6,883 matches
-
evoluția psihologică, comportamentală a copilului creează un sentiment de incertitudine în interpretarea și înțelegerea manifestărilor afective și comportamentale ale copilului. O mamă adoptivă spunea: eu nu știu cum îl va afecta perioada în care nu a stat cu noi, nu știm ce moștenește, nu știu ce e normal și ce nu în comportamentul lui, dacă anumite reacții sunt de moment, sunt accidentale sau trecătoare sau îi stau în caracter și trebuie să le corectăm... dacă ar fi crescut cu noi aș fi știut asta. Barth
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
după nouăsprezece veacuri. Printre erorile de interpretare a acestui mesaj se număra și cea a imposibilității învierii datorată cremațiunii, pe care Șerboianu o contracara citând masiv din Sfântul Pavel. Ideea centrală preluată era că "nu poate carnea și sângele să moștenească împărăția lui Dumnezeu; și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea (s.a.)"180. În finalul meditației arhimandritul exprima deopotrivă patriotismul său, pe care l-am identificat și în articolele sale publicate în 1928 în Cultura Poporului. Stephan Prothero, în cartea sa
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mesaj se număra și cea a imposibilității învierii datorată cremațiunii, pe care Șerboianu o contracara citând masiv din Sfântul Pavel. Ideea centrală preluată era că "nu poate carnea și sângele să moștenească împărăția lui Dumnezeu; și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea (s.a.)"180. În finalul meditației arhimandritul exprima deopotrivă patriotismul său, pe care l-am identificat și în articolele sale publicate în 1928 în Cultura Poporului. Stephan Prothero, în cartea sa dedicată istoriei cremațiunii în Statele Unite ale Americii remarca faptul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vechea tradiție moldovenească și libertatea de cugetare". Prin urmare, "a ales numai ceia ce a fost bun în această tradiție, așa cum recomandă și Sf. Apostol Pavel, celor ce-l întrebau, dacă e bine sau nu să țină ceia ce au moștenit de la strămoși"200. Formula de armonizare pe care o pomeneam o regăsim și la finalul discursului când arhimandritul încheia cu "Ușoară fie-ți cenușa!..."201, adaptând străvechiul tipar al "țărânii", cu practica incinerării. Deși aparent ar fi semnificativă doar ca
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ei între vechea tradiție moldovenească și libertatea de cugetare. A ales numai ceia ce a fost bun în această tradiție, așa cum recomandă și Sf. Apostol Pavel, celor ce-l întrebau, dacă e bine sau nu să țină ceia ce au moștenit de la strămoși. Dl. Ministru Grigore Trancu-Iași, Președintele "Cercului Ieșan" și mare iubitor al trecutului românesc din dragul său Iași, mi-a dat prea dureroasa, dar și prea grațioasa sarcină, să spun cele ce am spus, în numele D-sale și al
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din cer. Cum este cel pământesc, așa sunt și cei pământești; cum este Cel ceresc așa sunt și cei ceresc, tot așa vom purta și chipul Celui Ceresc. Ce spun eu, fraților, este că nu poate carnea și sângele să moștenească împărăția lui Dumnezeu; și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi (muri) toți, dar vom fi schimbați într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cei pământești; cum este Cel ceresc așa sunt și cei ceresc, tot așa vom purta și chipul Celui Ceresc. Ce spun eu, fraților, este că nu poate carnea și sângele să moștenească împărăția lui Dumnezeu; și că putrezirea nu poate moșteni neputrezirea. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi (muri) toți, dar vom fi schimbați într-o clipă, într-o clipeală de ochi, la cea din urmă trâmbiță. Trâmbița va suna, morții vor învia nesupuși putrezirii și noi vom fi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
viață viitoare și de nemurirea sufletului, pe care le-am îmbrăcat în haina imaginației noastre și le-am dat putere de viață prin așa numitul "ritual", care a fost alcătuit de promotorii fiecărei religii, în concordanță însă cu fondul dogmatic moștenit din moși-strămoși. Paralel cu acest ritual oficial, ca să-i zicem astfel, majoritatea indivizilor fiecărei națiuni și-a creat aparte încă un ritual, în care superstițiile cele mai fantastice și imoralitatea cea mai crasă se îmbină adeseori cu o pietate șovăielnică
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
