3,297 matches
-
a întoarce pe toate părțile obiectul asupra căruia se aplică, pare a-l accepta ca o alternativă la modernism. Modernismul e caracterizat prin prisma unei „metafizici“ legate de opiniile lui Hugo Friedrich: „Simplificînd la maximum, aș putea spune că «metafizica» modernismului constă în contestarea relevanței realului, a «normalului», a «referențialului» (de aici «transcendența goală», «dezumanizarea», «magia verbală», universurile «secunde», paralele), în încercarea de a face din poem un «obiect» care nu comunică, ci «se comunică» și care poate exista (este) și
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
luciditatea, caracteristice postmoderniștilor), nu simțită, e rodul unor deducții, nu al unei nevoi de manifestare vitală. Postmodernismul e, poate, un proiect literar, dar nu e, în nici un caz, un proiect existențial“. Dar atunci care ar fi deosebirea dintre postmodernism și modernism? Nu cumva avem a face mai curînd cu o continuitate, cu o prelingere dintr-o suprafață pe alta a aceleiași materii diversificate, îngroșate între timp? A unei materii ce devine mai atentă față de sine odată cu un simțămînt al finalizării, cuprinsă
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
La prezumata incompatibilitate dintre „un proiect literar“ și „un proiect existențial“ ne vom referi mai jos. În realitate, postmodernismul nu-și poate găsi termeni convingători pentru susținerea unei autonomii care să-i insufle o existență creatoare comparabilă cu cea a modernismului de care e disociat printr-o forțare speculativă. E vorba mai curînd de un artificiu izvorît din impulsul unui simulacru de „progres“. „Bunurile“ așa-zisului postmodernism și ale modernismului ne apar comune, organic contopite. S-ar cuveni să recunoaștem doar
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
care să-i insufle o existență creatoare comparabilă cu cea a modernismului de care e disociat printr-o forțare speculativă. E vorba mai curînd de un artificiu izvorît din impulsul unui simulacru de „progres“. „Bunurile“ așa-zisului postmodernism și ale modernismului ne apar comune, organic contopite. S-ar cuveni să recunoaștem doar o anume evoluție internă, o modificare a aceluiași țesut organic, aidoma unui fruct ce se coace. Cromatica rumenelii sale nu ne îndrituiește a vorbi despre un alt fruct... Acceptînd
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
produs în poezie „,modele noi“, diferite de cele patru indicate de către N. Manolescu și anume poezia modernistă, cea argheziană, cea expresionist-blagiană și cea avangardistă, instituite în interbelic. Indubitabilele înnoiri de care s-au învrednicit intră (încă) în ramele cuprinzătoare ale modernismului, mai ales ale avangardei, moduri magnanime, după toate probabilitățile larg deschise și de acum înainte. Mica ceartă a poeților „Cenaclului de luni“ dacă doar ei ar fi postmoderniști și nu și cei din aceeași generație de la Cluj sau de la Iași
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
cît cu putință), n-am putea-o face decît, în primul rînd, cu exemplul optzeciștilor „lunediști“. Ultima chestiune la care ne oprim e cea a propunerii pe care Al. Mușina o face poeziei în perspectiva viitorului. Ofuscat de formulele aplicate modernismului de către Hugo Friedrich, precum „contestarea relevanței realului“, „dezumanizarea“, le opune, în numele acestora un „nou clasicism“pe care-l numește „antropocentrism“. Miza sa ar fi „umanul comun“, o „normalitate“ a trăirilor și semnificărilor „tot mai rară“, drept care se impune „revalorizarea“, resemnificarea
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
mării. }ara care, de numai cîteva decenii încoace, și-a pierdut toată diaspora ei străveche și bogată în bărbați aleși, nu și-a definit încă rolul pe care îl are ea însăși de jucat. Domină eudemonismul fără viziune și țel. Modernismul fără suport. Strigăte dezarticulate care nu duc la o concepție de ansamblu, luminată. Konzeptlosigkeit. Nu există une certaine idée de la Grčce în mediul european." (pp. 72-73) Poukamisas nu e scriitor în sens beletrist, ci un autor a cărui pregătire juridică
Tradiția elenității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6731_a_8056]
-
Codrin Liviu Cuțitaru La sfîrșitul victorianismului și debutul modernismului, americanul (naturalizat în Anglia!) Henry James are intuiția excepțională că marile bătălii epice se vor duce, în viitor, mai curînd pe teritoriul fenomenologiei narative decît pe cel - cumva tradiționalist - al narațiunii propriu-zise. Prin urmare, el devine unul dintre primii scriitori
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
