911 matches
-
care a îndrăznit să treacă pe terenul bisericii, sau lucru de ultimă oră, își fac radiouri și televiziuni cioplite din dragostea de a fi vedete. Dacă popii ar fi în fruntea luminării maselor, dacă ar lupta pentru ridicarea credincioșilor din mocirla unde i-a aruncat puterea, dacă nu ar fi atât de avari după bunurile lumești, dacă și-ar închina de adevărat viața lui Dumnezeu, nu aș avea nimic de zis pe lumea aceasta contra lor. Dar uitați-vă în jur
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ministru al Turismului, a fost „erou” și ar trebui „proslăvit cu imnuri de slavă” să fie înscris în cărțile de istorie și să i se ridice în final o statuie. Aceasta este încă o mostră de mistificare și afundare în mocirla unor vremi mizere. Fiți siguri că moldoveanul din Pechea, Lucian Bute e mult deasupra nămolului de Dâmbovița și bine ar fi, ca niciodată cineva să nu mai încerce să îl folosească în încercări de poziționare electorală. Lecția aceasta a fost
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
aprilie. În fața lui, un peisaj sinistru, un suhat cu mult trifoi sau, mai precis, cu lucernă crescută sălbatic, mai înaltă ca de obicei, încâlcită și anapoda, în care i se încurcau picioarele; cu un sol periculos, împânzit peste tot de mocirle adânci, pline de noroi lipicios, hulpav și agresiv. Un loc foarte cunoscut și foarte îndrăgit deoarece, chiar pe suprafața lui și prin împrejurimi, încă din fragedă copilărie, în special în vacanțele lungi de vară, aproape zi de zi, împreună cu cei
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și într-un dicționar, în care balta, iazul și lacul sunt considerate sinonime, ceea ce este greșit 52. Balta e o apă stătătoare, adunată după ploaie, într-o adîncitură, cu o bogată vegetație acvatică. Balta poate fi sinonimă cu băltoaca, mlaștina, mocirla, sau cu un bulhac, ghiol, smîrc, tău, iezer deși nici pe acestea nu le putem considera sinonime perfecte. Dar nici într-un caz ele mu pot fi sinonime cu noțiunea de iaz, care este făcut de om. Pentru a face
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
5); peste (5); băltoacă (4); rațe (4); apa (3); cocostîrc (3); copilărie (3); glod (3); mică (3); mîl (3); oglindă (3); Silviana (3); știoalnă (3); apă murdară (2); barză (2); Bălți (2); indiferență (2); lasă (2); loc cu apă (2); mocirlă (2); neagră (2); nufăr (2); ochi de apă (2); oglindire (2); păsări (2); de pește (2); țară (2); umezeală (2); ac; acasă; adînc; adîncime; adunătură; ani; apă cu pești; apă multă; de apă; ape; apoi; armă; arsă; barcă; băț; bîtă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
apoi; armă; arsă; barcă; băț; bîtă; bobocit; bogăție; colegă; copac; curată; Delta Dunării; drum; ecosistem; emoție; emoții; enorm; frică; frumos; gîrlă; groapă cu nămol; haine ude; halbă; infinit; izvor; las-o; lebădă; limpede; liniște; loc de udat; măr; meserie; mirare; mocirla; mormoloc; murdare; neant; neliniște; nepăsător; neplăcut; nimic; nord; ocolire; omul; pădure; părăsire; părăsit; peisaj; de pescuit; cu pește; fără pește; pietre; plouă; probleme; puritate; rău; rece; Republica Moldova; sat; scăldat; la scăldat; seacă; spurcată; static; stuf; stufos; suferi; supărare; toloacă; tristețe
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Oricât am vrea să nu fie așa, trecuturile nu mor în noi, ci mor cu noi, făcându-ne prizonieri nevolnici ai propriilor erori. De la parodie la bătaie de joc, de la nostalgie la refuzul de a recunoaște, fie ne zbatem în mocirla rememorărilor vindicative, fie mărșăluim intransigenți și surzi pe ritmurile acuzelor solitare. Fiind liberi, nu mai suntem solidari. Nici măcar față de necesitatea organică de a extirpa răul comun. O amnezie malignă ne moleșește luciditatea. Nu mai punem întrebări, nu mai căutăm răspunsuri
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de zgomote de Fănuș Neagu, Alexa Visarion a găsit o echivalență scenică întru totul propice. El creează în termenii unei estetici teatrale mult comentate, un spectacol "visceral", care dă senzația adâncului și poate ultimului strigăt pe care omul împins în mocirla degradării, îl mai poate adresa universului. Unitatea și finețea nuanțelor acestei reprezentații confirmă valoarea gândirii regizorale. (Valentin Silvestru) Mircea Albulescu Nil și Irina Mazanitis vânzătoarea de evantaie Aproape de sfârșitul stagiunii, Fănuș Neagu și Alexa Visarion vin să ne ofere un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