și chiar aflându-se într-un raport de tip ierarhic. Ierarhia nu este unanim stabilită; de pildă, liberalii valorizează pozitiv privatitatea, asociată libertății, susținând, mai cu seamă, neamestecul în sfera de libertate individuală 8. Gândirea liberală modernă pare să fi moștenit premisa clasică asupra vieții sociale, organizată în domeniile public și privat. În timp ce gândirea clasică tolera domeniul privat și îl celebra pe cel public, gândirea liberală modernă reflectă adesea tendința opusă, de celebrare a domeniului privat ca domeniu esențial de exprimare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
71) Acestea nu acceptă să dea curs rolului matern, pentru că îl anticipează ca desfășurându-se după modelul cunoscut direct în copilăria lor, comportamentul propriei mame. În fapt, se delimitează de acele aspecte ale personalității lor pe care presupun că le moștenesc pe linie maternă și care sunt potențial repetabile odată ce se instituie și pentru ele maternitatea. Apoi, a deveni mamă înseamnă a depăși starea privilegiată de copil și de a accepta toate rigorile vieții adulte, îndatoririle și responsabilitățile aferente. A deveni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
un proces de reconfigurare, în raport cu cerințele existente, mai ales în mediul urban (în orașele mari, există o ofertă mai diversificată de servicii, în comparație cu mediul rural, unde funcționează prioritar vechile servicii de stat50). Alături de consacratele servicii privind educația și protecția sănătății, moștenite din comunism, au apărut oferte private. În acest sens, se remarcă, de pildă, grădinițe ce asigură educarea copiilor și instruirea lor în însușirea limbilor străine și dobândirea unor abilități în utilizarea calculatorului. Accesibilitatea acestora este însă determinată de capacitatea familiilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
publice țin cont de ceea ce se numește „interesul superior al copilului”9. Cu toate acestea, practicile curente arată că, în fapt, există o prioritate a copiilor legitimi față de cei ilegitimi privind drepturile succesorale. Dreptul potențial al copilului de a-și moșteni părinții intră în conflict cu jocul de interese al rudelor ce revendică moștenirea, cu dificultatea de a stabili autenticitatea relației de sânge în lipsa documentelor doveditoare. Un alt aspect privește favorizarea mamei la dreptul la tutelă în detrimentul tatălui. Se consideră că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de parentitate. Se fac, astfel, distincții între cuplurile căsătorite legal și cele care nu și-au legalizat relația, între copiii legitimi și cei nelegitimi. Un copil recunoscut drept legitim preia numele de familie, se bucură de îngrijirea părinților, își poate moșteni familia. Drepturile unui copil nelegitim trebuie mai întâi recunoscute ca întemeiate și abia apoi pot fi realizate ca atare. Din acest punct de vedere, ele sunt consistent diminuate, probabilitatea ca un copil să beneficieze de ele este mai mică decât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
de ani, așadar era În floarea vârstei. Fiu al bătrânului conte de Guadalmedina - don Fernando Gonzaga de la Marca, erou al campaniilor din Flandra În timpul marelui Filip al II-lea și al urmașului său, Filip al III-lea, Álvaro de la Marca moștenise de la părintele lui titlul de grande de Spania și putea sta cu pălăria pe cap În prezența tânărului monarh, cel de-al Patrulea Filip, care Îi acordase prietenia sa; și pe care, umbla vorba, Îl Însoțea În escapadele lui amoroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Napoli, și se spunea că acesta, deși simplu soldat, Îi făcuse fiului fostului său general câteva servicii importante În dezastrul expediției militare Împotriva corsarilor berberi din insulele Kerkenah de pe coasta tunisiană. Álvaro de la Marca nu uitase și, cu timpul, după ce moștenise averea și titlurile și părăsise cariera armelor În favoarea celei de curtean, nu-l abandonase pe căpitan. Din când În când Îi Închiria serviciile de spadasin ca să rezolve probleme de bani, să-l escorteze În aventuri galante și primejdioase sau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Marklund. Cum se numește? Gustave Doré, am spus eu. Manfred Marklund scrie corespondențe la ziar. înainte de el, la sfârșitul epocii epidemiilor de TBC, corespondențele pentru ziar le scria tatăl lui, care se numea tot Manfred Marklund. Ca să zic așa, el moștenise domeniul. Fiecare domeniu are un jurnalist corespondent. Și fiecare corespondent are teritoriul, domeniul lui. Nu știu ce scrie în corespondențele acelea. El are un fiu care se numește Manfred. Uneori spune: Sunt mândru de profesia mea. Noi, cei ce scriem articole la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ca lumina să cadă în dulap. Până atunci nu-l văzusem niciodată deschis. Nu mi-aș fi putut imagina că ar putea fi deschis pentru mine. Și-mi aduc aminte că m-am gândit, confuz și uimit: Acum voi mai moșteni ceva. Așadar, tata m-a lăsat să văd cu ochii mei ce se afla acolo, înăuntru. Erau teancuri de hârtie îngălbenită și plicuri groase, unele din ele sigilate. Se mai afla acolo o mapă subțire de piele de un maroniu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