sintagma însăși se datorează în realitate unei autoscopii, deși Cernat aplică aici metoda aceasta psihanalitică cu asupra de măsură pe autori de felul lui Călinescu sau Eliade. Departe de mine asemenea maliții!) Dar rămâne un fapt acela că, citit atent, Modernismul retro nu impune. Ideea e interesantă, sigur, în concepția ei nelovinesciană. Avem, afirmă Cernat, o serie de romane interbelice profund moderniste, în ciuda evidenței că sunt, în mod intenționat, în răspăr cu modernismul. Germenii observației se află în celebrul eseu al
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
Dar rămâne un fapt acela că, citit atent, Modernismul retro nu impune. Ideea e interesantă, sigur, în concepția ei nelovinesciană. Avem, afirmă Cernat, o serie de romane interbelice profund moderniste, în ciuda evidenței că sunt, în mod intenționat, în răspăr cu modernismul. Germenii observației se află în celebrul eseu al lui Antoine Compagnon, Antimodernii. Doar că, dacă la criticul francez frapează tonul paradoxal al încadrării, la comentatorul român, îmi pare rău c-o spun, nu frapează nimic. Compagnon se referea acolo la
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
scriitorului la metehnele sămănătoriste ale debutului e bine demonstrat. Romanului îi stă bine acolo unde e, în a doua etapă de creație, alături de metadiscursul savant din Creanga de aur, apărută în același an. Acesta e centrul de greutate valoric al Modernismului retro. Nu acela al redimensionării lui Ionel Teodoreanu din perspectiva canonului, la care probabil Cernat ține mai mult, ca la un gest personal de autoritate. Din nefericire, încercarea nu-i reușește, cu toate trucurile de captare a bunăvoinței pe care
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
dar nu văd aici altceva decât un transparent exercițiu de flaterie. Tot în categoria ipocriziilor mărunte aș bifa excesul de corectitudine la care se pretează Paul Cernat. Într-un loc recunoaște că aproape toată seria de prozatori care constituie materia Modernismului retro a fost propusă anterior de eseistul ieșean Antonio Patraș, care însă nu a tras "concluzii suplimentare asupra unei eventuale tipologii artistice a Ťasemănărilor de familieť"! Altundeva, citează masiv o sumedenie de platitudini emise de Șerban Cioculescu în jurul Crailor de
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
siguranța criticului să vină din consultarea unei cărți, destul de confuze, semnate de Octavian Onea. Acolo, un lung pomelnic de ploieștence cu acest prenume slav e dat laolaltă drept posibilă sursă! În sfârșit, cu voia dumneavoastră, nu-i exclus ca autorul Modernismului retro să fi dus prea departe teza unui eseu al meu, de curând apărut în revista sibiană "Transilvania". Stabileam în paginile lui o legătură destul de relevantă în plan psihologic între frumoasa Hortense Paciuris și planturoasa Pena Corcodușa. Legătură, nu autentificare
Puncte din oficiu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6618_a_7943]
-
tinerețe a reprezentat avangarda, pentru a face apoi figură de nostalgic, de reacționar, depășit de epoca sa, împotriva căreia vituperează de cîte ori are prilejul. Modernul îndrăzneț de la 1920, avid de experimente, iese zdrobit din comparația cu marile nume ale modernismului literar. Ca talent și însemnătate, e imposibil să-i compari pe Morand și Céline; cum sugestiv spunea un critic, unul e „om de litere", iar celălalt „scriitor". Jurnalul iese prost și dacă este pus alături de acela al lui Pierre Drieu
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
sau deja pe deplin formați, în al căror scris Salinger nu apăruse, până atunci, niciodată. Rezultatul m-a încântat: atât Dana Chetrinescu, redutabila specialista în domeniul shakespeareologiei, cât și Dana Crăciun, care parcurge de mai mulți ani intricatele cărări ale modernismului britanic, ori Romina Fischer, proaspătă doctoranda în americanistica, au adus unghiuri de interpretare viabile, scriind cu sensibilitate și pătrundere despre un autor ce pare mereu să-ți scape printre degete, refuzând definiții limpezi și clasificări definitive. Am constatat cu acest
Singurătatea Capricornului by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6542_a_7867]
-
cărora-n eterne zaruri creierul e numărul și numele de-anagramă al ecoului de ere suprapuse (ere-eire-rere-iere-ecre-creier...), anti-metabolic și, concomitent, anabolic pentru un herald care în clipa morții își câștigă demn înfrângerea prezisă... - în această atmosferă de lirică neagră a modernismului cu cromatica ei de cimitir. Din numele Asociației internaționale a scriitorilor pentru apărarea culturii, la înmormântarea lui Vallejo a vorbit Louis Aragon. (Nu am îndrăznit să-i spun marelui Vallejo că un poetastru basarabean i-a plagiat, i-a jefuit
Dintr-un jurnal-yes-eu parizian by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/6102_a_7427]
-