viața copleșește în câteva scene sala, în timp ce privirea înspăimântată a eroilor paralizează respirația publicului. Alexa Visarion creează în termenii unei estetici teatrale mult comentate un spectacol "visceral", care dă senzația adâncului și poate ultimul strigăt pe care omul, împins în mocirla degradării, îl mai poate adresa universului. Unitatea și finețea nuanțelor acestei reprezentații confirmă valoarea gândirii regizorale. [...] Echipa de zgomote este bucuria unei stagiuni. (Ileana Lucaciu) 1981 WOYZECK Georg Büchner Teatrul Giulești ... Spectacolul începe cu un lung prolog-colaj (extrase din piesă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
mucigai În ciclul Flori de mucigai este evocată lumea stranie, dezolată, a universului carceral, unde viața este reprimată, mortificată, un fel de bolgie a infernului dantesc. Având ca punct de plecare estetica urâtului, Arghezi prezintă un univers al claustrării cu mocirlă, frig, cătușe, păduchi, șobolani, zăvoare, mucigai, din care nu lipsește totuși frumosul, o frumusețe recuperată prin vis sau amintire. Lumea închisorii este lumea valorilor confuze, poartă stigmatele răului: răul și urâtul sunt conjuncturi ale destinului. Sub expresia de mahala este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
existență în apariții la "emisiuni mondene" de cea mai joasă speță. (I)rațiunile hulirii erau diferite, mecanismul declanșator era similar: incomodarea spațiului public. La CVT în prelungirea vocației diversioniste, cu o dominantă histrionică, spectaculară, care avea să-l scufunde în mocirla calamburului mahalagiu, ajuns etalon al "naționalismului integral", rezidual în spațiul media (nu există titlu de știre, "ieșire pe sticlă" în care să nu fie exploatat). La Luca Pițu pentru că imaginea lui mi-a apărut ca o contrapondere a fumigenei politice
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
concluzia că fata de pe masa de disecție era Bălaia, o prietenă din copilărie, albă (paloarea tipică anemicilor), zveltă și cu ochii verzi. Revelația îl proiectează pe Trubadur într-o criză de nervi, fiindcă "[l]umea s-a prefăcut într-o mocirlă în care numai porcii se răsfață". Oricum, întâlnirea se sparge sub efectul traumei afective, iar naratorul este rugat de ceilalți să-l însoțească acasă pe Trubadur. Acolo, "gardianul" protagonistului își descoperă, la miezul nopții, protejatul în postură de somnambul. Acesta
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
face mare plăcere unui Umberto Eco: "aripi pieloase de liliac, cozi șfichiuitoare, ciocuri coroiate, piepturi gheboase, coarne de taur și de berbec și de țap și de muflon și de viperă cu corn și de dragon se iscară dintr-o mocirlă de urlete". Lupta poate începe, într-o cadență a ofensivei și a defensivei: "Demonii-greieri [...] sloboziră-năuntru ouă prelungi, din care-ntr-o clipă ieșeau păianjeni veninoși, cu o sută de picioare. Dar preotul [...] îi pietrifica, stropindu-i cu apă sfințită
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu lăncile înainte, șleahta dezmățată a morților. În câteva clipe, din teribilul neam subteran rămase-un morman de tibii, vertebre, mandibule, cranii și oase iliace, îngălbenite ca o ceară veche, fumegând încă venin către ceruri. Demonii se scurseră ca o mocirlă groasă de pe biserică, lăsând-o mânjită de bale și excremente, și se aruncară ca o haită de lupi turbați asupra falangei de îngeri". Morții sunt, astfel, îndepărtați, iar viii rămân martori ai războiului angelic. Punctul culminant al conflictului se găsește
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mitologie, va fi decisă de cele trei ursitoare, care însă aparțin altui mileniu, având deprinderi și ritualuri moderniste: fumează (plăcându-le să fie „binișor amețite de fum, joc și băutură”), dau dovadă de pasivitate („chicoteau ca niște babe tăvălite prin mocirla vieții”), deși par păstrătoare a unei vechi tradiții (așezate fiind în jurul unei mese rotunde, rudimentare și grosolane). îl lasă pe prunc „Vă se descurce singur” și, după scurtul „urlet primordial”, decid că acestuia îi va plăcea Vă tacă, dar să
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
citea din Epistolele Apostolului Pavel despre aluatul dospit care trebuie aruncat ca să nu mai crească păcatul. Atunci, copil fiind, își imagina cum toate femeile din lume aruncă în drum aluatul din căpistere, transformând câmpurile și bătăturile într-un fel de mocirlă albă, lipicioasă. Se redresă și se gândi să-i ceară sfinției sale să țină o predică despre trădare, asemuindo dospelii. Tronul Moldovei, ce nebunie! Prostul cui credeau turcii că este el? Bună politică, Efendi Pașa, n-am ce zice. Eu plătesc
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
până spre sfârșit. Tot credeam că până la urmă se va îndrăgosti de fata aceea în care trezise demnitatea, pe care o îngrozise descriindu-i mlaștina în care trăia și moartea care nu-i aducea nici o speranță ci sfârșitul în aceeași mocirlă, în pământul clisos, pe o ploaie umedă, de nimeni petrecută la mormânt, de nimeni iubită. Da, el o va salva, o va ridica... Nu-i trebuia pentru asta decât să-și urmeze sentimentul care îl stăpânea, el însuși fiind singur