a salutat, m-a prins de amândouă mâinile. Pe biroul lui se afla o begonie artificială, pe care o sculptase și o vopsise unul din lucrătorii în lemn din ținut. Mai trăiește și astăzi, dar un alt bancher i-a moștenit afacerea și costumul. El a orbit. Acum câtva timp l-am întâlnit în localitate. Nu e nimic, mi-a spus el. De ochi aveam nevoie doar la slujbă. Directoarea a părut ușor uimită să mă vadă din nou. Dar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Avem nevoie de un adăpost, eu și munca mea. De un refugiu unde munca mea și cu mine să ne desăvârșim în liniște și pace. La Norsjö a trebuit să-mi pun iscălitura pe un număr de hârtii......... SEMNATURA......... Acum moștenisem averea tatălui meu și toate asigurările lui: averea mobiliară, asigurarea de viață, capitalul, pensia, formulele experimentelor științifice. De atunci obligațiile averii mi-au împovărat viața. Și mi-au și ușurat-o. Pe vremea când casa copilăriei mele fusese distrusă, Manfred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
acesta întreaga literatură pare să vină de acasă. Chiar acum citim Viața micilor morți. A scris-o Pierre Michou. E un roman destul de banal. Ea întoarce foile fără să facă zgomot. înțeleg că este vorba despre slăbiciunea ereditară, despre incapacitatea moștenită de a tălmăci și înțelege mediul. Scriitorul a scris despre propria lui viață, fără să-și facă probleme și fără să adopte o atitudine critică. N-a avut nimic de adăugat. Adineauri l-am auzit scriind așa: Nu există coaste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
va lua locul, atunci este drept și normal să mă lovească vreo boală mortală. Da, spun eu. Există ceva deosebit în legătura dintre tați și fiii lor. Aici se află de fapt temeiul întregii ordini universale. Totul trebuie să se moștenească, zice Manfred. Doar prin forțele lui omul nu poate realiza decât lucruri provizorii. Cu siguranță vei supraviețui acestei neplăceri, spun eu. Și micul Manfred se dezvoltă grozav. Sigur că da, zice Manfred. îmi pun mari speranțe în el. Știe deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lui cum schimbă cuvintele unul după altul și le modifică sensul inițial. Dumnezeu să-l aibă în pază! Tu n-ai putea scrie niciodată articole, obișnuiește el să-mi spună. Ești prea meticulos, prea cinstit și prea legat de adevăr. Moștenesc aceste calități de la tata, îi răspund eu. Neînțeleasa lui mândrie în privința mea depindea de faptul că observase cât de necruțător mă țineam întotdeauna de adevăr. Când cartea ta va fi gata și se va tipări, spune Manfred, voi scrie un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
zile după operație... să plece cu el la mare... Da, nu este chiar așa de vesel ce făcea tatăl tău, strecură Bart cu discreție. Dar asta este... Bine că n-ai luat de la el gustul pentru pălincă!... Cred că am moștenit de la el numai părul, și poate culoarea arămie a pielii, era un brunet cu ochii verzi, foarte bine ca bărbat și foarte inteligent, nu trebuia să facă mari eforturi și femeile îi cădeau în brațe... De-abia împlinisem trei anișori
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
rămaseră câteva clipe în picioare, unul în fața celuilalt, studiindu-se reciproc și gratulându-se că trecerea anilor nu îi marcase deloc, apoi se așezară de o parte și de alta a unui birou cu tăblia verde, acoperită de un cristal gros, moștenit odată cu imobilul retrocedat, pe care trona calculatorul, între hârtii redacționale diverse împrăștiate peste tot de mâini grăbite. Totuși, ambianța din cabinetul patronului de la „Investitorul” nu-i păru lui Bart deloc neplăcută, dimpotrivă. Iartă deranjul, dar știi și tu bine ce
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
pe care le practica cu regularitate la un club de fitness din Herăstrău, în creme și alifii miraculoase provenite de la antipozi și în dieta vegetariană ținută cu multă strășnicie. Camelia era replica fidelă a mamei sale, iar de la tatăl ei moștenise limbajul diplomatic și manierele diplomatice, cu care obținea cam tot ce-i poftea inimioara. Întrevederea decurse atât de bine, încât la sfârșit, când părăsi locuința familiei Mandache, Bart se putea deja considera logodnicul Cameliei. Ce noroc că nu mai era
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]