pe Malcolm Bradbury care l-a considerat „cel mai bun dintre scriitorii americani contemporani de proză scurtă" și invocă argumentul existenței a numeroase dizertații academice in care opera lui este comparată cu operele lui Borges, Calvino sau García Márquez, iar modernismul lui este pus alături de acela al lui Eliot, Joyce, Beckett. Donald Barthelme a trăit intens, grăbit, a murit de cancer la numai 58 de ani. Nici in viață n-a fost mai cuminte, mai conformist decât in artă, dar și-
Colaj de perle și nestemate by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6115_a_7440]
-
modă. În marginea tabloului, se află întâii scriitori premoderni, simboliștii, lirici, urbani și prooccidentali. După Marele Război, lucrurile vor sta exact pe dos. Rolul de lider de opinie literară îl va lua E. Lovinescu, înlocuindu-l pe N. Iorga. Și modernismul va devini dominant. O remarcă finală: există o singură Istorie a literaturii în care s-a încercat abordarea epocii din jurul lui 1900 ca una dominată de tendința modernă, „revoluționară", și nu de aceea arhaică și reacționară. E vorba de capitolul
„Centrul“ și „marginea“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6430_a_7755]
-
o mare de nuanțele mierii...) la viorea se va fi gândit, la acea mare de seară, în culorile florii căreia i se mai spune și nopticoasă, sau mirodenie, pentru mirosul ei împrăștiat la ore târzii. O corespondență, așadar, figură dragă modernismului, în care consistența unor petale catifelate, tonurile lor în degradé, aromele evocă, toate, mișcarea vesperală a unei mări misterioase și line. Chiar dacă mai frumos spus, „foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare", versul lui Barbu, nu întrece în concizie bogată în
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]
-
Gheorghe Grigurcu Difuză dintotdeauna în materia creației literare, psihologia a devenit în era modernismului una din emblemele acestuia, socotește Maria-Ana Tupan, „fiind mintea în fața propriei oglinzi". Proust și Virginia Woolf au ținut a declara că sunt „absolut moderni" prin faptul că-și asociază lumea ficțională cu cea lăuntrică, sub egida „adîncurilor obscure ale psihologiei
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
numărul invențiilor care cunoaște o limită, numărul imitațiilor este nelimitat. Precum T.S. Eliot, mentorul Sburătorului e de părere că raportul creatorului cu un text precedent constituie „felul cel mai obișnuit de a fi original", punct de vedere ce, în timpul unui modernism obsedat de „noutate", exploziv, aduce o adiere clasică. Așadar Gabriel Tarde devine o figură majoră a ideii de relație între inovație și tradiție, mergînd pînă la aspectele sale recente de intertextualitate sau metaliteratură. Nu l-am putea omite nici referitor
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
funcții ale discursului», cum spune Ion Barbu)". Cartea Mariei-Ana Tupan, ultradoctă, exprimînd sforțarea neobosită a unei bibliografii a la page, care să umple un gol prezumat cu neliniște ca fiind permanent, are în subtext o melancolie a cunoașterii. Maria-Ana Tupan, Modernismul și psihologia. încercare de epistemologie literară, Editura Academiei Române, 2009, 152 p.
Melancolia cunoașterii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6437_a_7762]
-
bigoteriei/ E același ce-n amoruri pământene-a licurit.” Așadar, cadra pe perete nu există. Deosebirea fundamentală, însă, e că la Eminescu diatriba se însoțea de iertare, de recunoaștere și acceptare a neajunsurilor și bucuriilor realității, față cu modelul. În modernismul riguros al lui Camil Petrescu, atare slăbiciune nu mai e cu putință. Omul lui moare sau, mai curând, se omoară visând la femeia ideală. Jocul între realitate și tablou apare și mai limpede în Suflete tari. Ioana Boiu-Dorcani este replica
Venere și Madonă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4752_a_6077]
-
ori o sinucidere. Dacă realitatea nu corespunde ideilor mele, cu-atât mai rău pentru realitate e filosofia, frisonantă, la urma urmei, care străbate romanele și piesele lui Camil Petrescu. E în aerul epocii. Și iată că, îmbătat de idei pure, modernismul desparte albul de negru mai ceva decât romanticii. Neavând nici măcar tandrețea, chiar și întârziată, să recunoască, vreodată, că a fost crudă-nvinuirea...
Venere și Madonă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4752_a_6077]
-
Nicolae Prelipceanu este un antiromantic. Cultul egoului, frămîntarea interiorității, intonația patetică sunt sub condeiul d-sale întoarse pe revers. Nimic din atitudinile idealizatoare nu scapă unei „deconstrucții” ce se potrivește mai bine avangardei decît așa-zisului postmodernism (de facto, un modernism clasicizat), care caută a întruni într-o dulce concordie diversitatea posturilor, a procedeelor. Poetul e un avangardist, totuși temperat de teama de-a nu se da (prea mult) în spectacol. Drept care adoptă un limbaj sec, noțional, de nuanță brechtiană: „primăvara
O speță de avangardă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5042_a_6367]