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
omul și corpul nu este prea slăbit: nu trebuie considerată nici molipsitoare până ce nu ajunge în stadiul din urmă, fiindcă, în spitale, infirmierii și cioclii nu se îmbolnăvesc. Depinde mult de situația locurilor sau a caselor. Fluviile și mai ales mocirlele favorizează foarte mult răspândirea holerei. Motivul ei principal este răcirea și schimbarea bruscă a temperaturii. Pericolul dispare, dacă putem aduce corpul în transpirație și în încălzire înainte de apariția spasmelor. Dar, deși contagiu nu există la holeră, totuși ușor poate deveni
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și deșănțare, dar și înlănțuire, precum desenele nici triste, nici lirice, în imprecizia lor aburită de blândețe ? Semnele plăcerii ușuratice, vulgaritatea, coruperea, potențialul de ticăloșie și trădare ? Ca și cum cineva sau ea însăși s-ar fi obișnuit să aibă nevoie de mocirla dintr-însa. N-ar trebui corelate, neapărat, asemenea stări cu schimbarea produsă în schițele pe care le înainta zilnic anchetatorilor ? Deși poate fi găsită și o astfel de legătură... rămă sese, totuși, mai curând femeie decât artistă. A trecut, probabil
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Oamenii simpli, buna linie de mijloc, cum spui, sau cei într-adevăr dăruiți, iluminați au măreție în nenorocire. Ar trebui cineva să-i învie. Se oprește ; preferă să asculte. Ortansa s-a oprit, ascultă. — Chiar dacă nu m-am băgat în mocirlă, am respirat minciuna, ipocrizia în care mă complăcusem. Riduri în plus, ticuri, iritabilitate, insomnie. Sfinții s-au împuținat, ridiculizați de viteza unei lumi râvnind eficiența, imediatul. Ce-ar fi dacă am discuta, scrupulos, viața fiecărui cetățean ? Se oprise, speriat. N-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
generozitatea și iubirea față de semeni. Singura osteneală a celor mai mulți oameni e să existe. Mulți bărbați s - au domesticit : gătesc, spală, calcă și, la nevoie, latră prin curte. Fără cel puțin o generație de caracter, o țară nu poate ieși din mocirlă. Crizele, de orice fel ar fi, trebuie gestionate, nu doar condamnate. Sângele - acest filon al eredității. Le - a spus angajaților răspicat că în firmă el este Alfa și Romeo. Dacă nu te temi de consecințe, înseamnă că ești bufon. Sub
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
generozitatea și iubirea față de semeni. Singura osteneală a celor mai mulți oameni e să existe. Mulți bărbații s-au domesticit: gătesc, spală, calcă și la nevoie latră prin curte. Fără cel puțin o generație de caracter, o țară nu poate ieși din mocirlă. Crizele de orice fel ar trebui gestionate, nu doar condamnate. Sângele - acest filon al eredității. Le-a spus angajaților răspicat că în firmă el este Alfa și Romeo. Dacă nu te temi de consecințe, înseamnă că ești bufon. Sub o
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
nu mă vei scoate nevinovat. 29. Și dacă voi fi judecat vinovat, pentru ce să mă mai trudesc degeaba? 30. Chiar dacă m-aș spăla cu zăpada, chiar dacă mi-aș curăți mîinile cu leșie, 31. Tu tot m-ai cufunda în mocirlă, de s-ar scîrbi pînă și hainele de mine! 32. Căci El nu este un om ca mine, ca să-I pot răspunde, și să mergem împreună la judecată. 33. Nici nu este vreun mijlocitor între noi care să-și pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]
-
obișnuit al cuvântului. întrebarea mea este: cât de mult ne e permis să ne jucăm cu cuvintele? Cât de detașați putem fi de încărcătura explozivă pe care cuvintele, poate inițial inocente, au căpătat-o înmuindu-se, decenii sau secole, în mocirla istoriei? Ambele atitudini, care-au generat ambele uzanțe ale cuvântului, oricât de diferite ar fi, au totuși ceva în comun: un anume orgoliu intelectual. Un anumit sentiment că inteligenței analitice i se permite, de fapt, orice. Că, de fapt, 178
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
pildă, de unde vine și sugestia extraordinarelor scene finale, circul improvizat cu cîini-roșiori și cocoși). Frizeria, baia publică, bodega și sala de bal epuizează întregul spațiu național, unde se petrece totul: politichie, amoruri cu pandalii, înfiorări patriotarde și spasme francofile. Jegul, mocirla drumurilor străbătute cu picioarele goale și adusă pe podelele balului, privatele mustind de zoaie unde se fac confesiunile amoroase, unde se schimbă costumele și unde damele republicane își amestecă lacrimile, târgoveții și bulgarii care dau năvală la bal, conțopiștii care
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]