haină mizeră care citea un ziar la colțul străzii. Două femei se opriră vizavi. Erau tinere, înalte și îmbrăcate în haine tivite cu blană, care lăsau să li se vadă rochiile. Una dintre ele scoase piciorul în afară, își ridică poala rochiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Catedrala e în sectorul cinci. Luați liftul unsprezece pînă la etajul douăzeci. Liftul era ca un dulap din metal plin cu oameni prost îmbrăcați. Cînd ieși din el, Lanark avu din nou sentimentul că reintră în trecut. Văzu o întindere mizeră pavată cu gresie și cauciuc gri, plină de oameni de toate vîrstele care se înghesuiau pe bănci. O tejghea împărțită în nișe se întindea de-a lungul peretelui, iar în nișa din fața liftului era un scaun și o plăcuță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
postală micuță, împreună cu biletul de intrare, pe care scrie: „Stimate domn, acum poți să-ți călărești nevasta după cum dorești.“ Gilchrist rîse pînă i se vărsă cafeaua în farfurioară. — Pettigrew, ești incorigibil! Vorbești de parcă omul e vinovat de propria lui stare mizeră. Trebuie să recunoști că sărăcia, nebunia și criminalitatea s-au înmulțit de cînd am terminat cu industria noastră de bază. Nu e o simplă coincidență. — Dă vina pe sindicate! zise Pettigrew. Prosperitatea e adusă de boșii care se luptă între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la pămînt la capătul oficiului. Se auziră aplauze răzlețe. — Noroc! îi spuse Gilchrist lui Lanark, strîngîndu-i mîna. Promit că vei fi promovat imediat ce-ți vom găsi un înlocuitor. Pettigrew și cu mine bem la Vascular Cavity. E o cîrciumă mizeră dar aproape de birou, și vezi mereu cîteva frumuseți pe-acolo. îîi făcu cu ochiul). Dacă treci pe-acolo mai tîrziu, o să radem una împreună. Ieși repede. Omul cu avionul îl conduse pe Lanark la ultima dintr-un lung șir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
exemplu? Lanark își aminti de nașterea lui Sandy. își dădea seama că fusese probabil fericit, altfel n-ar fi tras clopotele catedralei, dar nu-și amintea de gustul fericirii. Dintr-odată, trecutul i se păru un loc foarte întins și mizer. — Nu demult, zise el obosit. în hol, lîngă ușile liftului, ea se opri, îl privi drept în față și-i zise cu fermitate: — Nu știu unde e Monboddo sau Wilkins în acest moment. Bănuiesc că vor trece pe-aici mai tîrziu, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o istorie plicticoasă și sumară a istoriei literaturii, de parcă rezumarea marii tradiții ar culmina cu opera lui! Dintre cele unsprezece mari narațiuni menționate, doar una a influențat cartea Lanark. Discursul lui Monboddo din ultima parte din Lanark este o parodie mizeră a lecției de istorie a arhanghelui Mihail prezentă în ultima carte din Paradisul pierdut și eșuează din aceleași motive. O proprietate nu este întotdeauna valoroasă pentru că a fost furată de la un om bogat. Și prin acest procedeu literar furat îfără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
veche de lucruri - care nu se mai poate reintroduce în nici un chip, să fie bine înțeles - era mai favorabilă existenței și dezvoltării normale a poporului nostru. Atât am zis și nimic mai mult. Poporul poate era sărac, dar nu era mizer, nu sleit. Sunt fără îndoială oameni cărora dezvoltarea aceasta le-au folosit, pe cari i-au ridicat din nimic, i-au făcut bogați și puternici; dar acei oameni nu sunt poporul românesc. Nu e om cu oarecari cunoștințe cari să
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
ce i le-ar putea procura, va să zică o risipește cu nesocotință, fără a-i trece prin gând măcar că chipurile în care trece toată ființa sa individuală și care reprezentă eternitatea ascunsă în persoana lui trecătoare, copiii lui, vor îmbla odată mizeri și dezmoșteniți pe acest pământ. În necunoașterea radicală a armoniei intereselor generațiunea prezentă își consumă ca o flacără tot oloiul, toate izvoarăle de esistență, prin aceea că le-ncarcă cu o consumațiune relativ prea mare, astfel încît generația ce-i
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
nu iobăgia țăranului - care în acea formă în care s-a găsit în Europa n-a existat niciodată în România - este cauza decăderii sale, ci neîntreruptele invazii străine. Stoarcerea sa de către elemente străine l-a făcut atât de sărac și mizer, dar de aceea și atât de melancolic și grav. Că nu este abrutizat o dovedește poezia populară deosebit de bogată și frumoasă și mulțimea satirelor mușcătoare cu care îi tratează pe străini. Este un spirit original și proaspăt în acest popor
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vorbește tare și toate aceste zgomote îi amintesc pielii mele (căci sigur pe-atunci auzeam cu pielea, ca păianjenii, de parcă aș fi fost în întregime învelit în propriul meu timpan) de ecou-ndepărtat al vocii tatălui meu, într-o cameră mizeră în care încă nu existam. Foarte tânăr, neras, doar în maieu, tata-și lipea urechea de burta mamei și spunea ceva, iar pielea mea subțire ca de balon de săpun auzea cuvintele lui deformat, așa cum auzi zgomotele din casă când
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
țipetele păunilor, ocărelile țiganilor, certurile mitocanilor și scârțâitul pompei de apă, iar apoi se pregătea de ieșire. Își spăla în lighean fața, subțiorile și sânii, își punea singura bluziță mai bună și scotocea o grămadă în geantă după rujul ieftin, mizer, înfășurat în carton de papiote și cu o culoare de cutie de bomboane. Se dădea pe buze cu el, dând gurii o formă de inimioară și apoi și-l întindea bine frecîndu-și buzele una de alta. Pudra arăta și mai
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]